Detox sufletesc
Primul ghid de dezvățare personală
Fiecare ființă, indiferent de forma în care se prezintă, caută Lumina. Oricât de mult ar dura această căutare – ani sau vieți – ea se sfârșește într-o bună zi. Cum este și firesc, în aceasta călătorie, mulți se rătăcesc. |
49.00 48.51 RON (Stoc 0)
• Adresa de e-Mail la care dorești să primești notificarea
Detalii:
Așază-te pe un scaun, relaxează-te, închide ochii și
fii atent la corp. Urmărind senzațiile din corp, extinde-ți atenția în
exterior. Ascultă zgomotele din jur, urmărește ce se întâmplă, dar fără să te
implici. Ești acolo și nu ești, în același timp. După ce s-a așezat liniștea,
vei constata că există senzația de nimic, de gol, de spațiu, dar acesta nu este
gol. |
Cuprins:
Cuvânt înainte ... 13 Partea I - Bazele detoxului ... 17 Capitolul 1 - Introducere în realitate ... 19 Capitolul 2 - Mintea ... 45 Capitolul 3 - Mecanismele minții ... 78 Capitolul 4 - Educația ... 107 Partea a II-a - Detox sufletesc ... 193 Cum a început ... 195 Capitolul 2 - Zombism și conștientizare ... 214 Capitolul 3 - Identificare ... 232 Capitolul 4 - Detașarea ... 263 Capitolul 5 - Decizia ... 286 Capitolul 6 - Acțiunea ... 302 Dincolo de detox ... 304 Anexe ... 306 |
Fragment:
Realitatea este că, până când nu vom învăța să facem diferența dintre ceea ce ne-a fost împrumutat și ceea ce ne aparține, libertatea nu poate fi posibilă. Iar până nu devenim liberi de orice constrângere, liniștea nu poate fi nici ea posibilă. Cât timp în om mai există cunoaștere împrumutată, lanțurile invizibile care îl țin prizonier vor continua să existe și, în consecință, va exista și suferința. Din fericire, așa cum a fost creată, această cunoaștere falsă poate fi distrusă. Pentru ca acest lucru să se întâmple, primul pas este onestitatea. Să fii onest cu tine și să recunoști că ceea ce știi nu îți aparține este începutul cunoașterii. Acesta este sensul afirmației: „Adevărul te va elibera!" și este vorba despre a vedea ce se întâmplă în tine în mod real și de a accepta lucrurile așa cum sunt. Al doilea pas este să îți dorești sincer să ieși din închisoare, să spargi zidurile pe care le-ai construit în jurul tău prin asimilarea de informație. Aceasta presupune să fii dispus să te dezici conștient de ceea ce credeai că știi și să te întrebi constant dacă ceea ce vezi, crezi și știi este adevărat sau nu. Este necesar să fii conștient de faptul că mintea e tot timpul pregătită să îți ofere răspunsuri prefabricate, iar dacă nu ești atent, poți cădea din nou în capcană lui „știu". Al treilea pas este practica. Nimic nu este fals sau adevărat până când nu ai verificat și ai tras concluzii care provin din practică. Este necesar să te transformi într-un om de știință care nu lasă nimic la voia întâmplării, folosind ca instrument scepticismul onest și inocent. Scepticismul poate avea două fețe, în funcție de modul în care ți-a fost setată mintea. Să te îndoiești sincer, precum un copil, de ceea ce vezi, fără să judeci și fără să faci presupuneri, să pui în practică și să tragi singur concluziile este calea corectă. Însă, dacă scepticismul este dublat de judecată și presupuneri bazate pe ceea ce crezi că știi, rămâi prins în teorie și atunci te îndepărtezi de adevăr. Cum poți face aceste lucruri? Evident, totul începe cu a înțelege mecanismele care te-au adus în punctul în care te afli astăzi. Pentru a de-monta ceea ce este făcut, trebuie să știi cum a fost făcut. Pornind de la baze, de la cauză, poți înțelege în ce fel au apărut efectele și, ulterior, ce implicații și ramificații au. Nu este ușor să faci acest lucru și, de aceea, mulți oameni sunt tentați să se mulțumească cu a zgâria suprafața. Aici intervine mentalitatea de loterie care spune că există scurtături. În astfel de situații, atunci când bazele trebuie reconstruite de la zero, scurtăturile sunt cea mai nocivă soluție posibilă, provocând daune, adesea iremediabile, pe termen mediu și lung. Cei care caută și aplică astfel de soluții nu înțeleg două aspecte importante. Primul este că scurtăturile sunt valabile doar pentru cei care cunosc și știu foarte bine ce au de făcut. Pentru oricine altcineva le aplică, doar lungesc și complică drumul. 5.5.2 Emoțional Chiar dacă folosesc verbul „a lua" în legătură
cu decizia emoțională, realitatea este că nu poți decide să ai emoții, stări
sau senzații. Dacă există decizie, vorbim de o acțiune și, automat, de ceva
fabricat, sintetic. Dacă în privința aspectelor tehnice poți lua decizii, în
privința stărilor, emoțiilor și trăirilor nu poți. Corect spus, acestea se
întâmplă, nu pot fi forțate și, deci, nu poate fi luată o decizie. Așa cum nu
poți decide în privința acțiunilor automate ale corpului - digestie, bătăile
inimii etc, așa nu te poți decide în privința acestor manifestări. |