Manualul stării de bine

În această carte, am vrut să vă prezentăm în mod simplu și clar principiile fundamentale ale Hatha Yoga, planul de viață fizică al yoghinului. De asemenea, am explicat motivațiile fiecărui plan. Credem că este necesar să vă prezentăm întâi în termeni de fiziologie occidentală diferitele funcții ale corpului, apoi să vă arătăm planurile și metodele Naturii pe care ar trebui să le urmăm pe cât posibil. Nu este vorba despre „o enciclopedie medicală", nimic nu este scris despre medicină și aproape nimic despre tratamentele bolilor, mai puțin atunci când explicăm etapele ce trebuie urmate pentru revenirea la o stare naturală. Tema principală este Omul Sănătos; primul ei scop este să ajute persoanele să corespundă standardului omului normal. Dar credem că ceea ce ajută un om să fie sănătos îi va permite omului fragil să fie și el așa, dacă se străduiește. Hatha Yoga recomandă un mod de viață rațional, natural și normal care, dacă e respectat, vom avea cu toții de câștigat. El ne păstrează cât mai aproape de natură și recomandă întoarcerea la metodele naturale în locul celor care s-au dezvoltat în jurul nostru, în obiceiurile noastre artificiale de viață. Această carte este simplă, foarte simplă. Atât de simplă încât, în cele din urmă, mulți dintre voi o vor pune, poate, deoparte, fiindcă nu conține nimic nou sau surprinzător. Ei se așteptau la un recital minunat despre faimoasele scamatorii monstruoase ale cerșetorilor yoghini și voiau să vadă dacă cititorii le pot reproduce și ei. Trebuie să le prevenim pe aceste persoane că nu este vorba despre acel gen de carte. Nu vă învățăm cum să adoptați cele 74 de tipuri de posturi, cum să vă treceți o cârpă prin intestine ca să le curățați (comparați aceasta cu intențiile naturii), cum să vă întrerupeți bătăile inimii sau să realizați trucuri cu organele interne. Aici nu veți găsi nici cea mai mică urmă de așa ceva. Vă vom spune cum să îmblânziți un organ indisciplinat ca să funcționeze din nou corect și multe alte lucruri despre controlul unei părți involuntare care a decis să nu mai lucreze. Dar menționăm asta doar în optica de a face din om o ființă sănătoasă, nu de a face din el „un monstru". N-am zis mare lucru despre boală. Preferăm să vă îndreptăm atenția spre Omul Sănătos, cerându-vă să-l observați bine și să vedeți ce-l face sănătos și ce-l ajută să rămână așa. Apoi, vă cerem să vă concentrați asupra a ceea ce face și a felului în care face. În fine, vă sfătuim să faceți la fel dacă vreți să deveniți ca el.

I Ce este „filosofia stării de bine" ... 7 II Respectul pentru aspectul fizic ... 13 III Opera Arhitectului Divin ... 16 IV Prietena noastră, forța vitală ... 20 V Laboratorul corpului ... 25 VI Fluidul vital ... 35 VII Incineratorul sistemului ... 39 VIII Alimentația ... .44 IX Diferența dintre foame și apetit ... 48 X Teoria yoghină a absorbirii pranei din alimente ... 53 XI Despre alimente ... 62 XII Cenușa sistemului ... 66 XIII Irigarea corpului ... 77 XIV Respirația ... 87 XV Efectele unei respirații corecte ... 99 XVI Exerciții de respirație ... 103 XVII Diferența dintre respirația nazală și respirația orală ... 113 XVIII Micile „vieți" din corp ... 117 XIX Energia pranică ... 126 XX Exerciții pranice ... 135 XXI Știința relaxării ... 144 XXII Controlul sistemului involuntar ... 151 XXIII Regulile relaxării ... 157 XXIV Interesul exercițiului fizic ... 169 XXV Câteva exerciții fizice ... 173 XXVI Baia ... 182 XXVII Energia solară ... 190 XXVIII Aerul curat ... 195 XXIX Somnul, blândul regenerator natural ... 198 XXX Regenerarea ... 202 XXXI Atitudinea mentală ... 208 XXXII Ghidați de spirit ... 212

Capitolul IV
Prietena noastră, Forța Vitală

Înțelegem deseori, din greșeală, că Boala este o entitate, un lucru real, dușmana Sănătății. Este fals. Sănătatea este starea naturală a Omului, Boala reprezintă doar absența acestei stări. Dacă respectăm legile naturii, nu ne îmbolnăvim. Când încălcăm o lege, apar anomalii, se manifestă simptome cărora le dăm nume de boli. Boala este doar Natura care încearcă să se debaraseze de, să expulzeze anomalia ca să revină la normal.
Suntem foarte dispuși să considerăm Boala o entitate și să vorbim despre ea ca atare. Spunem că „ea" ne atacă, că-și urmează cursul, că este malignă, este benignă, rezistă la tratamente, dă înapoi etc. Ne imaginăm că a pus stăpânire pe noi și-și folosește puterile ca să lucreze la distrugerea noastră. Vorbim despre ea ca și cum ar fi un lup intrat într-o stână, un dihor în cotețul de găini, un șobolan în hambar cu care trebuie să luptăm în același fel. Încercăm s-o exterminăm sau, cel puțin, s-o punem pe fugă.
Natura nu este capricioasă sau imprevizibilă. Viața se manifestă în interiorul corpului în concordanță cu legi bine stabilite, își trasează drumul lent, ridicându-se până la apogeu, apoi, treptat, intră în declin până în ziua în care corpul va fi aruncat ca o cămașă banală prea uzată, din care sufletul va ieși și va porni în căutarea unei evoluții viitoare. Natura n-a vrut niciodată ca un om să se despartă de corpul lui înainte de a ajunge la o vârstă înaintată și yoghinii știu că, dacă se respectă din copilărie legile Naturii, moartea unei persoane tinere sau a uneia de vârstă medie, în urma unei boli, va fi la fel de rară ca moartea survenită în urma unui accident.
In interiorul fiecărui corp există o anumită forță vitală care lucrează constant pentru binele lui, în pofida imprudenței cu care încălcăm principiile esențiale ale unei vieți sănătoase și armonioase. Ceea ce numim în general boală este doar o măsură de apărare folosită de această forță vitală, un efect corector. Nu este vorba de o acțiune care vizează să diminueze, ci de o acțiune a organismului viu care încearcă să se întărească. Este o măsură excepțională ca răspuns la o anomalie și ansamblul efortului de regenerare al forței vitale este folosit pentru restabilirea unei stări normale.
Primul mare principiu al Forței Vitale se bazează pe instinctul de supraviețuire. Acest principiu se manifestă întotdeauna acolo unde este viața. Sub influența lui, masculul și femela sunt atrași, embrionul și copilul sunt hrăniți, mama trebuie să suporte în mod eroic durerile nașterii, părinții sunt constrânși să-și apere și să-și protejeze progenitura în împrejurările cele mai dificile cu putință. Și de ce? Fiindcă toate astea reprezintă instinctul de supraviețuire al speciei. Dar instinctul de supraviețuire al indivizilor este la fel de puternic. Se spune că omul ar da tot ce are în schimbul vieții și, cu toate că nu este în întregime adevărată la omul instruit, afirmația este suficient de adevărată ca să ilustreze principiul instinctului de supraviețuire. Și acest instinct nu vine din Intelect, ci se situează chiar la baza ființei. Este un instinct care devansează întotdeauna Intelectul. El forțează un om să-și „ia picioarele la spinare" când hotărâse să reziste într-o situație periculoasă.

Câteva exerciții de „decontractare"

1. Retrageți toată prana din mână, lăsați-vă mușchii să se relaxeze astfel încât mâna să atârne liber de la încheietură, ca și cum ar fi fără viață. Scuturați-o dinainte înapoi din încheietură. Apoi, încercați să faceți la fel cu cealaltă mână; în fine, cu ambele mâini în același timp. Cu puțin antrenament, veți reuși.
2. Mai dificil decât primul exercițiu, acum destindeți-vă și relaxați-vă degetele, apoi legănați-le liber din articulații. Încercați întâi cu o mână, apoi cu cealaltă și la urmă cu amândouă odată. 3. Retrageți toată prana din brațe și lăsați-le să atârne de-a lungul corpului, destinse și decontractate. Apoi, legănați-vă corpul de la dreapta la stânga, lăsând brațele să se legene odată cu mișcarea corpului (ca mânecile goale ale pardesiului), fără să faceți eforturi cu brațele. Încercați întâi cu un braț, apoi cu celălalt și la urmă, cu ambele. Acest exercițiu poate fi modificat contorsionând corpul în diferite feluri și lăsând întotdeauna brațele să atârne.
4. Relaxați-vă antebrațul lăsându-l să atârne de la cot. Efectuați o mișcare cu partea de sus a brațului, dar evitați să contractați mușchii antebrațului. Scuturați-l, perfect destins și decontractat. Întâi, cu un braț, apoi cu celălalt și, la urmă, cu ambele în același timp. 5. Lăsați-vă laba piciorului să se destindă complet și să atârne de la gleznă. Veți avea nevoie de puțin antrenament, deoarece mușchii sunt în general întotdeauna mai mult sau mai puțin contractați. Picioarele sugarului sunt bine decontractate când nu le folosește. Întâi, cu un picior, apoi faceți la fel cu celălalt.
6. Destindeți-vă gamba, retrăgând toată prana, și lăsați-o să atârne, destinsă, de la genunchi. Scuturați-o și legănați-o. Întâi, cu o gambă, apoi cu cealaltă.
7. Stați pe o pernă, pe un taburet sau pe o carte groasă și lăsați un picior să se balanseze liber, destins, de la coapsă, după ce l-ați decontractat complet. Cu un picior, apoi cu celălalt. 8. Ridicați brațele deasupra capului, apoi, retrăgând toată prana, lăsați-le să cadă greoi pe lângă corp. 9. Ridicați genunchiul în față cât de sus puteți, apoi retrageți toată prana și lăsați-l să cadă cu toată greutatea lui.
10. Relaxați-vă capul, lăsându-l să cadă în față, și legănați-l cu o mișcare a corpului. Apoi, sprijiniți-vă cu spatele de un scaun și destindeți-l, lăsându-l să cadă pe spate. Bineînțeles, va cădea în orice direcție din momentul în care retrageți prana. Ca să vă puteți face o idee corectă, gândiți-vă la o persoană pe cale să adoarmă și care, atunci când somnul pune stăpânire pe ea, se destinde și decontractă mușchii cefei și-și lasă capul să-i cadă în față.
11. Relaxați mușchii umerilor și ai pieptului, lăsați partea superioară a pieptului să cadă în față, destinsă și decontractată.
12. Așezați-vă pe un scaun și destindeți mușchii taliei; partea de sus a corpului se va duce atunci în față, ca un copil care începe să adoarmă pe un scaun și cade treptat.

Cel care stăpânește toate aceste exerciții poate, dacă consideră de cuviință, să-și relaxeze întregul corp, începând cu ceafa până ajunge la genunchi, când, lent, va „cădea grămadă" pe sol. O cunoaștere prețioasă dacă, vreodată, alunecați sau cădeți accidental.