Spune-mi un motiv să trăiesc

Trăim fără să avem habar încotro mergem. Suntem ca nişte corăbii necârmuite. Spiritul vremii contemporane vrea ca această călătorie să fie scop în sine. „Trăieşte-ţi viaţa!”, ţi se spune. „Bucură-te fiecare clipă a ei, asta contează”.

Vreau să te gândeşti la o corabie. O corabie care are cele mai bune standarde. O corabie care a fost construită în cel mai bun şantier naval. Are cele mai bune instrumente de navigare şi cele mai corecte hărţi. Dispune de cel mai instruit echipaj. Însă dacă acestei corăbii nu-i dăm o destinaţie, este condamnată să se scufunde.

Nu se poate ca o corabie să nu aibă destinaţie… Destinaţia îi dă siguranţă. Destinaţia îi dă sens. Destinaţia este cea care face diferenţa dintre viaţă şi moarte. E nevoie de destinaţie.

Elefterios G. Elefteriadis prin exemplele oamenilor contemporani, dar şi prin trăirile lui personale, face împreună cu noi o călătorie de maturizare şi de căutare a adevăratului scop al vieţii.

Această carte nu este ştiinţifică.

Nu este nici o carte de psihologie.

Dacă la asta te aşteptai când ai luat-o în mână, atunci mai bine las-o jos.

Las-o jos, pentru că nu-ţi va plăcea ceea ce vei citi în paginile care urmează.

Sunt unele lucruri care nu dau roade dacă ogorul nu este fertil, pregătit.

Cartea aceasta are nevoie de dispoziţie bună. De bună intenţie din partea celui care o ţine în mână. Din partea celui care o citeşte.

În această carte nu spun lucruri de-ale mele.

Cele pe care le scriu nu sunt lucruri noi sau vreun secret.

Sunt cunoscute. De oricine.

În faţa ochilor noştri, deschise, la dispoziţia fiecărui om, de două mii de ani.

Această carte nu este nici strict teologică.

Nu sunt teolog. Poate că aş fi vrut să fiu, dar nu sunt.

Această carte este omenească.

Îţi vorbesc, îţi scriu, aşa cum îi vorbesc unui prieten. Aşa cum vorbesc cu soţia mea, cu fraţii mei – şi sunt mulţi –, cu părinţii mei, cu toţi cei pe care-i iubesc – şi aceştia sunt mulţi.

Deschide-ţi mintea şi citeşte cu atenţie!

Cu cât se poate de mare atenţie.

Iar dacă, la finalul lecturii, în cele din urmă nimic nu te-a emoţionat, nu-i nimic. Pur şi simplu ai citit o carte mediocră. N-o să fie nici prima, nici ultima.

Însă dacă ceva s-a mişcat în tine, dacă ceva, fie şi cât de mic, foarte mic, te-a impresionat, atunci cultivă-l şi caută-l cât poţi.

Multă sporire şi stai lângă Maica Domnului, frate!