Cartea Rușinea reunește contribuțiile a
mai multor autori – psihoterapeuți – în jurul conceptului
de rușine și modul
în care trebuie înțeleasă rușinea și pregătită confruntarea cu
suferința produsă de ea pentru a ne deschide o
cale către reflecție și compasiune de sine. Volumul se adresează
tuturor celor care s-au confruntat măcar o dată în viață cu emoția rușinii,
care doresc să identifice mecanismele din
spatele ei, să dezamorseze puterea pe care aceasta o deține asupra psihicului
uman și ulterior, să aleagă curajul atunci
când vocea rușinii îi îndeamnă să se ascundă de sine însuși și de lume.
Beneficiile acestei cărți sunt extrem de valoroase prin
complexitatea perspectivelor și a experiențelor cu care vine în sprijinul
cititorului, multe dintre ele izvorâte
din procesele psihologice și psihanalitice de durată ale
autorilor, dar și din propriile lor lupte interioare cu rușinea. Fiecare autor
lansează cititorului o invitație
la introspecție și analiză prin dialoguri profunde, prin
împărtășirea unor povești personale de viață sau din cabinet, dar și prin
practici utile și metode testate în lucrul cu rușinea.
Rușinea
este o experiență nedorită și greu de controlat. Este o emoție care are
propriul ei set de reacții și expresii corporale și faciale, dar se amestecă cu
multe alte reacții dureroase și tensiuni interioare în viața noastră de zi cu
zi. Astfel, e o stare intensă și perturbatoare despre care nu ne dorim mereu să
vorbim. Pozitive sau negative, căci nu putem alege de cele mai multe ori ce să
simțim, emoțiile fac însă că lucrurile să conteze. Fără emoție, nu simțim
plăcere, nu simțim bucurie, nu simțim ce pierdem, ce e valoros pentru noi. De
aceea a ne înțelege emoțiile, indiferent de culoarea lor, este un element
important în orice căutare angajată a propriei identități.
În
psihoterapie, rușinea este o prezența cheie de ambele părți ale relației.
Cartea Rușinea. Vocea, experiența și vindecarea rușinii în
procesul terapeutic este scrisă pe mai multe voci, oferind
oglinzi în care să putem privi, fără atașamente și prejudecăți, și să ne luăm
de acolo ce ne trebuie, ce ne atrage, ce are sens pentru noi. Mă gândesc la ea
că la o propunere spre interacțiune și discuții, în care rușinea, frica și
autocritica/critica în exces au fost liniștite și ne putem privi în ochi,
oferindu-ne înțelegere și bunăvoință, indiferent de care parte a unui argument ne
situăm. Sper să ofere o punte de la un psihoterapeut la altul, de la terapeut
la client și, de ce nu, și invers, pentru exprimarea acelor lucruri de care ne
ferim, pe bună dreptate, să vorbim în cele mai multe locuri. Vocile care se fac
auzite în această carte sunt deosebite, reprezentând psihoterapeuți importanți
din spațiul nostru cultural. Vă invit să le cunoașteți experiențele și sper să
vă conducă mai aproape de vindecare.
• Gabriela
Deniz
„Atunci
când vorbim despre rușine, ne este de folos poate să avem în minte, încă de la
început, faptul că ea nu se manifestă ca un fenomen unitar, omogen, nu există o
singură formă de rușine, ci mai multe, destul de diferite între ele. Un alt
aspect important ține de faptul că rușinea apare rareori ca un fenomen izolat,
cel mai adesea o găsim într-un fel de ghem emoțional multicolor alături de
anxietate, vinovăție, timiditate, introversie, hipersenzitivitate, frică,
nesiguranță, umilință și altele, ceea ce contribuie în plus la dificultatea de
a o diferenția și a o recunoaște drept ceva distinct. ”
• Carmen
Beyer
„În
timp ce doliul este acceptat și reglementat din punct de vedere social și
cultural, rușinea este o chestiune personală, privată, iar încălcarea
intimității rușinii este, în sine, rușinoasă. Rușinea apare în relații și, în
mod paradoxal, distruge chiar aceste relații, lăsând persoana izolată de
comunitate, neputincioasă și singură. Rușinea apare atunci când există o
neconcordanță între ceea ce lumea așteaptă de la o persoană și ceea ce și cum
gândește, simte și acționează, de fapt, persoana respectivă.”
• Erik
Hygum
„În
Metoda ESPERE® furia este văzută ca un ecran care ascunde în spatele sau una
dintre rănile esențiale (nedreptate, rușine, neputință, abandon, respingere,
trădare etc.) care se instalează la nivel relațional. […] Nu ne este rușine pur
și simplu, nu ne naștem cu rușine, ci ne este transmis (într-o relație
semnificativă) sentimentul de vinovăție, de teamă, de jenă, în așa fel încât să
construim în noi rana de rușine. [...] ”
• Daniela
Nicoleta Dumitrescu
„Rușinea
este stăpâna secretului! Secretul nu este doar ceva ce nu se spune, nici nu se
referă la spațiul psihic privat pe care Sufiya îl păstrează pentru sine, nici
nu are legătură cu atâtea lucruri nespuse pentru că, nu-i așa?, niciodată nu
putem și nici nu este nevoie să spunem totul... Secretul se referă la ceva ce
trebuie să rămână ascuns pentru a proteja pe cineva, pentru a nu aduce atingere
imaginii cuiva, pentru a nu genera vreo amenințare la adresa cuiva. Dar, mai
presus de toate, secretul cheamă pumnul în gură, pentru a nu aduce rușinea pe
capul cuiva important, drag, cineva din familie, mai ales.”
• Lavinia
Bârlogeanu
„Nu
se poate scrie sau studia despre rușine fără a te simți întrucâtva rușinat.
Este un afect care tulbură straturile noastre cele mai primitive, uitate,
refulate, ascunse, secrete, obscurizate, deoarece se referă la cea mai intimă
experiență umană, profund subiectivă, intimă, la propria vulnerabilitate și la
inevitabila dependență, la relațiile cu propriul corp, cu propria lume
relațională, la contextul familial și social în care am crescut, ne-am
civilizat.”
• Daniela
Luca
„A
mă arăta, a fi deschis către un altul, a mă afirma îmi este uneori interzis.
Rușinea îmi dictează să mă micșorez în ochii mei și ai oamenilor, să mă ascund
în spatele minciunii, să îmi restrâng corpul și respirația, să le fac
invizibile, să mă pregătesc pentru o fugă eliberatoare, să îmi fie rușine
pentru că îmi este rușine, iar asta s-ar putea observa, în afară, prea mult.
Rușinea mă descalifică, îmi cere să îmi ascund privirea, le poruncește
pleoapelor să îl blureze pe cel din fața mea, să îmi las corpul în fața lui,
iar spiritul meu să fugă, să se disocieze de lumea prezentăși să se retragă în
locuri în care nu poate fi atins.”
• Corneliu
Irimia |
Adevăr Divin
