Povestiri spirituale extraordinare pline de tâlcuri ascunse

Povestirile simple și pline de umilință pe care ți le propun mi-au fost spuse de câțiva călători. Descoperă-le, sunt ale noastre. Ele cuprind zâmbetul celor care au învățat în templul iubirii și lacrimile tuturor celor care au trudit la școala suferinței. Ca pe niște flori micuțe pline de bucurie și de supărare, de durere și de binecuvântări, eu le ofer sufletului tău pentru a-ți înfrumuseța călătoria în această lume. Culege-le cu toleranță și bunăvoință! Toate îți spun că viața înflorește dincolo de moarte la fel cum splendoarea Soarelui reapare după noapte. Chiar dacă durerea și disperarea aduc nefericire oamenilor, bucuria și speranța strălucesc întotdeauna pure și reînnoite de gloria lui Dumnezeu.

• Fratele X, Pedro Leopoldo, 30 octombrie 1957

O ofrandă ... 5

1. Obișnuința sfințeniei ... 7 2. Candidatul intelectual ... 13
3. Dreptate celestă ... 17
4. Gardianul farului surprins de lipsuri ... 21 5. „Eu" împotriva „mea însumi" ... 25 6. Înțepătura binecuvântată ... 29
7. Fișa ... 33
8. Remediul obiectiv ... 37
9. Vânătorul providențial ... 41
10. O parabolă simplă ... 45
11. Recoltă de ură ... 49
12. Examenul carității ... 53
13. Laudele respinse ... 59
14. Lecția de discernământ ... 63
15. Enigma obsesiei ... 67
16. Însoțitorul îngerilor ... 71
17. Un om care nu se enerva ... 75
18. Pe calea iubirii ... 79
19. Viziunea dumnezeiască ... 83
20. Idei ... 87
21. O întâlnire dumnezeiască ... 91 22. Comportament creștinesc ... 95
23. Datorie și răscumpărare ... 99
24. Un sfat oportun ... 105
25. Trandafirii Infinitului ... 109 26. Ultima tentație ... 113
27. Să oferi și să cedezi ... 117
28. Conferențiarul jenat ... 121
29. Regnul fluturilor ... 125
30. Scribul abuzat ... 129
31. O temperare judicioasă ... 135
32. Consultația ... 139
33. Drumul de lumină ... 143
34. Alegerea Domnului ... 147
35. O întrebare despre justiție ... 151 36. Domnul fie lăudat ... 157
37. Legenda simbolică ... 163
38. Pomana compasiunii ... 167
39. Nefericire maternă ... 171
40. Sub imperiul tenebrelor ... 175

Glosar ... 181

Umbrele și relele existau pretutindeni, ca și cum existența pe Pământ era un fluviu poluat. Cu toate acestea, trebuie să recunoaștem că, dacă noi regenerăm sursa, va apărea o soluție adecvată pentru a rezolva marea problemă. Odată spiritul reașezat pe liniile sale de puritate, manifestările sale se sublimează. În acest moment, Învățătorul și-a întrerupt spontan expunerea, iar Petru a intervenit pentru a-L întreba: — Doamne, spusele Tale reflectă mereu adevărul. Eu înțeleg că învățătura Bunei Vestiri va răspândi bunătatea pe Pământ... Totuși, nu crezi că bolile sunt flagele teribile pentru creatură? Dacă am putea vindeca toate bolile? Dacă am putea aduce o consolare durabilă tuturor celor care suferă de afecțiuni fizice? Nu crezi că vom pune astfel bazele cele mai bune pentru Împărăția lui Dumnezeu? La cele de mai sus Filip a adăugat cu timiditate: — Trebuie să recunoaștem că nu este ușor să ne orientăm gândurile asupra Cerului când suferința fizică ne asaltează. Este aproape imposibil să meditezi asupra aspectelor sufletești când carnea este sacrificată sub lovitura durerii... Și alții dintre cei prezenți s-au exprimat în scopul susținerii planului de protecție integrală a celor suferinzi. Iisus și-a așteptat cu calm rândul, apoi, lăudându-le mila, le-a spus că a doua zi înaintea predicii, cu titlul de experiență, toți bolnavii vor fi vindecați. De dimineață, în compania apostolilor, medicul celest și-a așezat mâinile miraculoase asupra tuturor bolnavilor care se înfățișau la El. După câteva ore, mai mult de o sută de prizonieri ai suferinței au fost vindecați de râie, de cancer, de reumatism, de paralizie, de orbire, de obsesii... Puteau fi văzuți intrând în cabinetul improvizat în aer liber cu o expresie evidentă de deprimare și ieșind exaltați de bucurie. Imediat ce reapăreau, având în ochi o privire strălucitoare, pentru că își regăsiseră bucuria, liniștea și capacitatea de mișcare, Petru îi invita fratern la banchetul adevărului și al luminii. Le spunea că în câteva momente Învățătorul le va vorbi cu respect despre frumusețea eternității și gloriei Celui Infinit. El le va argumenta dragostea și înțelepciunea Tatălui și le va revela orizonturile dumnezeiești ale reînvierii, dezvăluind secretele Cerului pentru ca popoa-rele să urmeze calea lor luminoasă de elevare și desăvârșire pe Pământ. Însă, rostind în grabă câteva fraze de mulțumire și scuze, fericiții beneficiari se îndepărtau cu rapiditate. Câțiva au spus că erau cu nerăbdare așteptați acasă, în timp ce alții spuneau că se grăbeau să se reapuce de muncile lor cotidiene. De îndată ce și ultimul suferind a fost vindecat, Învățătorul și cei doisprezece discipoli au fost singurii care rămăseseră pe malul lacului.

Fiecare grup era urmat de o comisie restrânsă care reprezenta serviciul spiritual îndeplinit. Primul grup s-a apropiat cu un buchet de trandafiri țesut cu emoțiile afecțiunii materne. Când trandafirii au fost așezați pe uimitorul material, ei au emanat irizații de un albastru indefinibil. Îngerii au binecuvântat devotamentul mamelor care, ca niște eroine necunoscute, păzesc comorile lui Dumnezeu. Curând după aceasta, exultând de bucurie, un grup strălucitor de spirite a așezat pe bucata unică de țesătură, o coroană de crini constituită din vibrațiile fervente ale sufletelor milostive dedicate cultului credinței în temple. Emanații ca de safir au traversat spațiul, iar ambasadorii celești au lăudat activitățile sfinte ale tuturor religiilor lumii. Apoi, o comisie juvenilă veselă a prezentat un buchet delicat de amarilis, compus din visurile și speranțele logodnicilor care știu să păstreze binecuvântarea dumnezeiască. În acest moment, raze verzi de o luminozitate nespusă au fost proiectate în toate direcțiile, în timp ce emisarii Totului milostiv intonau laude pentru entuziasmul care le sfințea sufletele. La rândul lor, copiii grațioși purtau o aureolă frumoasă de iasomie născută din tandrețea infantilă. Imediat ce au așezat-o pe materialul miraculos, ea a început să emită o lumină imaculată asemenea luminii zorilor care se așternea pe zăpadă. Apoi, un mic grup de creaturi iluminate a așezat sub ochii îngerilor o ghirlandă frumoasă de garoafe roșii - expresie a acțiunii de renunțare a înțelepților și a eroilor aflați în serviciul umanității - care degajau radiații roșii ca și cum erau alcătuite din rubine eterice. Astfel, pe rând, fiecare comisie a supus procesului de selecție bijuteriile pe care le adusese. Devoțiunea părinților, uniunile maritale, atașamentul copiilor, afecțiunea prietenilor adevărați, devoțiunea de toate felurile au fost magnific reprezentate de flori în esența lor. Ultima a fost comisia cea mai umilă a sărbătorii. Patru suflete, care revelau caracteristicile unei extreme simplități, au apărut cu o ramură urâtă și tristă. Era vorba despre niște trandafiri decolorați, cu nuanțe de violet, cu puncte albicioase, precum niște pete de clor, aflați în vârful unor tulpini spinoase și respingătoare. Cu toate acestea, când au fost așezați pe materialul magic, s-au aprins de la lumina solară care radia din incintă până în imensitatea Cerului. Cei trei îngeri s-au așezat în genunchi. Un șoc uimitor a umplut de lacrimi ochii înspăimântați ai enormei adunări.