Piatra filosofală (Herald)

Alchimia nu se mulțumește să conceapă un individ ai cărui constituenți ai conștiinței sunt unificați, ci, cu nevoia de desăvârșire specifică tuturor metodelor oculte sau magice, merge cu un pas mai departe. Ea aspiră la dezvoltarea unui om liber și unificat, care este și iluminat. Acesta este punctul în care alchimia se separă de psihologia ortodoxă. Tehnica sa cuprinde și un scop spiritual sau religios. În termeni asemănători cu cei ai filosofiei orientale, alchimia își pune întrebarea: „Care este lucrul pe care, dacă îl cunoaștem, deținem întreaga înțelepciune?" Această temă care, cu mici variații de nuanță, pătrunde întreaga natură a brahmanismului și a budismului, precum și întreaga filosofie și religie arhaică. Tractatus Aureus afirmă: "O, fiul meu, toată înțelepciunea lumii este cuprinsă în această Înțelepciune ascunsă a mea". Asta îi conferă alchimiei acea atracție specifică de care s-a bucurat întotdeauna în Occident, indiferent dacă termenii săi au fost sau nu au fost înțeleși în mod clar și logic. Pentru a putea înțelege mai bine postulatele de bază ale acestui aspect al alchimiei, care sunt ascunse sub o terminologie aparent barbară și ininteligibilă, îmi propun să realizez o scurtă comparație a acestor termeni cu cei folosiți de alte sisteme. Voi utiliza, în cele ce urmează, drept bază fundamentală de comparație o formă a Arborelui Vieții, așa cum este cel conceput de cabaliștii evrei.

Introducere ... 5 Cartea întâi ... 11 Preliminarii ... 13 Tratatul de Aur al lui Hermes Trismegistus cu privire la secretul fizic al Pietrei Filosofale. În șapte părți ... 34 Secțiunea I ... 34 Secțiunea II ... 38 Secțiunea III ... 43 Secțiunea IV ... 44 Secțiunea V ... 46 Secțiunea VI ... 47 Secțiunea VII ... 48 Comentarii ... 51 Comentarii (continuare) ... 90 Cartea a doua ... 115 Teoria magnetică ... 117 Cele șase chei ale lui Eudoxus care deschid cea mai secretă Filosofie ... 141 Prima cheie ... 141 A doua cheie ... 142 A treia cheie ... 143 A patra cheie ... 152 A cincea cheie ... 153 A șasea cheie ... 154 Comentarii ... 158 O perspectivă magică ... 206 Coelum Terrae sau Haosul Ceresc al Magicianului, de Thomas Vaughan ... 222 Comentarii ... 271

Alchimiștii înșiși au dat asigurări că ajutorul divin îi este întotdeauna oferit aceluia care, cu toată sinceritatea și umilința necesare, le studiază scrierile. Și, dintr-un anumit punct de vedere, putem să înțelegem de ce lucrurile se întâmplă astfel. Pentru că, după cum puterea trezește puterea, iar lumina alungă întunericul, la fel și efortul de a asimila învățăturile izvorâte din înțelepciunea, din iluminarea, din experiența lor spirituală care sunt mai presus de orice îndoială, va trezi pe dată în interiorul nostru o reflectare a binecuvântării care s-a revărsat asupra lor. Și într-adevăr, un astfel de proces nu diferă prea mult de procesul obișnuit de inițiere. De exemplu, în Loja Templului în care erau celebrate odinioară ritualurile de inițiere în magie, inițierea nu însemna mai mult decât îmbăierea candidatului în prezența sau prin intermediul magnetismului care provenea de la un inițiator avansat, care dobândise iluminarea și știa cum să procedeze pentru a trezi spiritul din acesta. În paginile anterioare am arătat modul în care, în inițierile elementale din cadrul organizației magice cunoscute sub numele de Ordinul Hermetic al Zorilor Aurii, evocarea puterilor elementelor – indiferent ce ar reprezenta acestea – avea un efect de trezire a bazelor elementale ale candidatului, de excitare a diferitelor niveluri ale psihicului său inconștient. Simplul contact era suficient. Un proces similar, desfășurat pe un alt-plan, este cel descris de către Helena Blavatsky în cartea Doctrina secretă. Aici, ea descrie felul în care oamenilor le lipsea mintea, în zilele timpurii ale evoluției primitive. Principiul gândirii nu fusese încă dezvoltat. Conform teoriei sale, pe care încearcă să o sprijine cu nenumărate citate, evoluția minții a fost reflectată în creierului omului datorită contactului între omenirea născândă și ființe cu o evoluție mentală superioară. Nu știm cum s-a întâmplat acest lucru și nu este nevoie să insistăm asupra acestui punct. Ceea ce ne interesează în acest moment este evidențierea faptului că, prin contactul dintre o minte și alta, dintre un grad de funcționare și o altă funcție superioară, prima poate fi ajutată și înălțată spre o funcție similară mai înaltă. În acest caz, nu este nevoie ca inițiatorul de la începutul căii ascendente către Lumină să fie mai mult decât un simplu text. Într-un astfel de text sunt prezente gândurile însuflețite și dinamice ale unor mari adepți și inițiatori. Ceea ce ei au înregistrat ca fiind o cale experimentală pentru depășirea Naturii, ca o metodă de a ne descoperi pe noi înșine, de transmutare a plumbului grosier al umanității în aurul pur al realizării spirituale și al acțiunii divine, poate să fie pentru noi întocmai ca și cum am fi participat la o comuniune directă cu propriile lor naturi. Adepții din toate epocile – sfinții, boddhisattva, puteți să le dați orice nume doriți -, după ce au dobândit înălțimile spirituale la care au reușit să se înalțe, au lăsat o impresie de neșters asupra Anima Mundi, a Sufletului Lumii, a ceea ce Jung numea inconștient colectiv. Acest maestru al psihologiei a vorbit pe larg despre arhetipurile primordiale sau despre imaginile arhaice care există în inconștientul colectiv.

5. Însă chiar și aceste reziduuri au o valoare de neprețuit, În arta alchimică, nimic nu este aruncat, deoarece "Natura ne învață - după cum mărturisesc Oracolele Chaldeene – că până și semințele cele rele ale materiei pot fi făcute bune și folositoare". În Memoriile sale, Margaret Atwood observă faptul că "principiul corpului este păstrat în ceea ce ei numesc cenușa sau Caput Mortum și, odată ce acest principiu este salvat, întreaga viață este restaurată în el; Khunrath îl numește «pigmeul nostru» sau «diadema corpului»..." 6. Într-o stare latentă, în negreala sau în cenușa vieții se află viața - viața inter-atomică, care nu poate fi ucisă prin nicio metodă și care se afirmă mai devreme sau mai târziu, transmițând mișcarea și viață întregului. Există un aforism cabalistic care spune că spiritul sau albeața, "Kether", "se află în Malkuth", materia sau negreala, "iar Malkuth se află în Kether, dar sub o altă formă". Și, pe deasupra, se spune că, atunci când este purificat, în materialul extrem al vieții este găsită, în cele din urmă, Sămânța Spiritului. Așadar, în esență nu poate fi făcută nicio deosebire între spirit și materie. Cea din urmă este o cristalizare a celui dintâi, iar spiritul este o formă rarefiată și sublimată de materie. Materia este formată din molecule, iar acestea din atomi. Atunci când sunt analizați, se observă că atomii sunt la rândul lor formați din particule încă și mai mici, protoni și electroni. Aceștia sunt considerați a fi sarcini pozitive și negative de electricitate, în timp ce aceasta din urmă, ca energie, este o radiație luminoasă, manifestarea spiritului în acțiune. Viața spirituală și energia lăuntrice și implicite sunt puse în mișcare și reînnoite printr-o supunere de lungă durată a reziduurilor la acțiunea focului Înțelepților. Negreala este lepădată, iar Sarea este spălată și purificată. Prin aceste mijloace purgative ea este fixată, devenind sângele sau viața Pietrei, baza substanțială și energetică a conștiinței regenerate. 7. Focul și apa, fiind opuse, se atrag totuși reciproc. Aici este astfel expusă o filosofie veche de când lumea. Spiritul este antiteza Materiei. Însă atracția dintre ele este atât de puternică încât, la fel ca bărbatul și femeia, ca masculul și femela de pretutindeni, fiecare este pierdut și incomplet, în lipsa celuilalt. Prin urmare, uniunea dintre suflet și spirit are loc în interiorul nostru cu mare nerăbdare. Una dintre ele este forța vitală universală și atotpătrunzătoare, iar cealaltă este o unitate particulară, individualizată, a acelei energii, devenită conștientă de sine datorită experienței și cufundării în materie. Se pare că această uniune nu poate să aibă loc decât prin intermediul unui al treilea lucru. Cele două sunt atât de extreme, încât ar părea imposibil ca prin ele însele să se unească vreodată. Este la fel ca atitudinea față de viață, când este incomparabil mai ușor să alegi un punct de vedere extrem și să îl urmezi până la capăt; însă este infinit mai greu să iei în considerare în mod conștient ambele extreme și să încerci să realizezi uniunea lor. O astfel de încercare pare să fie, întotdeauna, sortită eșecului. Însă poți reuși dacă formulezi un punct de vedere cu totul nou, care nu se bazează în mod exclusiv pe niciuna din cele două extreme. Sau, ca să ne exprimăm așa cum se cuvine, eul le unifică datorită faptului că s-a înălțat deasupra lor.