Echilibrarea energiei feminine prin eliberarea de trecut

Am putea crede că femeile nu au fost niciodată atât de libere ca astăzi. Și totuși... Fiecare dintre ele este rodul unei istorii familiale, culturale și moștenește un cod psihogenetic deja bine înrădăcinat. Această memorie se poate afla la originea unei suferințe fizice și emoționale care îi împiedică împlinirea personală. Moștenirea, uneori delicată, din care femeia se construiește încă din fragedă copilărie este numită de Bernard Chaumeil „corpul de suferință al femeii". Prin abordarea sa unică, el ajută fiecare femeie să devină conștientă de traumele sale emoționale în plan personal, familial sau colectiv. Această carte este o invitație la (re)descoperirea identității tale feminine. Descrierea celor 39 de traume, toate însoțite de exemple și de căi de înțelegere a lor, îți permite să-ți conștientizezi drumul în viață pentru a-ți îngădui, în sfârșit să fii liberă și fericită.

INTRODUCERE ... 9 CE ESTE „CORPUL DE SUFERINȚÃ"? ... 9 CU CE SE HRÃNEȘTE ACESTA? ... 13
CUM ÎL PUTEM VINDECA? ... 13
CUM POATE FI FOLOSITÃ ACEASTÃ CARTE CA INSTRUMENT DE TRANSFORMARE? ... 15
ELIBERAREA FORȚEI FEMININE ... 21

CAPITOLUL I
TRAUMELE ARHETIPALE ... 23

1. Identitatea feminină ... 24 2. E fată ... 28
3. E puterea moralei ... 31
4. Loialitățile familiale și culturale ... 36 5. Dorința ... 42
6. Teama de sexualitatea feminină ... 47 7. Fetița ... 52
8. Victimizarea ... 56
9. Curtezana ... 60
10. Feminismul ... 63
11. Legătura cu Luna ... 67
12. Legătura cu Pământul Mamă ... 71 13. Femininul sacru ... 76

CAPITOLUL II
TRAUMELE SOCIETALE ... 83

1. Adulterul ... 84
2. Pierderea copilului ... 88
3. Avortul spontan și avortul provocat ... 94 4. Copilul cu un handicap ... 98
5. Violul, abuzul ... 102
6. Prostituția ... 107
7. Abandonul ... 112
8. Divorțul ... 117
9. Atotputernicia tatălui sau a mamei ... 125 10. Femeia și relația homosexuală ... 130 11. Bărbatul și relația heterosexuală ... 134 12. Datoria, sacrificiul ... 140
13. De la putere la tărie ... 144

CAPITOLUL III
TRAUMELE TRUPEȘTI ... 149

1. Uterul ... 150
2. Bolile identității feminine ... 154 3. Aspectul exterior, urâțenia și repararea ... 160 4. Infecția urinară ... 164
5. Migrena ... 167
6. Contracepția ... 171
7. Cezariana ... 175
8. Nașterea ... 179
9. Mama amantă ... 183
10. Histerectomia sau „marea operație" ... 188 11. Menstruația ... 192
12. Menopauza ... 198
13. Corpul, pur și simplu ... 201

CONCLUZIE ... 205
MULȚUMIRI ... 208

1. IDENTITATEA FEMININÃ

Orice entitate care se întrupează ca femeie pe planeta noastră scrie istoria femeii de-a lungul timpurilor. Corpul de suferință colectiv există chiar din acest moment. Dacă identitatea feminină este reprimată, refuzată sau rănită, dacă nu este acceptată, atunci apare un conflict existențial.

DESPRE CE ESTE VORBA
INCARNAREA ÎNTR-UN CORP DE FEMEIE

În procesul de incarnare, predominanța feminină sau masculină se instalează încă din viața embrionară. Nu este o alegere a părinților și nici o alegere a științei, cel puțin deocamdată.
Și atunci această întrupare este oare o întâmplare sau, mai degrabă, o alegere a sufletului? Viața pe pământ și incarnarea, chiar și în cele mai vitrege condiții, ar putea fi o alegere responsabilă, valoroasă și fericită. Ea s-ar face pe baza experiențelor noastre trecute, potrivit experienței noastre de familie și, îndeosebi, a fiecăruia dintre părinții noștri. S-ar face cu scopul de a asigura evoluția omenirii și a modelelor comportamentale ale acesteia, modele alimentate de diferite epoci și de civilizații, care ar merita să fie schimbate. Aceste modele colective universale sunt arhetipuri planetare care determină comportamentul, gândurile și emoțiile inconștientului colectiv. Alegerea identității feminine ar proveni dintr-o decizie de a opta pentru această predominanță, astfel încât specia umană să evolueze, și mai cu seamă femeia.

FEMEIA POARTÃ ÎN EA MEMORIA TUTUROR FEMEILOR

Femininul este, deci, purtătorul întregii istorii a femeii de la începuturile existenței umane. Fiecare femeie acumulează în ea însăși toată evoluția femeii, a femeilor și îi păstrează toată memoria, atât pe cea bună, cât și pe cea rea.
În funcție de vremuri și de civilizații, femeia a suferit comportamente umane care au marcat-o „pe viață". Unele civilizații, mai mult decât altele, au încărcat corpul femeii cu legi, acțiuni și idei care s-au instalat în memoria de bază a modelelor colective feminine.
Inconștientul colectiv a devenit purtătorul acestor tipare care acum fac parte din identitatea feminină, dar și din arhetipurile feminine. În prezent, ele constituie suportul corpului de suferință al femeii.
De la celți și până în timpurile moderne, istoria europeană a demonstrat că, în scurte perioade, a fost posibil să fii femeie și o persoană educată, să fii femeie și, în același timp, inteligentă, să fii femeie și savantă, să fii femeie și recunoscută de oamenii de seamă din această lume. Din păcate, în anii care au urmat după această recunoaștere temporară, gândirea și experiențele inovatoare au fost eradicate de îndată ce proveneau de la o urmașă a Evei.

8 VICTIMIZAREA

Faptul de a fi fost o victimă deschide două căi: aceea de a continua să trăiești rănită, slăbită, plângându-te tot timpul, sau aceea de a te elibera de traumă, de a o face să dispară acordându-i toată grija pe care o merită.

DESPRE CE ESTE VORBA
VICTIMIZAREA, UN MOD DE A REACȚIONA ÎN FAȚA DIFICULTÃȚILOR

Victimizarea este o stare de reactivitate cronică, o adevărată dependență comportamentală. Cu siguranță că o persoană care a suferit o nedreptate este o victimă, dar mai sunt și altele, care au o viață plină de necazuri și nu o văd decât ca pe un pahar pe jumătate gol, având o atitudine critică și o privire orientată doar spre ceea ce nu merge bine. Este vorba despre un comportament inconștient, mai puternic decât orice și înrădăcinat în trăsăturile de caracter ale familiei. Acești oameni se află într-o asemenea dependență ca și cum ar fi fost condamnați la „galere" și nu fac decât „să vâslească", pentru că așa funcționează ei. După cum am văzut, femeia a fost întotdeauna supusă nedreptăților și suferințelor de tot felul. Lista acestor traume este lungă și cumulată de la o generație de femei la alta, ele rămânând blocate în statutul de victimă. Mai rău, este posibil ca acestea să se fi obișnuit să primească lovituri ale sorții și nu fac decât să le aștepte în continuare. Interpretează tot ceea ce le oferă viața cu o privire tristă, de parcă ar vrea să dovedească întregii lumi că nu au noroc. Această atitudine a femeilor se instalează odată cu trecerea anilor, ele ajungând să se obișnuiască să sufere și să fie maltratate.
Corpul de suferință al victimei îl atrage pe cel al călăului. Într-adevăr, o victimă își oferă energia călăilor și le permite să existe. Prădătorul își simte victima prin tăcerea ei dureroasă sau prin atitudinea ei. Victima este energia lui complementară; astfel că îi este ușor să o găsească. La fel se întâmplă și în cazul victimei care, prin firea sa, îl caută pe cel care va putea să o rănească. În acest sens, victima are o parte de vină inconștientă. Conștientizarea culpabilității ei îi va permite să-și găsească puterea de a scăpa de statutul de victimă.

CUM SCAPI DE STATUTUL DE VICTIMÃ

Acest comportament poate proveni dintr-o traumă din copilărie care nu a fost niciodată recunoscută și care necesită reparație, precum cea a fetiței, sau dintr-o traumă provocată de o copilărie vulnerabilizată de sănătatea precară, care va induce frica de boală și sentimentul de fragilitate. Pentru a obține o reparație, inconștientul readuce la suprafață trauma în cauză provocând-o din nou, într-un mod diferit. De ce? Poate pentru a denunța această primă traumă care nu a fost niciodată identificată, ca să ne împingă să demontăm scenariul inițial eronat și să-i revizuim fundamentele.