Mistic este cel care a făcut
definitiv trecerea de la simțuri la duh, ori el făcuse aceasta. Mistic este cel
ce iese cu totul din "lumesc" și stă în "cealaltă vreme a
vieții".
Specificul isihasmului față de practici orientale
Se pot face apropieri între practici meditative orientate și
practica isihastă?
V.A.: Nu facem asemenea apropieri.
Există o deosebire capitală, și anume: asceții altor religii îl caută pe
Dumnezeu; ascetul creștin, isihastul, îl caută pe Dumnezeu prin Hristos.
Această căutare prin Hristos spune totul despre specificul isihasmului față de
alte practici meditative. Ar putea exista asemănări, dar numai de asceză
"exterioară". În asceza interioară, specificul isihasmului se arată
diferit de alte practici, în afara oricăror asemănări: realizarea ascensiunii
spirituale prin Hristos.
Concepții creștine versus reîncarnare
Care este părerea dumneavoastră despre reîncarnare? Anumite
pasaje din Evanghelii, care sugerau că există reîncarnare, au fost eliminate de
epurări ortodoxei A fost [teoria reîncarnării] eliminată la unul dintre
sinoadele ecumenice.
V.A.: Reîncarnarea este un mit, nu o
realitate. Unii o înțeleg ca pe un fel de donare sauvage a unor exemplare umane
de altădată. Unii au superstiția asta din conformism cultural (asiaticii),
alții din lene intelectuală, alții din amăgiri heraldice vicioase.
Aveam un coleg, Cezar Ivănescu, mare
poet român, mutat la Domnul la 67 de ani. El îmi zicea că este reîncarnarea lui
Iulius Caesar! L-am întrebat: "Adică ești o clonă spontană a lui Iulius
Caesar, împăratul? O clonă apărută la Bârlad? - " El răspundea aspru:
"Reîncarnare, nu clonă!" Întrebam: "Adică e vorba de identitate
de destin, înzestrare mentală, coeficient de creativitatea? Poetul Cezar
Ivănescu făcuse și box la viața lui, adică avea și spirit războinic. Dar cu
mine, Cezar era numai filosof, până în ultima zi, deși în ultimii săi ani de
viață a fost vehement cu mulți confrați. Cred că părerea sa cu reîncarnarea lui
Iulius Caesar voia să fie o șocare a confraților, poetul prieten avea si mult
umor belicos!
Acum vă mai spun că până și Dalai
Lama admite note de relativizare la doctrina reîncarnării.
Cum se ruga Hristos
Postura salvării. Privesc un tablou
de Kramskoi. Ulei pe pânză, dimensiuni mari: 1,80 pe 2,10 m. Tabloul a fost
pictat în 1872. Reprezintă un bărbat în postură de reculegere. Așezat pe o
piatră înaltă de circa 45 cm. Poziția trupului este simetrică. Picioarele
desculțe, tălpile pe pământ. Ochii plecați spre sol, privirea atinge solul la
doi-trei metri în fața lui. Aceste cifre sunt simple estimări, decurgând din
observarea proporțiilor. Mâinile sunt împreunate, cred că sunt reprezentate un
pic prea contractate în raport cu aerul de destindere și liniște a chipului.
Cine este acest personaj al
tabloului? Citim titlul: "Hristos în pustie". Deci este Mântuitorul
care meditează, se roagă.
Întrebare: Dar Hristos avea nevoie să
se roage?
Răspuns: În Evanghelii scrie că
Hristos se ruga. Reculegerea, rugăciunea sunt singurele moduri de a intra în
legătură cu puterile cerești. Și, până azi, nu s-a găsit altă cale de
contactare a sacrului, a dimensiunii cosmice decât rugăciunea.
Citim în Luca: "În zilele
acelea, Iisus s-a dus la munte, să se roage, și a petrecut toată noaptea în
rugăciune către Dumnezeu".
Era noaptea luării unei decizii
importante și avea nevoie de inspirație dumnezeiască în legătură cu organizarea
apostolatului.
Iisus s-a mai rugat și în alte
rânduri. Ioan (6,12) ne redă conținutul verbal al unei rugăciuni testamentare.
Ioan nu ne spune dacă acel discurs l-a auzit din gura lui Iisus sau l-a dedus
din derularea divină a Faptelor Lui și din mesajul Său. Ori poate Ioan l-a
auzit în propriul său mental, prin puteri harismatice și prin identificare.
În ce postură medita Hristos? Nu
știm. EL nu se ruga de față cu ucenicii săi. |
Adevăr Divin
