Vindecarea rănilor sufletești cu ajutorul îngerilor

Cu toții am fost răniți în timp, în consecință suntem purtători de focare negative de toate felurile. Când sunt mici și multe nu ne strică efectiv sănătatea, doar ne fac vulnerabili, ne slăbesc vitalitatea și ne consumă lumina. Fiecare are însă unele focare ce sunt mai mari, afectând sănătatea unor organe și deteriorându-le serios de la un moment dat.

Atâta vreme cât suntem oameni, producem negativitate. Ne descurcăm cum putem cu realitatea cotidiană, nu ar trebui să ne supărăm pe noi pentru asta, agravând și mai mult lucrurile. Putem să ne curățăm însă de negativitate, în mod constant, pentru a nu lăsa focarele să se dezvolte peste măsură și să ne strice sănătatea. În paralel, căutăm să identificăm natura reală a rănilor noastre, să extragem din ele învățătura, să corectăm și să îmbunătățim acele zone slabe, ca să producem mai puțină negativitate în viitor. Toate necesită preocupare, răbdare și perseverență, fiind vorba de practici de durată. Îngerii sunt sprijinul nostru în această lucrare complexă, de vindecare sufletească și trupească. Ei ne alină suferințele, ne mângâie sufletul, ne curăță, ne luminează, ne protejează, ne întăresc, ne dau soluții la timpul cuvenit, ne aduc oamenii și modalitățile potrivite fiecărei etape a vindecării. Ne dau speranță, încredere și răbdare în a parcurge până la capăt procesul, nu ne lasă să renunțăm prea curând, din cauză că nu se văd imediat rezultatele.

Focarele de negativitate ce întrețin rănile sufletești 7

Rana neaprecierii și a nerecunoștinței 10

Cum dobândim rănile neaprecierii și ale nerecunoștinței 13

Soluții pentru a ne face apreciați și recunoscuți 24

Rana regretelor 27

Cum dobândim rănile regretelor 28

Soluții pentru diminuarea regretelor excesive 30

Rana deznădejdii 33

Cum dobândim rănile deznădejdii 34

Soluții de a reduce și preveni deznădejdea 36

Susținerea celor aflați în deznădejde 39

Rana de a nu fi înțeles 40

Cum dobândim rănile de a nu fi înțeleși 41

Soluții pentru a ne face înțeleși 46

Rana de inferioritate 49

Cum dobândim rănile de inferioritate 50

Soluții pentru controlul sentimentului de inferioritate 54

Rana de abandon 57

Cum dobândim rănile de abandon și soluții pentru diminuarea sentimentului de a ne simți abandonați 57

Rana neîmplinirii 62

Cum dobândim rănile neîmplinirii 63

Soluții pentru diminuarea neîmplinirii 74

Rana neputinței 77

Cum dobândim rănile neputinței 77

Soluții pentru reducerea sentimentului de neputință 80

Rana de a nu fi iubit 89

Cum dobândim rănile de a nu fi iubiți 90

Soluții pentru diminuarea sentimentului de a nu fi iubiți 92

Rana de trădare 102

Cum dobândim rănile de trădare și soluții de rezolvare 103

Rana de constrângere 111

Cum dobândim rănile constrângerii 111

Soluții pentru a face față constrângerii 117

Rana de pierdere 120

Cum dobândim rana de pierdere 120

Soluții pentru vindecarea rănilor de pierdere 126

Rana absenței 133

Cum dobândim rănile absenței 134

Soluții pentru diminuarea rănilor absenței 139

Rana de singurătate 145

Cum dobândim rănile singurătății 145

Soluții pentru diminuarea rănilor singurătății 149

Rana de respingere 155

Cum dobândim rănile de respingere 156

Soluții pentru diminuarea rănilor de respingere 160

Rana de eșec 164

Cum dobândim rănile de eșec 164

Soluții pentru diminuarea rănilor de eșec 169

Rana de dezamăgire 174

Cum dobândim rănile dezamăgirii 175

Soluții pentru diminuarea și prevenirea dezamăgirii 180

Rana de vinovăție 185

Cum dobândim rănile de vinovăție 186

Soluții pentru diminuarea vinovăției 191

Rana de a nu fi respectat 196

Cum dobândim rănile lipsei de respect 197

Soluții pentru a ne face respectați 199

RANA ABSENȚEI

Dumnezeu a creat omul într-un mod înțelept, iar planul său de viață este făcut astfel încât să-și poată trăi fericirea. Fiecare are darurile sale, primite ca moștenire de la Tatăl Ceresc (talanții). Prin valorificarea lor înțeleaptă, ne integrăm în lume, ne găsim locul și ne împlinim rostul. Acestea sunt surse de împlinire și fericire, asigurate doar din modul în care Dumnezeu a conceput natura umană. Ceea ce nu constituie talant în noi, am primit în fază de sămânță. Unele dintre ele sunt într-o fază mai dezvoltată, altele mai de început. Unele cer supraeforturi (zonele slabe), pe altele le creștem ușor și cu plăcere. Din acest punct de vedere, avem lipsuri. Tot ceea ce nu am dezvoltat încă ne lipsește. Este firesc să fie așa, întrucât omul este supus unei prelucrări și învățări fără sfârșit. Drumul către desăvârșire și întregire este unul lung. Avem nevoie unii de alții pentru a-l parcurge, întrucât schimburile în ambele sensuri (cel al dăruirii și cel al învățării) sunt foarte valoroase.

Se vehiculează mult conceptul că avem totul în noi și nu trebuie să căutăm în afară. Avem, dar nu suficient. Ar fi ca și cum am considera că un copil de clasa a doua poate face temele unuia de clasa a zecea, doar pentru că ambii fac matematică la școală. De aceea, avem mereu teme: pentru compasiune, pentru libertate, protecție, dăruire, discernământ, cumpătare, acceptare, cunoaștere, iertare, fermitate, libertate, răbdare, respect, etc. În unele dintre ele suntem începători, în altele mai avansați. Ne dăm seama de diferențe în funcție de cum ne descurcăm în diferite situații. Din acest motiv, ar fi indicat să rămânem smeriți și deschiși ca să învățăm de la oricine. Dumnezeu trimite pe cineva avansat sau cu talanți într-un aspect în care noi suntem începători. Dacă judecăm și refuzăm trimisul, nu beneficiem de sprijin. Schimburile sunt gestionate de Dumnezeu, trimișii și primitorii sunt întotdeauna cei potriviți. De Sus se văd foarte bine toate nivelurile de dezvoltare la care ne aflăm fiecare în parte, se cunosc în detaliu planurile și lecțiile. Nenumărați îngeri lucrează pentru toate detaliile, întrucât ele constituie necesități semnificative pentru dezvoltarea fiecăruia, la timpul cuvenit și într-o bună rânduială.

Pentru creșterea lăuntrică, culegem “ingredientele” necesare din lume (prin schimburi relaționale) și de la Dumnezeu (prin Duhul Sfânt și prin îngeri). Avem nevoie de ambele porți de primire, una nu o exclude pe cealaltă. În prelucrarea și dezvoltarea noastră, Dumnezeu ține cont de ambele canale de primire. Cine persistă pe unul dintre ele, intră într-un dezechilibru și creează dependențe. Suntem în același timp ai lui Dumnezeu și ai lumii, ființe spirituale și oameni. Trebuie să rămânem activi pe ambele planuri.

Cum dobândim rănile absenței

Suferințele provenite din absență sunt provocate cel mai frecvent de:

1. Ce ne dorim și nu avem. Tânjim după ceea ce credem că ne-ar face fericiți, văzându-i pe alții că sunt. Facem eforturi să dobândim acele circumstanțe, ne bucurăm de ele, dar ne întoarcem tot la noi, cei care putem fi. Foarte frecvent găsim scuze nefericirii noastre în aceste lipsuri. Ajungem într-o stare de nemulțumire și frustrare constantă, întrucât privim doar la ceea ce au alții și ne-am dori și noi, și nu la ceea ce avem. Nemaivorbind de faptul că nu ne îndreptăm privirea către cei care au mai puțin sau extrem de puțin. Nimeni nu le are pe toate, așa sunt planurile făcute. Fiecare are zonele lui de lucru și de prelucrare, în lume și cu el însuși. Din afară (așa cum privim de obicei), totul pare perfect în curtea cuiva, dar când intrăm, constatăm lipsurile care sunt. Tânjim după stilul acela de viață, dar când vedem cu ce preț se dobândește și se întreține, nu ne-ar mai conveni. Natura umană are în ea un fel de lăcomie, în sensul că și-ar dori doar avantajele de peste tot. Trebuie să acceptăm ideea că așa ceva nu există.

Bunicii noștri știau să fie fericiți cu puțin. Nu aveau confort și nu sufereau din acest motiv, chiar dacă munceau mult din cauza lipsei de tehnologie. Aveau ritmul lor, erau mai împăcați și mai sănătoși. Omul modern este greu de împăcat. Mereu are frustrări și nemulțumiri. Stilul de viață este mult schimbat, aglomerat și solicitant, e adevărat. Dar nu este imposibil să ne împăcăm cu ceea ce avem în prezent. Avem nevoie de practică continuă, întrucât e greu să te menții în pace atunci când cei din jurul tău se plâng tot timpul de câte ceva.

În plus, există destule frustrări legate de moștenirea noastră: am fi vrut să fim mai înalți, mai frumoși, mai zvelți, cu părinți mai bogați, mai deștepți, mai înțelegători, eventual în altă localitate sau în altă țară. Pe toate le folosim drept scuze pentru nereușitele noastre, scoțându-le la suprafață în momente de supărare (“dacă era astfel, nu s-ar fi întâmplat așa ceva”). Până ne maturizăm, ele sunt frecvent uzitate.

2. Ce ne dorim și nu suntem. Avem obiceiul să ne scoatem reciproc în evidență defectele, mai puțin calitățile. În consecință, știm despre noi mai degrabă ce nu suntem capabili, decât la ce suntem buni. Nu ne cunoaștem și nu ne apreciem suficient, nici pe noi înșine, nici unii pe alții. Dat-urile ne creează frustrare și nemulțumire, întrucât nu cunoaștem și părțile pozitive din pachetul uman. Prețuirea pentru cele bune poate pune în umbră prezența celor slabe, creând un echilibru stabil în cele din urmă. Vor fi basculări în cele slabe, dar pe termen scurt și nu foarte adânci, cele bune având puterea să ne scoată din suferințe și frustrări. Tu știi despre tine că nu poți încă să faci unele lucruri și suporți complicații din aceste motive, dar știi și că poți face multe altele. Mesajul acesta poate fi transmis, cu smerenie și demnitate: “știu că mai am unele lipsuri, lucrez la ele, vă rog să aveți răbdare cu mine, mă cunoașteți și știți că mă străduiesc, îmi cer scuze pentru incoveniențe”. Fiecare știe că poate trece la rândul său prin asemenea momente și are nevoie de înțelegerea și sprijinul celorlalți.

Contează foarte mult cum ne privim pe noi înșine, ce ne spunem nouă, cum ne comportăm cu noi, cum ne înțelegem, cât ne respectăm. Echilibrul se află în noi, exteriorul ne poate bulversa, tulbura, răni, murdări, dar nu ne poate distruge. Noi însă o putem face, cu gândurile de nemulțumire, de furie, de revoltă, de dezamăgire, repetate zilnic în lumea din noi. Din cauza liberului arbitru, Dumnezeu nu poate interveni în forul nostru intim. Îngerul păzitor și mulți alți îngeri fac eforturi, dar îndârjirea noastră este uneori mai mare. Ne pun la dispoziție lumină, compasiune, ne cheamă spre bucurie, spre împăcare, spre înțelegere, spre îmbunare. Avem nevoie de mult antrenament pentru a învăța să ne luăm așa cum putem fi la un moment dat, la fel pe cei din jur și realitatea pe care o trăim. Proiectăm prea mult ce ne-am dori și nu ne mulțumim cu ce suntem și ni se oferă. Așa ne creăm frustrări gratuite. Noi suntem prelucrabili, la fel și cei cu care interferăm. Nu avem claritate în “ce se dă” (cum suntem) și “ce se cere” (ce avem de manifestat) într-o situație. Nu ne place “ce se dă” și respingem “ce se cere”, transformându-ne într-o oală sub presiune. Dacă le-am accepta, chiar și fără să le înțelegem pe deplin (compensăm prin rugăciunea prin care îl rugăm pe Dumnezeu să ne învețe ce avem de făcut), efortul ar merge spre găsirea soluțiilor pentru rezultate optime, fără un consum interior atât de zbuciumat și chinuitor.

3. Ce am avut și am pierdut poate genera uneori frustrări foarte mari. Am avut iubiți, soți, copii, părinți, bunici, prieteni, bunuri, servicii, poziții sociale, afaceri sau proiecte pe care le-am pierdut. Ne lipsesc multă vreme după plecare, iar rănile pricinuite de absența lor sunt adânci. Legăturile semnificative sunt puternice, ruperea lor este sfâșietoare, rănile sângerânde și durerile acute. E nevoie de răbdare și deconectare (pe cât posibil) într-o primă fază, pentru ca rana să se poată cicatriza. Altfel, evocarea amintirilor dureroase rupe mereu coaja formată, iar rana va sângera din nou, devenind mai mare și mai adâncă decât era inițial. După ce rănile se cicatrizează, putem evoca amintiri, ele nu vor mai fi atât de dureroase și grele. Putem prelucra rănile la un timp după cicatrizarea lor, pentru a nu le răscoli și reactiva.

4. Rătăciri în care ne trezim fără sprijin, fără prieteni sau fără surse de supraviețuire. Ele pot fi cauzate de alegeri greșite, de căderea în capcane și ispite, de lucrări ale întunericului, de dependențe de alcool, de droguri, de jocuri de noroc, de zone slabe neprelucrate și necompensate vreme îndelungată.

Când ești rătăcit, nimic nu merge bine, ești confuz și debusolat, te simți presat, neînțeles și judecat de cei din jur. Este foarte greu să te repoziționezi singur atunci când te afli într-o asemenea ipostază. Dumnezeu își vede “oile rătăcite” și trimite oameni și îngeri pentru salvarea lor. De regulă, omul rătăcit este neputincios. Lumina lui este slabă (altfel nu s-ar fi rătăcit), discernământul diminuat (din cauza confuziei și a lipsei luminii de suport), orice efort i se pare acum epuizant. Are nevoie de rugăciunile altor persoane (ar fi indicat să fie mai multe), mai ales dacă rătăcirea vine din dependențe sau lucrări ale întunericului. Când avem în preajmă persoane rătăcite, trebuie să le tratăm cu foarte multă blândețe, răbdare și înțelegere. Rugăciunea îi va ajuta să se întărească într-o primă etapă (de câteva luni). Când vor avea suficiente ingrediente vor începe să se mobilizeze într-o direcție sau alta, cu pași mici. Ar fi indicat să-i lăsăm în ritmul lor, până dobândesc siguranță, ca niște copii mici care învață să meargă. Altfel vor cădea și se vor ridica greu. Dumnezeu le va da soluții de sprijin tuturor celor implicați (fiecare pe “felia” lui), până la recuperarea completă. Durata acesteia depinde și de cât de mare este focarul de negură care a provocat rătăcirea. Cu cât e mai dens și mai mare, timpul de pregătire pentru reintegrarea în planul personal va fi mai lung. Pentru a acoperi orice tip de rătăcire în rugăciunile noastre, ne putem ruga:

Doamne Dumnezeule, te rog să trimiți tot ajutorul ceresc și pământesc de care are nevoie [numele] pentru a-și împlini planul tău, a se îndrepta, vindeca și recupera. Luminează-l și scoate-l din rătăcirea lui. Trimite îngerii Tăi să-l protejeze până se întărește și se echilibrează. Dă-mi răbdare, blândețe, înțelegere și soluții optime ca să-l pot sprijini.

Lumea întunericului are puterea să ne țină vreme îndelungată blocați într-o ceață densă. Lumina slăbește mult (se stinge în atâta întuneric) și ne este blocat accesul la ceea ce ne-ar împlini (corespunzător planului). Lipsurile vor fi multe și de durată, dacă lucrarea este consistentă, nu este dezactivată, iar persoana afectată nu are o practică a rugăciunii.

5. Deficite energetice declanșate de zonele slabe sau un consum prea mare. Zonele slabe constituie un dat și au legătură cu structura noastră de personalitate și darurile pe care le avem. Ar fi bine să le identificăm, întrucât ele necesită prelucrare pe termen lung. Sunt mai greu de compensat, iar eforturile ar trebui să fie constante și perseverente. Dacă ne luăm atenția de pe ele și nu le prelucrăm o vreme mai lungă, se accentuează și devin greu de controlat. Nu cer o atenție specială, ci una moderată, dar constantă în timp.

De asemenea, în anumite perioade, solicitările de orice fel generează consumuri mai mari. Oboseala accentuată, epuizarea sau deteriorarea sănătății ne dau indicii că este necesar să ne încărcăm unele dintre “baterii”, care sunt golite. Putem culege din dumnezeire ceea ce avem nevoie, îngerii ne vor pune la dispoziție ingredientele necesare, dacă îi rugăm.

Soluții pentru diminuarea rănilor absenței

Sufletul adună în timp multe răni generate de lipsuri, iar vindecarea lor este un proces laborios și de durată. Ar fi indicat să avem o practică constantă de vindecare, în care să implicăm asistență divină. Noi ne facem partea și îngerii o fac pe a lor.

În drumul nostru spre recuperare, urmăm câțiva pași:

1. Acceptarea lipsurilor și asumarea lor. Fie că vin din planul personal, din reglaje, din structură, din alegerile greșite sau lucrări ale lumii întunericului, le luăm așa cum sunt. Neacceptarea noastră nu schimbă realitatea, doar ne consumă gratuit resursele. Ne asumăm cu demnitate și smerenie ce ni se întâmplă, fără a judeca, acuza, învinui sau blama pe cineva, inclusiv pe noi înșine. Frustrarea provocată de lipsuri ne împinge la suferință, dar ne străduim să o controlăm. Ne rugăm dacă ea depășește anumite limite. La fel, dacă întâmpinăm greutăți în acceptare și asumare:

Doamne Dumnezeule, te rog să mă ajuți să accept lipsurile actuale, să mi le asum cu demnitate și smerenie. Dezvăluie-mi sensul acestor lipsuri, ca să le pot accepta mai ușor și să găsesc soluții adecvate pentru prelucrarea lor. Ajută-mă să mă împac cu realitatea existentă și cu mine, ca să mă feresc de conflictele inutile ce mi-ar consuma lumina. Umple-mi cu energie pozitivă golurile pline cu frustrare și orientează-mă către ceea ce-mi poate hrăni sufletul în prezent.

Această etapă ne pregătește pentru prelucrare, ne creează un teren liniștit și disponibil pentru strategiile pe care urmează să le punem în practică.

2. Descifrarea sensului existenței lipsurilor. Dacă nu există un rost clar în spatele unor lipsuri (cele din plan sau reglaje), există o învățătură (cele provenite din rătăciri, dependențe, alegeri greșite, slăbiciuni neprelucrate sau lucrări ale întunericului). E important să identificăm ce le-a declanșat, întrucât ne orientăm eforturile într-o direcție clară. Îl rugăm pe Dumnezeu să ne ajute să ne lămurim:

Doamne Dumnezeule, te rog să mă ajuți să înțeleg care este motivul lipsei mele de [numele]. Învață-mă ce am de îndreptat și de învățat. Trimite-mi ajutorul ceresc și pământesc de care am nevoie pentru a mă pregăti, eu și cei implicați. Călăuzește-mi pașii imediat următori, ca să știu ce am de făcut. Protejează-mă și așează lucrurile în viața mea conform planului Tău pentru mine. Oprește-mă dacă tind să iau decizii greșite și să mă îndrept în direcții nepotrivite.