100 de trucuri pentru o relație bună cu adolescenții

Aveți nevoie de instrumente pentru a interveni în mod constructiv în evoluția lor? Danie Beaulieu vă propune modalități inovatoare de a vă transmite clar valorile și mesajele, încurajând totodată respectul, ascultarea și colaborarea.

Această carte vă oferă, de asemenea, o mulțime de sfaturi pentru stabilirea unei bune comunicări cu adolescenții, astfel încât toată lumea să iasă câștigătoare din această perioadă esențială a vieții, marcată de transformări profunde.

DANIE BEAULIEU este doctor în psihologie, conferen­țiar internațional și autoare a peste douăzeci de cărți. A susținut prelegeri în aproape cincisprezece țări. Pasiunea sa pentru copii, adolescenți, educație și o viață împlinită se face simțită atât în conferințele sale, cât și în lucrările pe care le-a scris.

CAPITOLUL 1 : Universul adolescentului 11

Schimbările care survin în adolescență 13

• Schimbările fizice și consecințele lor 14

• Schimbările sexuale 18

• Schimbările psihologice și intelectuale 20

• Schimbările sociale 23

Pătrundeți în lumea lui 26

Comportamente agasante 29

CAPITOLUL 2 : Universul părintelui 37

Factorii care îl influențează pe părinte 39

Strategiile parentale 41

O a doua șansă pentru părinți 47

• Alianța dintre părinți 48

Lecția pisoilor 51

CAPITOLUL 3 : Sfaturi.com pentru o mai bună comunicare 57

Soluții pentru a pătrunde în universul adolescentului 59

Cele șapte secrete ale unei comunicări sănătoase 61

Instrumente de comunicare 63

• Câteva exemple 65

• Câteva exerciții 69

Butoanele roșii și butoanele verzi 77

• Exemple de butoane roșii: comportamentele voastre care îi ENERVEAZĂ pe adolescenți 78

• Exemple de butoane verzi: comportamentele voastre care le PLAC adolescenților 82

Angajamentul negociat 90

• Ce ar trebui să știe orice părinte despre angajamentul negociat 90

• Cele șapte capcane ale angajamentului negociat 92

• Exemple de angajamente negociate 94

Două instrumente grafice 99

• Balonul cu aer cald 99

• Așadar, ce crește? 100

CAPITOLUL 4 : Micile și marile provocări ale adolescenței 105

Prietenii și iubirile 107

Sexualitatea și masturbarea 110

Gândurile sinucigașe 116

Alcoolul și drogurile 121

• Adolescentul vostru a devenit dependent? 125

SERVICII DE ASISTENȚĂ 127

DREPT CONCLUZIE 129

REFERINȚE ȘI BIBLIOGRAFIE 131

CAPITOLUL 3

Sfaturi.com pentru o mai bună comunicare

Importanța comunicării – verbale și non-verbale – în stabilirea unei relații de încredere, respect și complicitate între părinte și adolescent este unanim recunoscută. Cu toate acestea, multora dintre părinți le este foarte greu să găsească modalitățile potrivite de a crea o legătură cu tânărul lor și de a o menține. Iată deci câteva sfaturi oferite de Michel Delagrave, care și-au dovedit eficacitatea. [De altfel, vă recomand călduros să-i citiți cartea, intitulată Les ados, mode d’emploi à l’usage des parents („Adolescenții, instrucțiuni de utilizare pentru părinți”)]. Ascultați-l până la capăt înainte de a-i împărtăși punctul vostru de vedere și întrebați-l: „Mai ai ceva de spus?” Arătați-vă interesul pentru prietenii lui: ei reprezintă o mare parte din universul adolescentului. Vorbiți-i despre voi, despre greșelile pe care le-ați făcut, despre dificultățile pe care le-ați întâmpinat la vârsta lui, despre neplăcerile voastre… Mulți părinți evită să abordeze aceste subiecte, temându-se că acest lucru îi încurajează pe tineri să facă aceleași greșeli, când, de fapt, o astfel de discuție creează mai degrabă niște relații mai apropiate. Petreceți timp de calitate cu el, participând la activități care îl interesează. Imaginați-vă un cont bancar: dacă există mai multe retrageri decât depuneri, într-o zi vă veți trezi fără fonduri. Această realitate tristă descrie adesea Soluții pentru a pătrunde în universul adolescentului relațiile dintre părinți și adolescenți: facem multe „retrageri” (admonestări, judecăți, comentarii care nu sunt întotdeauna indulgente) și nu investim suficient în capitolul „depozite”. Gătind alături de el, primindu-i acasă la voi prietenii, cumpărându-i hainele pe care și le dorește, toate acestea nu se numără printre „depozite”: în opinia adolescentului, ele țin de datoria părintelui. Pentru a fi înregistrate la capitolul „depozite”, faptele voastre trebuie să-l surprindă pe adolescent, să-l emoționeze în mod special, să-i demonstreze că ați făcut un efort în plus, că ați avut în gând să-i faceți o plăcere. Încercați să găsiți soluții alături de el: nu vă limitați la propriile soluții. Asigurați-vă că relațiile de comunicare dintre voi rămân politicoase: evitați butoanele roșii (a se vedea pagina 77).Văd că nu ai făcut nimic toată ziua… Nu-i adevărat… Află că azi am crescut cu 4 mm! Pentru a stabili o relație cu adolescentul vostru, trebuie să cunoașteți cele șapte secrete ale unei comunicări sănătoase. Acestea sunt:

ASCULTAREA: Fiți deschiși la ceea ce are de spus, chiar dacă nu sunteți de acord cu el sau chiar dacă discursul lui vi se pare absurd. În plus, înainte de a reacționa, verificați dacă adolescentul vostru mai are ceva de adăugat.

INVESTIGAȚIA: Puneți-i întrebările care v-ar putea ajuta să înțelegeți mai bine realitatea lui. Atenție, însă: adolescentul detectează cu ușurință interogatoriile care urmăresc să-l prindă în plasă. Arătați-vă curioși și interesați.

ÎNȚELEGEREA: De cele mai multe ori, adolescentul nu vrea să-și mărturisească stările de spirit sau, pur și simplu, nu știe cum să formuleze ceea ce ar vrea să vă spună. Verbalizați ceea ce simte prin enunțuri precum: am impresia că… („Am impresia că ești supărat ori nefericit sau că ceva nu este în regulă.”). Altfel spus, ieșiți din globul de cristal: încercați să ghiciți ce îl deranjează pe adolescentul vostru și oferiți-i ajutorul.

ÎNVĂȚAREA: Adolescentul nu duce în niciun caz lipsă de lecții primite. În calitatea voastră de părinți, voi jucați unul dintre rolurile cele mai influente, cu condiția să nu-i impuneți lecțiile voastre și să nu vă considerați rege și stăpân. Cel mai potrivit este să-i oferiți sfaturi pe baza propriei voastre experiențe de adolescent. Este important să rețineți că nici adulții nu au un control deplin asupra multiplelor aspecte ale acestei învățări. Răbdarea, înțelegerea și obiectivitatea sunt, prin urmare, atuuri valoroase pe acest drum. Cum copilul învață în special prin exemplu, reacțiile voastre față de el sunt unul dintre cele mai performante instrumente de care dispuneți – dar, în același timp, și unul dintre cele mai redutabile.

ANTRENAMENTUL: Singura modalitate de a dezvolta o abilitate este aceea de a o practica. Un părinte bun este, prin urmare, mai întâi un „antrenor” bun, care se așteaptă la greșeli din partea copilului său și care știe să-l ajute, prin observații constructive, să-și cizeleze comportamentul și reacțiile.

ÎNCURAJAREA: Oferiți-i tânărului sprijin, entuziasm și speranță, astfel încât să-și poată ierta greșelile, să creadă în sine și să continue să lucreze la reușita sa în viață.

EXPRIMAREA: Precizați-vă clar limitele și cerințele. Comunicați respectuos, spunând des „eu” și rămânând cât mai calmi cu putință. Nu vă adresați minții lui când reacționați la comportamentele inadecvate ale copilului vostru cu apostrofări de tipul „De câte ori ți-am spus să…?”, „Fă-ți ordine în cameră!” sau „Lasă telefonul!”, atunci vă adresați minții și nu inimii lui. Iar mintea acestuia este deja plină de propriile griji. Cunoașteți consecințele care decurg de aici: adolescentul nu vă aude, voi ridicați tonul pentru a vă face auziți, agresivitatea continuă să crească, iar discuția se încheie cu insulte sau cu lipsa colaborării. Dacă însă veți începe anumite enunțuri cu „Mulțumesc pentru…”, „Aș fi foarte fericit dacă tu…”, „M-aș bucura dacă tu….”, „Mi-ar plăcea mult ca tu…”, veți obține mai ușor un rezultat pozitiv. Încercați mai degrabă să ajungeți la inima lui Așa cum spune Jacques Salomé: „Trebuie să înveți să intri în RELAȚIE și nu în REACȚIE cu celălalt.” Acest lucru devine posibil atunci când știm să ascultăm și când ne formulăm comentariile ținând seama, în primul rând, de logica internă sau de sentimentele adolescentului. De pildă, i-ați putea spune: „Știu că ești foarte obosit și că ai vrea să te odihnești, dar aș aprecia foarte mult dacă m-ai ajuta să pregătesc cina.” Sau: „Știu că nu ești de acord cu răspunsul meu. Îți mulțumesc că ai colaborat, chiar dacă ești supărat pe mine.” Făcând efortul de a înțelege realitatea interioară a copilului vostru, veți fi surprinși să observați că el va da dovadă de cea mai bună colaborare și de cea mai mare deschidere. Comportamentele sunt întotdeauna coerente atunci când înțelegem sentimentele și logica internă din spatele lor. Este imposibil să vă puteți ajuta cu adevărat adolescentul fără să înțelegeți ce îl frământă în interior. Ascultați-l. Câteva exemple:

Exemplul nr. 1: Thierry, 15 ani

ÎNTÂMPLARE Cineva și-a bătut joc de el în autobuz.

LOGICA INTERNĂ „Hugues este un cretin. Numai când mă gândesc că și-a permis să râdă în autobuz de urechile mele, de față cu toți!”

SENTIMENTE Agresivitate, umilire.

COMPORTAMENT Adolescentul se întoarce de la școală, își aruncă ghiozdanul pe hol și se închide în camera lui, trântind ușa după el. Dacă voi reacționa la comportamentul lui, voi spune: „Nu poți să te controlezi puțin atunci când vii acasă?”, „Nu ești în stare să saluți atunci când te întorci de la școală?”

Consecința: Exacerbarea sentimentului de ostilitate față de copil, lipsă de deschidere și posibilitatea de a înrăutăți situația. Dacă voi reacționa la logica sa internă sau la sentimentele

lui, voi spune: „Văd că lucrurile nu merg așa cum ți-ai dori. Pare că nu te simți în largul tău. Am impresia că s-a întâmplat ceva neplăcut la școală sau ceva care te-a supărat; este adevărat?”

Consecința:

Adolescentul are sentimentul că este înțeles și respectat, iar interacțiunea generează mai degrabă apropiere decât rezistență. Rețineți că avantajele sunt valabile pentru ambele părți.