Fito-alimentația terapeutică energetică

De ce este importantă fitoterapia și ce noutăți mai pot apărea? De ce ne îngrășăm? De ce apare obezitatea? De ce apare aciditatea la stomac, ulcerul, blocajul biliar sau tranzitul intestinal dereglat? Reușim prin metode moderne, alopate, să le eliminăm cauzele sau umblăm doar la efecte? Se vindecă bolile sau se întorc, uneori chiar mai rău? De ce se întorc bolile? Metodele moderne pot ajuta la eliminarea bolilor și unor afecțiuni, de aceea consider că există o „complementaritate" între metodele științifice și cele fito-energetice, ce pot aduce omul în stadiul de a avea parte de vindecare eficientă mult mai rapidă și pe termen lung. Întrebările ce apar în societatea actuală, legate de fitoterapie, sunt multe, iar răspunsurile sunt neclare. Multitudinea de informații apărute pe internet face din publicul cititor „experți" peste noapte în diete minune sau sfaturi de fito-alimentar. De menționat că aceste informații alimentează sistemul mental, fără ca persoanele ce se descoperă astfel, să aibă experiența practică sau cazuistica necesară pentru ceea ce este înglobat ca informație în complexul fito-alimentar. În acest fel individul se hrănește doar la nivel mental, fără a avea cunoașterea și conștientizarea informației primite, adică „are impresia" că știe. În lucrarea de față plecăm de la ipoteza că bolile nu se pot trata doar printr-un simplu tratament aplicat efectelor ci trebuie căutate cauzele și, încercăm, pe parcurs, să arătăm că orice afecțiune are o cauză subtilă, iar vindecarea completă se poate face numai dacă cele două componente au fost rezolvate. Are omul capacitatea de a se vindeca prin gândire? Oare funcțiile creierului sunt alimentate de ceea de mâncăm sau suntem conectați și la alte surse? Există informații, ce au fost ținute secrete, despre structura umană? Dacă aceste secrete v-ar fi revelate, cum le-ați folosi? Are omul capacitatea de a se vindeca singur? Există tratamente ce elimină boli grave, precum leucemia, SIDA ori cancerul? Sunt întrebări pe care majoritatea populației nu și le adresează. Doar cei ce caută în profunzime adevărul și cunoașterea de sine, sunt deschiși să cerceteze, să afle și să pună în practică.

Introducere ... 5

Cap. 1. Alimentația clasică ... 8
1.1. Introducere în Fito-Alimentația clasică ... 8 1.2. Deficiențe nutriționale ... 18 1.3. Pătrunderea toxinelor în organism ... 23 1.4. Etape de acumulare a deșeurilor ... 26 1.5. Metabolismul ... 28
1.6. Necesarul de săruri ale organismului ... 30 1.7. Colesterolul, grăsimile și uleiurile ... 34 1.8. Proteinele ... 38
1.9. Acizii ... 39
1.10. Vitaminele ... 43
1.11. Elemente - minerale - mineraloterapia ... 46 1.12. Glucidele sau hidrații de carbon ... 49 1.13. Sunt necesari antioxidanții? ... 52

Cap. 2. Terapii naturale ... 58
2.1. Apa, centrul sănătății ... 58
2.2. Terapii cu ape minerale ... 63 2.3. Fitoterapia ... 64
2.4. Terapii cu sucuri de fructe și legume ... 67 2.5. Terapia cu miere - Apiterapia ... 70

Cap. 3. Metode de prevenție ... 72
3.1. Metode de eliminare toxine și radiații ... 74 3.2. Detoxifierea ... 77
3.3. Semnale de avertizare ... 78

Cap. 4. Stilul alimentar sănătos ... 85
4.1. Variante naturale de hrană contra medicamente ... 87 4.2. Ce este energia biologică a omului? ... 89 4.3. Anatomia fîzico-psihică a omului ... 92

Cap. 5. Activarea energiei corpului cu plante ... 94

Cap. 6. Știați că.... despre unele mituri alimentare ... 101
6.1. Știați că... ... 101
6.2. Adevărul despre unele mituri alimentare ... 108

Cap. 7. Science Fiction, predicție sau premoniție ... 110

Cap. 8. Leacuri din înțelepciunea bătrânilor ... 112

Cap. 9. Concluzii ... 135

Cap. 10. Dicționar de plante și conținutul lor ... 136

Anexa 1 - surse spiritual-emoționale ale bolilor ... 164
Anexa 2 - Cum combinăm alimentele corect ... 165 Anexa 3 - Alimente pentru fiecare organ ... 166 Anexa 4 - Tabel cu cu semințe, nuci și conținutul lor ... 169
Anexa 5 - Tabel carbohidrați ... 170 Anexa 6 - Alimente fără calorii ... 171

Cap. 11. Bibliografie ... 174

Cap. 1. ALIMENTAȚIA CLASICÃ

1.1. INTRODUCERE ÎN FITO-ALIMENTAȚIA CLASICÃ

Fito-Alimentația este ansamblul de procese de asimilare, procese fiziologice prin care organismele animale și vegetale își procură hrana necesară creșterii, dezvoltării și obținerii energiei pentru desfășurarea proceselor vitale și refacerii țesuturilor și activității organismelor vii, prin alimentație, hrănire, nutrire. O fito-alimentație bună este condiția esențială a susținerii sănătății. O alimentație dereglată poate slabi un organism. Fito-alimentația aduce corpului energia necesară pentru a-și menține buna funcționare, activitățile și greutatea potrivită. Alimentația nu este însă 100% o cauză de îmbolnăvire, ci corpul psiho-emoțional ce contribuie în majoritate la distrugerile corpului fizic.
Din statistici se observă că: în urmă cu o sută de ani, cca 10-15% dintre americani mureau de inimă și accidente vasculare cerebrale, azi cifra fiind de aproape 40%, iar 6% mureau din cauza cancerului, în vreme ce astăzi cifra este de 25%, motivele sunt multiple, pornind de la: stres, nemulțumiri, supărări, etc, parte importantă fiind și alimentația.
Țările Occidentale au obiceiuri de a folosi o alimentație bogată în grăsimi și dulciuri, iar bolile cardiace și diabetul ating proporții uriașe. Locuitorii Asiei de Est și Sud-Est, nu-și permit să consume alimente grase și suferă foarte rar probleme de inimă, asemănător fiind și în Africa și America Centrală și de Sud, nu prea au probleme de diabet și boli cardiovasculare.
Omul de rând, se raportează, la simpla lui condiție fizică sau rar, la cea mentală sau emoțională, pentru că așa a fost învățat. De ce ? Pentru că a uitat că menirea lui este una înaltă. Menirea lui este să creeze, nu să supraviețuiască. Dar pentru a se elibera, omul are nevoie să se deschidă, în primul rând, mental către alte surse de hrană. Alimentele pe care le consumăm au următoarele componente: proteine (protide), materii grase (lipide), glucide (hidrați de carbon). Unul din obiectivele unei bune alimentații este de a obține un echilibru bun al acestor elemente.
Trebuie ținut cont de faptul că orice masă ce conține și carne are nevoie și de salate sau legume, pentru a le da gust, ori a le completa masa. Orice carne atunci când este preparată are nevoie de gust și i se dă gust prin preparare cu ajutorul plantelor: piper, busuioc, cimbru, mentă, roșii, rozmarin, ceapă, etc, altfel nu are gust. Problemele de alimentație apar când este insuficientă (malnutriție), ori din cauză că organismul nu absoarbe bine ori puține elemente nutritive prezente în alimentele consumate (malabsorbție). Orice nutriționist spune că: „principiile de bază ale alimentației sănătoase au rămas neschimbate timp de decenii", adică consumați multe fructe și legume, cât mai puțin zahăr și alegeți mai bine alimentele ce nu au fost procesate sau rafinate. Costul unui meniu sănătos este mult mai mic, decât mâncarea pe care o aleg să o mănânce, cei ce consumă alimente supraprocesate.
Sănătatea naturală (din natură) înseamnă și medicină alternativă, dar și medicina tradițională bazată pe plante.
Soluția pe care o oferă natura datează de sute de mii de ani.
Medicamentul de sinteză chimică, a apărut în urmă cu doar 125 de ani. De la apariția medicamentelor de sinteză chimică, bolile au înregistrat o creștere exponențială. În companiile farmaceutice, la interviuri, la angajare, nu se evită să se spună: „Țineți minte că noi dezvoltăm medicamente pentru a înlătura simptome. Noi nu tratăm", spune Shane Ellison, director reurse umane.
Observați un model de business ce oferă oamenilor medicamente pentru toată viața. Ce se întâmplă când se termină simptomele? Următorul nivel de evoluție al medicamentelor este dat de inventarea unor boli sau de modificarea limitelor unor parametri privind sănătatea și boala.
În psihiatrie se pot inventa maladii continuu și imediat apar și preparatele specifice. Există două cuvinte de care se tem psihiatrii: - Dovediți aceasta. Dacă medicul nu poate dovedi, iar medicina nu poate dovedi în 90% din cazuri, nu vă administrați medicamentul. Aceasta oferă pacientului calitatea de a lua o decizie.
Giganții farmaceutici au cele mai bune departamente de marketing din lume. Trebuie plătiți niște medici, unii savanți sau psihiatri, ce se lasă cumpărați, pentru rapoarte ce indică studii cu rezultate pozitive. Cu cât se dezvoltă mai mult, cu atât mor mai mulți oameni. De exemplu, în Japonia, este cel mai mic nivel de investiție în medicină, fondurile fiind trimise către prevenție, aici fiind și cei mai puțini bolnavi și cea mai mare rată a speranței de viață.
Cel puțin 125 de mii de persoane, în fiecare an, mor din cauza medicamentelor prescrise de medici.

Un organism poate supraviețui un timp fără vitamine, deși orice deficit prelungit de vitamine poate duce la boli, de obicei dureroase și, eventual fatale. Rezervele de vitamine ale organismului pot varia foarte mult. Un adult poate avea un deficit de vitamina A sau Bl2, de un an, ori mai mult, înainte să apară vreo boală, în timp ce vitamina Bl, din rezerve, nu rezistă mai mult de două săptămâni. Vitaminele solubile în grăsimi pot fi păstrate ca rezervă în organism și, sunt toxice când sunt luate în exces. Vitaminele solubile în apă nu sunt păstrate în organism, cu excepția vitaminei Bl2, rezerva ei aflându-se în ficat. Vitamina F este un termen ce desemna acizii grași esențiali pe care corpul nu îi poate sintetiza. Unele substanțe chimice terapeutice au fost numite, deși nu sunt considerate de mulți specialiști, „vitamine", printre care vitamina T, U, L și X. Vitamina T îmbunătățește memoria, capacitatatea de concentrare și ajută la consolidarea celulelor roșii din sânge. Are rol important în: prevenirea unor forme de anemie, hemofilie și în coagularea sângelui sau eliminarea cheagurilor. Este solubilă în apă și poate fi distrusă de alcool. Surse de vitamină T: gălbenuș de ou și semințe de susan. Vitamina U este leac pentru ulcerul duodenal și cel peptic, consumată sub formă de suc de varză. Aceasta inhibă secreția excesivă de acid gastric și calmează pereții stomacului, în procesul de digestie. Această enzimă este foarte sensibilă la temperaturi ridicate. Vitamina U ajută în cazurile de diabet și întărește sistemul imunitar. Surse de vitamina U: frunze verzi, varză și grâu. Vitamina L - apare la femei numai în perioada lactației. Unele autorități în domeniu spun că ubiquinona, numită și coenzima Q10, este o vitamină. Vitamina B15 este Acid pangamic, iar substanța înrudită, dimetilglicina, este numită și Bl6. Mai nou a apărut Amigdalina sau vitamina Bl7, ca extract din prun. Factorii de creștere ai animalelor au fost desemnați vitamine, precum acidul para-aminobenzoic, ce este factorul ce ajută la creșterea penelor păsărilor (vitamina B10), folacina sau acid pteril-heptaglutamic este factorul de creștere a păsărilor (vitamina BII sau vitamina Bc-conjugată) și acidul orotic este vitamina B13 de la șobolani. Vitaminele pot prezenta mai multe denumiri: - Denumirea alfabetică: - se folosesc literele mari ale alfabetului A, B, C, D, E, K și diferiți indici în cadrul unui tip de vitamină D2-D3, Bl, B2, B6, etc. - Denumirea chimică are la bază structura chimică a vitaminei: - A (Retinol), Bl (Tiamină), B2 (Riboflavină), B6 (Piridoxină), C (Acis Ascorbic), E (Tocoferol), K (Fitometadionă); - Denumire terapeutică după efectul terapeutic: A (Anti-Xeroftalmic), C (AntiScorbutic), D (Anti-Rahitic), E (Anti-Sterilitate), PP (Anti-Pelagră), K (Anti-Hemoragic). Există o serie de substanțe, numite antivitamine ce au acțiune antagonistă vitaminelor ce produc efectele avitaminozelor respective. în principiu fiecare vitamină poate avea una, ori mai multe antivitamine. Ca efect nucleoid, vitamina A și D acționează influențând ADN-ul. Efectul membranar ce împiedică acțiunea unor radicali liberi, în organism, sunt vitamina E și C. Vitamina A se găsește în: morcovi, roșii, spanac, salată, pătrunjel verde, ceapa verde, mărar, legume galben-portocalii și verde închis. Vitamina C este în: citrice, ardei gras, hrean, măceșe, mere, pătrunjel verde. Vitamina D se absoarbe în combinație cu calciu. E demonstrat științific că la persoanele obeze, nivelul de vitamina D este unul extrem de scăzut. Grăsimea ține pe loc vitamina D, căreia nu îi dă voie să ajungă în orgasnim să-și facă treaba. Un studiu arată că persoanele ce urmează o dietă restrictivă caloric și iau, în paralel, vitamina D, pot slăbi mai ușor și mai rapid. Vitamina D din surse vegetale este mai greu de găsit, totuși o putem lua în tofu (brânza de soia), ciupercile sitake, pentru cei ce consumă pește, din somon, altă sursă fiind laptele. Ne ajută însă, soarele, ce poate furniza, în 15 minute, toată cantitatea de vitamina D, de care avem nevoie. Condiția este să ne expunem la soare, indiferent dacă este iarna sau vara. Vitamina E, ca antioxidant, previne deteriorarea celulelor, prin inhibarea oxidării lipidelor și formarea radicalilor liberi. Protejează vitaminele solubile, în grăsimi, de distrugere, prin oxidare și ajută la folosirea vitaminei A. Vitamina E se găsește în următoarele alimente: germeni de cereale, uleiuri presate la rece din: soia, porumb, floarea-soarelui, măsline, avocado, rapiță, șofran, verdeață cu frunzele închise la culoare și oleaginoase: migdale, alune de pădure, nuci, alge și cereale integrale.