Arcana fără nume
Orice formă de energie este făcută să circule. Nimic nu stă în loc. Oamenii însă se străduiesc „să țină de bani", „să salveze bani“, „să strângă bani pentru zile negre". Dincolo de autoprogramare la un invariabil blocaj, timpul este unitatea de măsură a vieții noastre. Nu am timp = nu am viață. |
81.00 75.33 RON (Stoc 0)
• Adresa de e-Mail la care dorești să primești notificarea
Detalii:
Era o vreme când oamenii aveau răbdare. Astăzi, cei mai mulți dintre noi, au pierdut-o; au pierdut răbdarea, au pierdut vremea. Bunicii noștri spuneau: “„este o vreme pentru toate". Acum, majoritatea spunem „nu am timp". Parcă și cuvântul însuși avea altă cădere. Se așeza mai bine, mai ferm, ca o fundație. Timpul ne curge printre degete ca o iluzie. Nu știm de unde să îl apucăm. Vremea ne aducea o anumită ordine, un scop, o direcție. Era „vremea de muncit", „vremea de semănat, de cules", oamenii se trezeau „din vreme", pentru a le fi „vremea prielnică" și aveau „vreme destulă" pentru a le rândui pe toate. Vremea ne stătea la dispoziție, timpul ne cere tribut în viață. Leit motivul zilelor noastre este „nu am timp!", „timpul înseamnă bani!". Oare? Afirmăm noțiuni cu titlu de adevăr, neștiind de fapt semnificația lor. în plan fizic, banii sunt doar hârtii. La propriu. în plan subtil însă, ei înseamnă energie. Orice formă de energie este făcută să circule. Nimic nu stă în loc. Oamenii însă se străduiesc „să țină de bani", „să salveze bani“, „să strângă bani pentru zile negre". Dincolo de autoprogramare la un invariabil blocaj, timpul este unitatea de măsură a vieții noastre. Nu am timp = nu am viață. Cum ar suna să ne auzim atât de des spunând „nu am viață"? Dacă privim cu detașare, exact asta ajung să afirme un foarte mare număr de oameni: „nu mai am viață personală". Și nu este acesta un paradox? în zilele noastre, cu tot confortul de care dispunem, noi nu mai avem timp. Toate informațiile pe care le căutăm, se afla la un click distanță. Avem apă rece și caldă la dispoziție oricând, căldură, mijloace de transport, posibilitatea de a călători mult mai ușor, telefonie mobilă, electrocasnice inteligente care fac aproape totul în locul nostru, comandăm mâncarea, ne lăsăm copiii în grija bonelor. Cu toate acestea, noi nu avem timp. Bătrânii scoteau apa din fântână, călătoreau cu căruța, scriau scrisori de mână și aveau răbdare zile sau săptămâni să primească răspunsul. Spălau rufe la lighean, cu mâinile, le storceau, munceau în grădină, aveau grijă de animale, găteau, toate acestea cu copiii pe lângă ei. Niciodată nu le lipsea timpul și nu se grăbeau niciunde. Când a devenit vremea, timp? Exact în momentul în care ceasurile au fost așezate deasupra icoanelor. Omul este cauza și efectul tuturor lucrurilor! La un moment dat, omul a uitat să mai mulțumească, să mai fie recunoscător și balanța dintre a primi și a oferi s-a înclinat covârșitor înspre a avea. Atunci, omul a încetat să mai fie. Cineva spunea odată că dușmanul binelui este prea binele. |
Cuprins:
Introducere ... 6 „Călătorul" (Rabindranath Tagore) ... 10
„Nosce te ipsum et nosces universum et deos" ... 11 Bibliografie ... 328 |
Fragment:
Întrebarea greșită Pentru a găsi răspunsul corect, evident va trebui
pusă corect întrebarea. Poate părea stupid de simplu și firesc acest lucru,
însă foarte des oamenii pun problema total greșit, incomplet, sau fără legătură
cu ceea ce își doresc de fapt. Paisprezece este primul (1) care iese din
cadru (4). Cinci este ieșirea din norme și mărturisitorul liberului arbitru.
Deci este primul care, beneficiind de existența liberului arbitru, a ajuns pe
Calea aleasă. Aceasta poate fi cea a virtuții sau a erorii. Descrierea cărții: un înger este personajul central
al acestui card. Se află într-un cadru deschis, în natură. Totul este liniștit,
soarele strălucește, apa este limpede la picioarele sale. El toarnă esența
vieții dintr-o cupă în alta, sigur pe sine, fără teama că ceva s-ar risipi.
Este alchimia perfectă. • Oswald Wirth – „Le tarot des Imagiers du Moyen-Age") |