5 ÎN SÂNUL MATERIEI
De îndată ce depășește stadiul trivialităților care
îi marchează periplul în lumea cărnii, spiritul își recunoaște condiția de
prizonier în sfera materiei. Este vorba, de fapt, de un ansamblu de vieți
inferioare ce poate fi examinat cu ajutorul capacității noastre de discernământ.
În multiplele sale stări, materia este o forță coagulată pe
frecvențe dinamice extinse, conținând entitățile mentale de diferite tipuri, în
cursul lungului lor parcurs evolutiv.
Corpurile solide, lichide, gazoase, fluidele dense și cele
strălucitoare, energiile subtile, radiațiile de diferite tipuri și puterile
oculte țes pânza în care conștiința noastră se dezvoltă până ce atinge
glorioasa nemurire.
Omul este un geniu divin în curs de perfecționare, sau un
viitor înger în marele imperiu al existențelor microscopice, fiind în același
timp sclavul natural al legilor superioare și stăpânul legitim al puterilor
inferioare.
În jurul lui, totul este în mișcare, transformare și
reînnoire. În sânul multiform al naturii, în care el se agită, totul se
modifică în vârtejul de energii care favorizează experiența și ascensiunea.
Chiar dacă ordinea domină în elementele
infra-infinitezimale, totul se desface și se reface constant, oferindu-i
Spiritului faze importante de materializare și dematerializare în cadrul
legilor sistematice care funcționează în condiții echivalente pentru toți.
Dar deasupra elementelor chimice analizate, între hidrogen
și uraniu, care se găsesc regrupate pe planetă în combinații infinite, se
găsesc liniile de forță ale lumii subatomice produse de potențialele electrice
și magnetice care prezidează toate fenomenele vieții. În spatele acestor linii
pozitive, neutre sau negative care constituie materia - o veritabilă aglomerare
de sisteme solare microscopice și de nebuloase infinitezimale - sălășluiește
gândirea, care creează totul, reînnoiește și distruge pentru a reface.
Energia mentală este fermentul viu care improvizează,
modifică, comprimă, destinde, asimilează, dezasimilează, integrează, spulberă
sau recompune materia în toate dimensiunile.
Prin urmare, suntem ceea ce hotărâm să fim, posedăm ceea ce
dorim să posedăm, suntem acolo unde preferăm să fim și obținem victoria,
înfrângerea sau stagnarea, după cum ne imaginăm.
21 EVANGHELIE SI EDUCAȚIE
Odată ce Învățătorul a încredințat lumii divinul
mesaj al Veștii celei Bune, Pământul nu a mai fost lipsit de o cultură solidă.
În Grecia, artele atinseseră culmi luminoase, iar la Roma
existau peste tot biblioteci prețioase care dezvăluiau misterele politicii și
ale științei, ale filosofiei și ale religiei.
Scriitorii aveau grupuri de scribi specializați, iar
profesori competenți întrețineau tradițiile și învățăturile, prezervând comoara
inteligenței.
Peste tot prosperau diferite tipuri de instituții, dar
educația era întotdeauna marcată de o lamentabilă sărăcie.
Captivitatea, consacrată prin lege, era un flagel curent.
Femeia, aproape peste tot denigrată, era supusă unui
tratament inferior celui acordat cailor.
Din cauza unor probleme financiare sau de rasă, oameni
respectabili erau însemnați cu fierul roșu și supuși unei condiții de
servitudine. Ei erau tratați ca animalele.
Părinții își puteau vinde copiii.
Era un fapt curent să li se scoată ochii celor învinși și să
fie folosiți apoi pentru îndeplinirea unor treburi domestice.
Copiii bolnăvicioși erau aproape întotdeauna condamnați la
moarte.
Bolnavii erau abandonați.
Femeile nenorocoase puteau fi lapidate, cu acordul justiției.
Cei mutilați în lupte trebuiau să moară pe câmpurile de
bătălie, căci erau considerați carne inutilă.
Orice tiran se bucura de dreptul de a aduce populația într-o
stare de penurie extremă, fără ca cineva să-i ceară socoteală.
În aplauzele publicului, fiarele devorau de vii bărbați,
femei și copii în timpul unor spectacole și sub formă de divertisment.
Festivitățile populare aveau rareori loc fără o bogată
vărsare de sânge omenesc, fapt care constituia de altfel o manifestare naturală
a obiceiurilor lor.
Dar odată cu Iisus, o nouă eră începe pentru simțirea
omenească.
Condamnat la sacrificiul suprem fără a se plânge și
implorând iertarea divină pentru cei care Îl biciuiau și Îl răneau, El induce
în spiritul partizanilor Săi noi dispoziții spirituale.
Iluminați de influența divină, ucenicii Învățătorului se
consacră servirii semenilor lor.
Simon Petru și însoțitorii săi se dedică bolnavilor și
nefericiților.
Sunt înființate centre de ajutorare pentru cei nevoiași și
sunt create școli de evanghelizare pentru luminarea minților oamenilor din
popor. |
Adevăr Divin
