A doua întrebare:
5. Oare studiul scripturilor este suficient pentru cei
dornici de cunoaștere să obțină eliberarea, sau este necesară și o practică
spirituală conformă cu prescripțiile Maestrului?
A treia întrebare:
6. Cum poate să-și dea seama un sthitaprajna [cel a cărui
Cunoaștere este fermă - Jnana] că este deja în această stare? Oare din faptul
că știe că este deplin iluminat, sau pentru că nu mai este conștient de lumea
obiectivă?
A patra întrebare:
7. Prin ce indiciu cel instruit poate să recunoască un jnani
(cel care a obținut Cunoașterea Absolută)?
A cincea întrebare:
8. Oare Samadhi (absorția totală a minții în Sine) conduce
doar la Jnana (Cunoașterea Absolută), sau aceasta poate să confere și fructul
material al unei dorințe anterioare?
A șasea întrebare:
9. Dacă practici yoga pentru a-ți atinge un scop dorit și
devii un sthitaprajna, acea dorință se îndeplinește sau nu?
10. Auzind aceste întrebări puse de mine pentru a-mi
elimina îndoielile, Bhagavan Sri Ramana Maharshi, în toată măreția grației
Sale, a răspuns după cum urmează.
Răspuns la prima întrebare:
11. Doar prin fixarea completă în Sine [indiferent de
metodă] poți să te eliberezi de toate limitările. Capacitatea de a distinge
între real și ireal conduce [doar] la detașare.
12. Jnani este de nepătruns; El este fixat mereu doar In
Sine. El nu consideră universul ireal sau ca fiind diferit de TU însuși.
Răspuns la a doua întrebare:
13. Căutătorul cunoașterii nu-și poate atinge scopul doar
prin studiul scripturilor. Fără upasana (meditație, devoțiune constantă față de
Sine), el nu poate atinge această țintă; asta este sigur.
14. Experimentarea [temporară a] stării naturale pe timpul
practicii spirituale este numită upasana; atunci când această stare devine
fermă și permanentă, ea însăși este numită Jnana.
15. După ce ai înlăturat obiectele percepute prin
simțuri, rămâi în adevărata ta natură, ca flacără a Jnana. Această stare de a
fi se numește Sahaja Sthiti (starea naturală).
Răspuns la a treia întrebare:
16. Un jnani își dă seama cu certitudine că este un jnani în
acea stare naturală și fermă [în care se află], prin acea Liniște Supremă
eliberată de toate vasanas [^predispoziții sau tendințe ale minții acumulate în
viețile anterioare și care se manifestă în viața curentă].
Răspuns la a patra întrebare:
17. Din faptul că cineva se comportă la fel cu toate
ființele se poate concluziona că El a atins Jnana, [adică este un jnani).
Bhagavan:
15. Cu toate că cel Suprem se mișcă datorită propriei
Sale Shakti supreme, El este de fapt neclintit. Numai înțeleptul poate să
înțeleagă acest mister profund. [Numai în starea ta naturală poți sesiza acest
mare adevăr, acela că imuabilitatea, activitatea și creația sunt atribute doar
ale Aceleiași Puteri Supreme, Unica Existență, Conștiința Pură.]
16. Acțiunea, prin ea însăși este activitate, și
activitatea poartă numele de Shakti. Persoana Supremă (Ishwara) a creat tot ce
vedem prin puterea Sa latentă, Shakti.
17. Activitatea este de două Muri:pravritti
(manifestarea) și nivritti (resorbția). Textul Vedic, „Unde totul (sarvam)
devenise (abhoot) Atman însuși", se referă la nivritti.
18. Așadar, cuvântul „sarvam" („totul"), se
referă la întreaga manifestare a lumii fenomenale, percepută atâta timp cât
există concepția duală. Cuvântul „abhoot" (devenise) implică un oarecare
fel de activitate.
19. Expresia specifică „Atman însuși"
arată că multitudinea de lucruri diverse născute din Atman, la final trebuie să
se resoarbă tot în Atman.
20. O, cel mai bun între oameni, fără Shakti Ființa
nu poate fi înțeleasă. Shakti are două nume, vyapara (activitate) și ashraya
(Fundament). [Fără Shakti ca Fundament nu poți fi conștient de Sine. Prin
neîntrerupta interogație „Cine sunt eu?", mintea se interiorizează și
devine conștientă de Sine.]
21. Cei învățați spun că lucrarea, cum ar fi creatia,
susținerea și disoluția Universului, este vyapara (uctlvltBte), O, cel mai bun
între oameni, ashraya (Fundamentul) nu este altceva decât Ființa [Sinele].
22. Pentru că Ființa [Sinele], este Ea însăși totul,
Ea nu depinde de nimic altceva. Cel care înțelege pe Shakti atât ca activitate,
cât și ca Fundament, doar El cunoaște. [Dumnezeu este atât manifestat (prin
Shakti, ca activitate), cât și nemanifestat (prin Shakti, ca Fundament). Asta
înseamnă o înțelegere completă a Sa.] [TALKS 446]
23. în absența activității, nu poate exista
diversitatea [lumii fenomenale] pentru Sat (Ființă). Dacă Satta [Natura
Ființei] ar fi altceva decât Shakti, atunci nu ar mai apărea niciun fel de
activitate.
24. Dacă în decursul timpului ar trebui să se
întâmple marea disoluție a universului, această activitate, se cufundă, ca să
zicem așa, în Ființă [adică în Sine] fără nicio deosebire.
25. Fără Shakti, nimic din această activitate nu ar
mai exista vreodată, nici creație și nici percepția constând din triada:
cunoscător, cunoscut și cunoaștere.
26. Acea Shakti unică și transcendentă este cunoscută
prin două nume: Ființă [Sine], ca Fundament și activitate, datorită lucrării
creației. |