Unul (Solisis)

„Ce aşteaptă Dumnezeu de la noi? Ce vrea de la noi?”

G: Ei bine, Dumnezeu nu aşteaptă nimic. Dar presupunând că vrea ceva, ar fi să „aşteptăm'' ca toate manifestările sale, oricare ar fi ele, să ajungă să iubească Creaţia Sa. Ca fiecare fiinţă să vadă Iubirea în toate lucrurile, Plenitudinea, Pacea, serenitatea, fraternitatea, Compasiunea, împărtăşirea, schimbul, abnegaţia totală... Pentru a crea o energie mai stabilă în care toată Creaţia să se poată mişca în armonie. Fiind într-o energie creativă pozitivă (prin gânduri şi acţiuni), ar fi mai uşor pentru oameni sa fie într-o stare de meditaţie, de rugăciune şi altele. Pentru că tot ceea ce se întâmplă astăzi, această energie pe care o percepem, corespunde cu ceea ce manifestăm în gândire! Suntem creativi, este natura noastră, pentru că suntem Dumnezeu. Putem crea o cantitate inimaginabilă de medii înconjurătoare şi lumi. Atât „sumbre'', cât şi „luminoase''. Cum toţi suntem Dumnezeu, cu toate gândurile creatoare ale unora şi altora, care pot genera poluare, războaie, catastrofe şi tot ce vrei... Ne putem imagina manifestările pe care le poate produce acest lucru, ceea ce nu facilitează capacitatea de a-l auzi pe Dumnezeu. Să ştim ce „aşteaptă'' El de la noi. Asta ne poate „îndepărta'' de El (este un mod de a vorbi). În sensul că nu îl auzim, nu îl înţelegem... Pentru că El continuă mereu să „vorbească''. Dacă aşteaptă ceva, asta este: ca toate fiinţele să se ajute între ele, să se susţină şi să se iubească. Şi bineînţeles, fără judecată, fără critică, fiindcă totul este Divin. lată, asta ar fi, într-o manieră infinită.”

G: Da. De altfel, de-a lungul parcursului de înţelegere a divinului, multe lucruri se schimbă. Câmpul conştiinţei tale se va modifica, accesibilitatea la penetrările egocentrice prin corpurile tale, prin experienţele tale, prin stările şi înţelegerile tale, se întâmplă diferit.

La început, egoul pătrunde în cea mai mică fisură. Deci există: mândrie sau lipsă de smerenie, agresivitate, răutate, distrugere, ură, furie, frică etc... toate acestea sunt „pâine binecuvântată'' pentru ego! Dar treptat, dacă meditezi, dacă te rogi, dacă ai lecturi spirituale... atunci este evident că soliciţi altceva din tine. Deci, egoul nu mai are substrat, nu mai are hrană, deci nu mai poate fi alimentat din moment ce gândurile tale, energia ta, fiinţa ta interioară sunt captate de ceva mai profund. Nu defineşti asta neapărat, dar se va manifesta sub forma unui sentiment, a unui ideal, a unui scop. Acest lucru se poate întâmpla prin adorarea sau invocarea unei Divinităţi, sau altceva... o putem numi „Viaţa'' de exemplu.

Prin urmare, egoul va avea din ce în ce mai puţin loc.

Să nu uităm că întotdeauna noi suntem cei care ne permitem să acordăm cel mai important loc egoului nostru. În spatele planului identificării cu mentalul, există un ego. Deci automat, dacă eşti identificat cu mentalul „tău'', eşti identificat şi cu egoul „tău''. Prin urmare, lucrând din ce în ce mai profund asupra ta, funcţiile şi intervenţiile egoului vor deveni din ce în ce mai rare. Cu timpul, cu cât vei fi mai mult în linişte, cu atât mai bine îl vei vedea „tropăind''! (râsete) Uneori vei fi păcălit, desigur! Despre tot ce vei implementa ca scenariu pentru a depăşi această parte din tine însuţi, Şinele e informat, deoarece El a creat egoul. Totul este să faci ceea ce este necesar pentru a te dezidentifica încetul cu încetul.

Treptat, simţim, presimţim şi auzim din ce în ce mai puţin egoul iar intervenţiile lui se diminuează în viaţa de zi cu zi.

P: Şi atunci avem din ce în ce mai puţin mental!
G: Normal!
P: Ce se revelează după tăcere?
G: Se revelează stări de conştiinţă mai elevate. În acest stadiu, le putem defini în continuare ca stări, deoarece nu există o fuziune totală în Unul. Sunt stări limitate şi de aceea putem vorbi despre ele în limbaj omenesc. Urmează stările care se apropie de stabilitatea interioară şi în cele din urmă apare stadiul de calm. Asta se întâmplă când egoul rămâne la locul său. El îşi joacă rolul doar pentru a putea rămâne încarnat în corpul fizic.
P: În experienţa mea, odată scufundat în Liniştea interioară, se manifestă o formă de energie însoţită de sentimentul unei Prezenţe. Este Divinul care se exprimă în felul acesta?
G: Este o stare care se dezvăluie în tine pentru că ai acces în acel moment la adevărata ta natură. Dar nu încă la întreg, ci doar la o parte. Nu este chiar „un sentiment'' ceea ce descrii, ci se traduce mai degrabă ca o evidenţă!