Practica realizării spirituale

Omul este o ființă completă într-o măsură pe care nici nu ne-o imaginăm în general. Nu are doar un corp și un suflet, ci e un spirit care are un suflet, care posedă mai multe vehicule de manifestare, aceste vehicule având diferite grade de densitate, corpul fiind forma de manifestare cea mai rudimentară. Aceste diferite vehicule se manifestă pe diferite „planuri", cum ar fi „planul fizic", „planul astral" etc. Adevăratul eu este un spirit, o scânteie din focul divin. Acest spirit este închis în numeroase învelișuri care îl împiedică să se exprime pe deplin. Pe măsură ce omul evoluează, conștiința lui trece din planurile inferioare în planurile superioare și devine din ce în ce mai conștient de natura sa superioară. Spiritul conține toate potențialitățile și, pe măsură ce omul progresează, manifestă puteri noi, calități noi în lumină. Filosofia yoghinică spune că omul este format din șapte principii, este o creatură septuplă. Cel mai bun mod de a ne gândi la om este să înțelegem că spiritul este adevăratul sine și că principiile inferioare sunt doar învelișuri de izolare. Omul se poate manifesta pe șapte planuri, adică omul superior dezvoltat, căci cei mai mulți oameni nu se pot manifesta decât pe planurile inferioare, deoarece n-au atins încă planurile superioare, chiar dacă fiecare om, oricât de puțin dezvoltat, posedă potențial cele șapte principii. Primele cinci planuri au fost atinse de mulți, al șaselea, de câțiva, al șaptelea de practic niciun om din această rasă în prezent.

Lecția 1 Primele trei principii ... 7
Lecția 2 Principiile mentale ... 21 Lecția 3 Principiile spirituale ... 35 Lecția 4 Aura omului ... 49
Lecția 5 Dinamica gândirii ... 63
Lecția 6 Telepatia și clarviziunea ... 77 Lecția 7 Magnetismul uman ... 95
Lecția 8 Terapeutica ocultă ... 113 Lecția 9 Influența psihică ... 133
Lecția 10 Lumea astrală ... 151
Lecția 11 Dincolo de frontieră ... 165 Lecția 12 Evoluția spirituală ... 179 Lecția 13 Cauza și efectul spiritual ... 193 Lecția 14 Calea de realizare a yoghinului ... 207

Mantre și meditații ... 221

(7) Spiritul

Cum să abordăm acest subiect pe care chiar spiritele cele mai avansate de astăzi nu-l pot înțelege decât în foarte mică măsură? Cum poate fi exprimat finitul sau cum poate fi înțeles infinitul? Spiritul, cel de-al șaptelea principiu al omului, este Scânteia Divină, moștenirea noastră cea mai de preț a Puterii divine, o rază a Soarelui central, Sinele real. Nu poate fi exprimat în cuvinte. Mințile noastre nu reușesc să-l conceapă. Este sufletul sufletului. Ca să-l înțelegem, trebuie să-l înțelegem pe Dumnezeu, căci spiritul este o picătură din Oceanul spiritului, un grăunte de nisip de pe țărmurile Infinitului, o particulă din Flacăra Sfântă. Acest lucru din noi este cauza evoluției noastre de-a lungul veacurilor ostenite. El a existat primul, și totuși va fi ultimul care va apărea în deplină conștiință. Când ființa omenească va ajunge la deplina conștiință a Spiritului, va fi atât de elevată față de om, încât o astfel de ființă este în prezent imposibil de conceput pentru intelect.
Închis în multe învelișuri de materie, a așteptat de-a lungul unor veacuri lungi și obositoare să poată fi recunoscut, chiar vag, și se mulțumește să aștepte încă mult timp până va fi pe deplin conștientizat. Omul va trebui să treacă de mai multe etape de dezvoltare, de la om la arhanghel, înainte ca Spiritul să-și însușească pe deplin locul. Spiritul este cel care, în om, se apropie cel mai mult de Centru, este cel mai apropiat de Dumnezeu. Doar cu ocazia unui moment prețios suntem conștienți de existența Spiritului din noi și, în acele momente, suntem conștienți că pășim în prezența cumplitului Necunoscut. Acele momente pot să survină când suntem cufundați într-o gândire religioasă profundă, citind un poem care conține un mesaj prețios de la suflet la suflet, într-o clipă de mare tristețe în care n-am primit niciun ajutor omenesc și în care cuvântul uman pare o glumă, într-un moment în care totul pare pierdut și simțim necesitatea unui cuvânt direct de la o ființă mai elevată decât noi.
Când vin aceste momente, lasă în noi o pace care nu ne părăsește niciodată complet după aceea și suntem pentru totdeauna ființe schimbate. În momentul Iluminării sau al zorilor Conștiinței spirituale, simțim și prezența reală a spiritului. În acele momente, devenim conștienți de relația și conexiunea noastră cu Centrul Vieții. Prin intermediul spiritului, Dumnezeu i se revelează omului.
Nu putem să zăbovim mai mult asupra acestui subiect, ne depășește, iar cuvintele par prea sărace ca să fie folosite în raport cu el. Cei care au simțit impulsurile Mentalului spiritual au devenit cât de cât conștienți de simțul permanent al Spiritului, chiar dacă nu i-au putut înțelege întreaga semnificație. Și cei care n-au trăit aceste lucruri n-ar înțelege chiar dacă am scrie volume întregi despre concepțiile noastre imperfecte și nedezvoltate despre subiect. Așadar, vom trece la altceva, sperând că am trezit în mintea voastră cel puțin o palidă dorință de a fi aduși la o comuniune și la un contact mai strâns cu această cea mai elevată parte a Sinelui, Sinele însuși. Pacea Spiritului fie cu voi.

Iluminarea sau conștiința spirituală

La mulți dintre noi, Mentalul spiritual se dezvoltă treptat și lent și, cu toate că se poate simți o creștere constantă a cunoașterii și a conștiinței spirituale, este posibil să nu fi trăit o schimbare accentuată și surprinzătoare.

Când Ego-ul părăsește corpul, în momentul morții, ia cu el corpul astral și principiile sale superioare. Acest corp astral, după cum vă amintiți, este corespondentul exact al corpului fizic, dar este format dintr-o materie mai fină și nu poate fi zărit de vederea obișnuită, dar poate fi văzut clar de clarviziune sau vederea astrală, putând așadar să fie văzut uneori de persoane în anumite condiții psihice. Clarvăzătorii descriu separarea corpului astral și a corpului fizic ca fiind foarte interesantă. O descriu ca ridicându-se din corpul fizic asemenea unui nor fin de abur luminos, dar legat de corpul fizic printr-un fir subțire și vaporos, care devine din ce în ce mai subțire până nu mai poate fi zărit nici de clarvăzătorul cel mai fin, exact înainte de a se rupe complet. Corpul astral există un timp după moartea fizică a omului și, în Anumite împrejurări, devine vizibil pentru persoanele vii, fiind numit „fantomă". Corpul astral al unei persoane muribunde este uneori proiectat de o dorință sinceră și poate să devină vizibil pentru rudele și prietenii cu care mortul se află într-o relație de simpatie. După un timp, diferit după caz, după cum vom vedea mai departe, corpul astral este respins de Ego și începe și el să se dezintegreze. Acest corp astral respins nu mai este decât un cadavru de materie mai fină, ceea ce ocultiștii numesc „o cochilie astrală". Nu are nici viață, nici inteligență, când este trecut astfel la rebuturi, și plutește în atmosfera astrală joasă până se descompune în elementele sale originare. El pare să aibă o atracție deosebită pentru corpul fizic defunct și revine des în vecinătatea corpului fizic ca să se dezintegreze odată cu el. Persoanele înzestrate cu viziune psihică, normale sau influențate de teamă sau de emoții similare, văd frecvent aceste cochilii astrale plutind în jurul cimitirelor, pe câmpurile de luptă etc. și sunt deseori considerate „duhurile" persoanelor decedate, deși nu sunt mai mult decât cadavrul fizic din pământ. Acele cochilii astrale pot să fie stimulate cu o aparență de viață intrând în contact cu vitalitatea unui medium, deoarece Prana acestuia din urmă le însuflețește și mentalitatea subconștientă a mediumului le face să manifeste semne de viață și o inteligență parțială. Cu ocazia unor ședințe de spiritism, aceste cochilii astrale se materializează cu ajutorul vitalității mediumului și vorbesc într-un mod stupid și deconectat cu cei din jur, dar nu persoana însăși vorbește ci o simplă cochilie însuflețită de principiul de viață al mediumului și al „cercului", și care acționează și vorbește ca un automat. Desigur, există și alte forme de reîntoarcere a spiritului, care sunt foarte diferite, dar cei care studiază fenomenele spiritiste trebuie să se ferească să se confrunte cu aceste cochilii astrale cu inteligența reală a prietenilor lor decedați. Să revenim acum la Ego, care a părăsit corpul fizic. În timp ce Ego-ul, închis în corpul lui astral, iese lent din corpul fizic, prin fața viziunii sale mentale trece întreaga viață a persoanei, de la copilărie până la bătrânețe. Memoria își oferă secretele și, imagine după imagine, trece într-o succesiune rapidă, și multe lucruri devin clare pentru sufletul care pleacă, descoperă motivul multor lucruri, sufletul vede ce înseamnă toate acestea, adică își înțelege viața complet, fiindcă o vede ca un tot. Pentru individul muribund, este ca un vis cu ochii deschiși, dar lasă o impresie profundă, iar amintirile sunt folosite mai târziu de suflet. Ocultiștii au insistat întotdeauna ca prietenii și rudele unui muribund să stea calmi și liniștiți în jurul lui, ca să nu fie tulburat de emoții contradictorii sau sunete care să-l distragă. Trebuie să i se permită sufletului să-și continue drumul în pace, fără să fie reținut de dorințele sau conversațiile celor din jurul lui.