Barabas, criminalul salvat de la execuție prin voința mulțimii, L-a văzut răstignit pe Isus și apoi L-a văzut înviat. În sufletul lui răvășit a înțeles și a primit Lumina.
Stocurile se epuizează rapid, rezervă acest produs și hai la
librăria Adevăr Divin din Brașov, Str. Zizinului, nr. 48, pentru a-l prelua personal.
(Unele produse pot avea discount suplimentar în librărie.)
Vei fi contactat(ă) telefonic de un reprezentant divin.ro pentru confirmarea disponibilității,
în intervalul Luni-Vineri orele 9:00 - 17:00,
deci te rugăm să introduci un număr de telefon corect și actual.
Barabas a întrebat de ce
a fost el cel preferat de mulțime pentru a fi iertat în locul Fiului lui
Dumnezeu.
Pot oamenii să-L judece și să-L condamne pe Cel veșnic viu?
Este o întrebare care frământă mintea omenească de mai bine de două mii de ani.
Barabas, criminalul salvat de la execuție prin voința mulțimii, L-a văzut
răstignit pe Isus și apoi L-a văzut înviat. În sufletul lui răvășit a înțeles
și a primit Lumina.
Fragment:
Urmă o pauză scurtă. Liniștea solemnă, care însoțise clipa morții,
se lățise și peste mulțimea nemiloasă. Apoi începură unii să plece, alții să
vorbească și tăcerea se prefăcu într-o larmă zgomotoasă. Oamenii se împrăștiau
în grabă dorind să ajungă în oraș până nu se întuneca iarăși. Unora le era milă
de femeile care nu se mișcau din locul lor, totuși nimeni nu se apropia de ele
să le mângâie. Barabas, nefiind în stare să mai privească la agonia divinului
martir, plecase în neștire, mai devreme, și acum se oprise la o parte cu ochii
plecați și tremurând de revoltă și oboseală. Se părea că oamenii îl uitaseră,
treceau pe lângă el vorbind tare; unii chiar rădeau veseli. Înspăimântătoarele
impresii ale acestei zile li se ștergeau acum din minte. Crucile întunecate se confundau acum cu cerul întunecat; călăii luară
corpul lui Hanan în care scânteia vieții tot nu se stinsese. Uitându-se în dreapta și în stânga, Barabas nu putu găsi nici o figură
cunoscută: Arhiereii Caiafa și Anna dispăruseră pe undeva, nici o urmă a
Iuditei Iscariot, și nicăieri nu se vedea strania figură dârză a noului său
prieten, ciudatul Melchior.Singura față pe care el o recunoscu fu a centurionului Petroniu, care tot
mai stătea la postul său de sub crucea Nazarineanului, părea absorbit de un
gând tulburător, nehotărât. Barabas păși spre el și văzu că fața lui și barba
lui în dezordine erau ude de lacrimi.
Adevăr Divin
