Cucerirea fricii

Frica constituie un mare dușman al omului. Este dușmanul progresului acestuia. Ea îi tulbură pacea și armonia. Îl seacă sau stoarce de vitalitate și de energia lui. Îi golește sistemul nervos de rezerva de energie. Ea provoacă slăbiciune. Frica este de două feluri, și anume: frică naturală sau rațională, atunci când există o situație amenințătoare care pune viața în pericol, și frică nenaturală sau neobișnuită, care nu are o realitate obiectivă. Sursa celor mai multe frici nevrotice poate fi identificată în copilărie. Semințele fricii pot să stea adormite în mintea subconștientă în timpul copilăriei. Ele dau lăstari după câtva timp, în cursul unei perioade de criză sau de stres. Frica necontrolată e mai contagioasă decât febra tifoidă sau holera. Bombele atomice cauzează o frică necontrolată groaznică. Oamenii își părăsesc casele și se mută la sat. Anxietatea și îngrijorarea sunt efectele fricii. Unele tipuri de frică ajung să fie îngropate în mintea subconștientă. Așa că omul își face griji. În minte există o stare continuă de încordare și tensiune. Dacă frica este eliberată sau spulberată, omul va avea liniște sufletească. Frica normală este sănătoasă. Ea pregătește calea pentru progresul omului. Ea conservă viața. Directorul de școală se teme de inspectorul școlar. El are tot interesul să-i pregătească pe băieți. La examinare toți băieții au succes. Mecanicul de locomotivă de la Căile Ferate se teme de superiorul lui. El este foarte atent să-și îndeplinească responsabilitățile. Nicio coliziune nu se produce. Medicul se teme să nu dobândească o reputație proastă. El își tratează cu mare grijă pacienții. Face cercetări. Salvează multe vieți. Devine totodată un medic renumit. Psihologii sunt de părere că nu poate exista neînfricare absolută și că doar eforturile hotărâte pot duce la depășirea fricii. Acest fapt este incorect. Psihologii nu au experiență transcendentală. Un înțelept desăvârșit care are cunoaștere despre Brahman este total neînfricat. Upanishada-ele declară clar și răspicat: „Cel care îl cunoaște pe neînfricatul Brahman devine el însuși absolut neînfricat" (Brihadaranyaka Upanishad). Frica poate exista doar acolo unde există dualitate. Cum poate să existe frică pentru cel care trăiește non-dualitatea? O astfel de persoană este cel mai curajos om. Curajul pe care îl are un soldat pe câmpul de luptă sau curajul unui dacoit este doar curaj tamasic. El nu este deloc curaj. E doar ferocitate brutală născută din ură sau invidie. Doar curajul sattva-ic, născut din înțelepciunea Sinelui, este curaj autentic. De fapt, frica există pentru a glorifica curajul. Omul timid există pentru a-l glorifica pe omul curajos. Bunătatea nu ar avea valoare dacă nu ar exista răutatea. O latură a unui aspect nu poate avea însemnătate fără existența celeilalte laturi. Prin urmare, în lumea aceasta toate aspectele au două fațete. Dvandva-ele există pentru a menține fluxul lumii. Lucrarea de față clarifică foarte mult cauzele și caracteristicile fricii. Ea sugerează remedii eficiente pentru anihilarea fricii și cultivarea curajului și a tăriei de caracter și pentru a ajunge la neînfricatul Brahman sau Absolut.

PREFAȚÃ ... 6

TOTUL DESPRE FRICÃ ... 8

1. O, OMULE, RIDICÃ-TE! ... 8 2. CE ESTE FRICA? ... 9
3. CAUZA FRICII ... 9
4. FRICA Șl RAGA ... 10
5. FRICI IMAGINARE ... 13
6. FOBII ... 15
7. NU GENERA SAMSKARA-E „PUCHANDI" SAU „HOVA" ... 18
8. DIFERITE FORME DE FRICI ... 19
9. TRIUMFUL ASUPRA FRICII ... 21

METODE DE ANIHILARE A FRICII ... 28

1. VICTORIA ASUPRA FRICII ... 28 2. SIMȚIREA PREZENȚEI LUI DUMNEZEU ... 29 3. DEVOTAMENTUL FAȚÃ DE DUMNEZEU ANIHILEAZÃ TOATE FRICILE ... 34
4. MEDITAȚIE ASUPRA SINELUI SUPREM NEMURITOR ATMAN ... 35

DESPRE DUMNEZEU ... 38
GLOSAR DE TERMENI ... 49

TOTUL DESPRE FRICÃ

1. O, OMULE, RIDICÃ-TE!

Frica este iluzorie; ea nu poate dăinui. Curajul e veșnic, el nu va dispărea. Pericolele, calamitățile, primejdiile fac parte din viața fiecărui om care trăiește în această lume. Prin urmare, o, Omule, fortifică-ți conștiința cu curaj și răbdare. Tăria de caracter, curajul, prezența de spirit te vor ajuta să treci cu bine prin toate primejdiile. La fel cum stânca de pe țărmul mării stă neclintită, neafectată câtuși de puțin de valurile care o lovesc, tot la fel omul înzestrat cu curaj nu e afectat de valurile primejdioase și amenințătoare ale samsara-ei. El rămâne de neclintit în toate condițiile și circumstanțele dificile, ieșind din ele victorios.
Omul curajos nu tremură în momentul primejdiei. El nu e deranjat și nedumerit. Nu se scufundă. Nu e copleșit de deznădejde. El scapă de toate primejdiile și dificultățile zâmbind, sună goarna izbânzii și în final obține victoria.
Pentru inimă, amenințările fricii constituie o teroare. Du o viată virtuoasă. Trăiește în Dumnezeu. Fii bun. Slujește. Iubește. Dăruiește. Meditează. Nimic nu te poate înspăimânta. Domnul Morții se va teme de tine. Pentru tine, terorile, chiar și ale morții, nu vor fi o teroare.
Nu-ți speria sufletul cu frici imaginare fără rost. De la frică pleacă neșansa și eșecul. Fricile celui laș îl expun primejdiei. Fricosul moare de mai multe ori înainte de moartea propriu-zisă. Fii îndrăzneț. Fii voios. Nu-ți lăsa inima să se descurajeze din cauza fanteziei unor frici imaginare. Ai încredere în tine și credință. Dreptul tău înnăscut este curajul. Ești fiul lui Nectar. Ești un copil al luminii. Ești un vlăstar al Nemuritorului Brahman. Revendică-ți acum Dreptul înnăscut. O, Omule, ridică-te! Strigă AUM, AUM, AUM. Tu ești leul din Vedanta.

2. CE ESTE FRICA?

Echivalentul sanscrit pentru cuvântul „frică" este bhaya. Frica este o emoție sau vritti din minte care se produce în clipa când viața cuiva este în pericol din cauza unor forțe sau aspecte exterioare. Omul reacționează la situație cu o emotie-frică. Ea se caracterizează prin paloarea feței, palpitații la inimă, încetinirea sau oprirea pulsului, tremurul membrelor, transpirație, ochi lipsiți de expresie, emisie spontană de urină și de materii fecale, în cazuri extreme, voce sugrumată, incapacitate de a vorbi etc. Trupul devine ca un buștean de lemn. Mintea e uluită. Funcțiile simțurilor sunt inhibate. în cazuri extreme, omul poate să moară din cauza șocului. În cazuri obișnuite, după ce se înlătură cauza fricii, el se redresează treptat de pe urma simptomelor morbide, revenind la starea inițială.

3. CAUZA FRICII

Ignoranța este cauza fricii. Omul a gustat din „fructul oprit" și a devenit un rob al poftei trupești. El și-a uitat natura dumnezeiască, originală, și a fost prins în vârtejul ignoranței. Brahman cel Neînfricat și Infinit a devenit jiva cel finit care are frică. Identificarea cu trupul sau cu dehadhyasa este cauza fricii.
Dehadhyasa este o altă formă de ignoranță. Trupul este un instrument pentru plăcerea senzuală a omului. Dacă suferă de vreo boală, el se teme că-și va pierde trupul care îl slujește ca vehicul pentru desfătarea sa. El face tot posibilul ca să-și păstreze acest trup. Toate celelalte cauze ale fricii pot fi identificate în dehadhyasa.

DESPRE DUMNEZEU

Discipolul: Ce este Dumnezeu? Shivananda: Dacă-ți dau o palmă zdravănă, cine este cel care cunoaște acea palmă? Cunoscătorul, acel subiect care cunoaște, este Dumnezeu. Atunci când o dorință puternică este satisfăcută sau împlinită, acea stare de fericire în care conștiința își găsește pacea este Dumnezeu. Ceea ce strălucește în ochii tăi este Dumnezeu. Ceea ce te îndeamnă să gândești este Dumnezeu. Sursa sau suportul conștiinței, prana-ei, simțurilor și trupului tău este Dumnezeu.
Copacul există. El strălucește. Încântă. Aceste trei aspecte - existența, strălucirea, încântarea - reprezintă Dumnezeu. Dumnezeu este Adevăr. Dumnezeu este Iubire. Dumnezeu este Frumusețe. Dumnezeu este Beatitudine. Dumnezeu este Lumina luminilor. Dumnezeu este Conștiința conștiințelor, Energia energiilor, Sufletul sufletelor. Acesta strălucește în inima ta și este inseparabil de tine însuți. Urmărește să-l simți mereu prezența. Recunoaște prezența Lui întotdeauna, pretutindeni. În timp ce mergi, poartă cu tine prezența Lui.

D: De ce să credem în Dumnezeu? S: Credința în Dumnezeu este o premisă indispensabilă pentru orice ființă umană. Este o condiție sine qua non. Din cauza ignoranței, durerea apare ca fiind plăcere. Lumea este plină de suferințe, necazuri, dificultăți și nenorociri. Lumea este un balon de foc. Mintea care este plină de dorințe, mânie, orgoliu și gelozie este un cuptor în flăcări. Trebuie să devenim liberi de naștere, moarte, bătrânețe, boală și supărare. Aceasta se poate face doar prin intermediul credinței în Dumnezeu. Nu există altă modalitate. Banii și puterea nu ne pot oferi adevărata fericire. Chiar dacă suntem stăpâni peste întreaga lume, nu ne putem elibera de grijă, tulburare, anxietate, frică, dezamăgire etc. Doar credința în Dumnezeu - și deci comuniunea cu Dumnezeu prin meditație - sunt cele care ne pot oferi adevărata și eterna fericire și ne pot elibera de tot felul de frici și de griji care ne chinuiesc mereu. Credința în Dumnezeu ne va face să ne raportăm constant la El și ne va duce în cele din urmă la comuniunea profundă cu Dumnezeu.

D: Care sunt consecințele lipsei de credință în Dumnezeu?
S: Dacă nu avem credință în Dumnezeu, ne vom încarna din nou în această lume și ne vom confrunta cu suferințe considerabile. Cel ignorant și lipsit de credință se distruge singur. El nu se poate bucura nici de cea mai mică fericire. Pentru necredincios nu există nici această lume, nici cea de Dincolo. Cei care n-au credință în Dumnezeu nu știu ce e benefic și ce e malefic. Ei și-au pierdut discernământul. Sunt falși, mândri și egoiști. Cad pradă lăcomiei excesive, furiei și plăcerilor necontrolate. Ei strâng bani prin mijloace ilicite. Devin oameni demoniaci. Ei ajung să comită tot felul de atrocități. Nu au niciun ideal pentru viața lor. Sunt aruncați în abisurile infernale. Se pierd în tenebre, amăgindu-se viață după viață. Cam cu o sută cincizeci de ani în urmă, în Nerur, în districtul Tiruchirapalli, a trăit un binecunoscut jnana-yoghin numit Sadasiva Brahmendra Sarasvati. El este autorul cărților Brahma Sutra Vritti, Atma Vidya Vilasa etc. A făcut nenumărate miracole. Odată, în timp ce era absorbit în starea de samadhi pe malul râului Cauverey, a fost luat de curent și aruncat înapoi pe mal în altă parte. A fost îngropat adânc sub nisip. Țăranii au venit să are câmpul. Au lovit capul yoghinului cu plugul și a țâșnit sânge. Au săpat în continuare și, spre marea lor uimire, au găsit un yoghin cufundat în starea de samadhi.