Cronici din lumea de dincolo

„Până în prezent, puțini intelectuali de pe Pământ s-ar putea gândi la posibilitatea de a scrie o carte după moarte. În majoritatea cazurilor, vizita unui „mort" este, în sine, un eveniment inoportun și neplăcut. Pentru ființele vii care își conduc existenta după convențiile sociale, defunctul, cu adevărurile lui, va fi întotdeauna o fantomă, deloc binevenită. Acum, după aceste considerații , iată-mă în fața dumneavoastră cu o carte de cronici de dincolo de mormânt."

• Humberto de Campos

Introducere ... 6

1 — Dintr-o locuință a lumii de dincolo ... 10 2 — Scrisoare pentru cei care au rămas ... 16 3 — Copiilor mei ... 21
4 — În locuința morților ... 25
5 — Iuda Iscarioteanul ... 32
6 — Celor care se află încă în întunericul lumii ... 38 7 — O dulce compensație ... 44
8 — De dincolo de mormânt ... 49
9 — Oh! Ierusalime!... Ierusalime! ... 53 10 — Despre Piratininga ... 58
11 — Inimă de mamă ... 63
12 — Întrevederea umbrelor ... 67
13 — Ziua patriei ... 73
14 — Un sceptic ... 77
15 — Porunca învățătorului ... 83
16 — Trecerea lui Richet ... 89
17 — Hauptmann ... 95
18 — Casa Ismael ... 100
19 — Scrisoare către ... 106
20 — Petru, Apostolul ... 112
21 — Marele Misionar ... 117
22 — Legenda lacrimilor ... 122
23 — Scrisoare deschisă către ... 128 24 — Pacea și adevărul ... 134
25 — Socrate ... 141
26 — Scrisoare către Iisus ... 148
27 — Cel mai important mesaj ... 153 28 — Răspuns la o scrisoare ... 159 29 — Tiradentes ... 164
30 — Problema longevității ... 171
31 — Elogiul muncitorului ... 176
32 — Aniversarea Braziliei ... 180
33 — O instituție venerabilă ... 184 34 — Scrisoare pentru mama ... 191
35 — Îmi iau rămas bun ... 196

Glosar ... 206

6 CELOR CARE SE AFLÃ ÎNCÃ ÎN ÎNTUNERICUL LUMII

23 aprilie 1935

în trecut scriam în întuneric pentru cei care se bucurau de luminile vieții celeste. Astăzi, scriu în lumina spiritualității pentru cei care se găsesc încă adânciți în întunericul lumii. îmi place să cred totuși că această sarcină atât de dificilă mi-a fost impusă în ținuturile morții, ca o aleasă penitență pentru bunul meu gust de ființă omenească care a cules, atunci când a putut, fructele savuroase ale copacului paradiziac al primilor noștri părinți, în conformitate cu Sfânta Scriptură.
Totuși, nu doresc să-l imit pe bătrânul Tiresias, care, tot dând sfaturi și pronunțând judecăți, a primit de la zei darul divinației în schimbul darului prețios al vederii. Acesta este motivul pentru care gândurile mele nu se manifestă pentru voi, cei care veniți fuga să le auziți, la fel ca pe cele ale entităților ciocănitoare din Hydesville, America de Nord, care se exprimau prin intermediul surorilor Fox și au făcut astfel să apară premisele spiritismului, spunând povești și dând răspunsuri surprinzătoare cu ajutorul unor ciocănituri zgomotoase și vesele.
Pentru a potoli curiozitatea care v-a ghidat până aici, trebuie să adaug că nu exercit ilegal medicina, la fel ca majoritatea celor morți. în zilele noastre, un mare număr dintre ei își petrec timpul punând diagnostice și prescriind poțiuni și ape miraculoase pentru pacienții lor.
Și nici nu sunt, în calitatea mea de ziarist „decedat", purtător al vreunui mesaj senzațional provenind de la conducătorii comuniști care au părăsit deja această lume, pentru o alta mai bună, emuli precum Lenin sau Kropotkin, ale căror creiere probabil că debordează la ora aceasta de teorii grave, având în vedere vremurile amare prin care trece lumea.
Obiectivul cuvintelor mele postume este doar acela de a demonstra existența omului... dezîncarnat și a nemuririi atributelor sale. Desigur, nu m-ați văzut.
Dar spuneți oamenilor că l-ați văzut pe medium. Nu spuneți că seamănă cu Mahatma Gandhi, pentru că îi lipsesc bucata de pânză din jurul șoldurilor, capra și „îndelungata" experiență de lider naționalist al Indiei.

24 PACEA ȘI ADEVÃRUL

2 ianuarie 1937

Marile spirite, care sub tutela iubitoare a lui Iisus dirijează destinele umanității, s-au reunit recent în planurile eratice40 pentru a discuta despre modul în care Geniul Păcii s-ar putea stabili pe fața Pământului.
La această adunare a înțelepților însărcinați cu aspectele spirituale și divine au apărut bătrâni ai societății marțiene, experți de pe Saturn, oameni de știință și apostoli de pe Jupiter, precum și alți reprezentanți ai vieții din sistemul nostru solar. Odată reuniți, ei studiară secolele care s-au scurs, analizând Egiptul antic, epocile clasice, Imperiul Roman, apariția creștinismului, vremurile apostolice, Evul Mediu, Revoluția Franceză, progresul științific și filosofic al secolului al XIX-lea și ultima experiență pe care ființele umane au trăit-o în mod dureros în 1914. Ei traseră concluzia că, după atâtea lecții înțelepte și juste, umanitatea pământeană este gata să primească în sânul ei Geniul Păcii, în acest scop va fi ridicat un templu în inima tulburată și suferindă a oamenilor. Mentorii destinelor omenești au acceptat în unanimitate această propunere. Stabiliră totuși o zi pentru o nouă întâlnire colectivă, cu scopul de a asculta raportul Mesagerului Păcii care urma să plece pe Pământ cu misiunea de a investiga toate elementele propice realizării acestui proiect grandios.
Mesagerul plecă. El își părăsi domiciliul celest plin de armonie și delicii încântătoare. Sistemul solar era pretutindeni o liră de lumină care făcea să răsune un cânt de slavă adresat lui Dumnezeu în spațiul infinit: Saturn, cu lunile și inelele sale strălucitoare, Marte, cu sateliții lui grațioși, Venus și viața sa distinsă umplând Cerul de parfum și drumurile aeriene formate în eterul fermecător, smălțuite cu stele și flori evanescente. După ce străbătu această regiune de frumuseți indescriptibile și pătrunse în straturile de ozon ale maselor atmosferice ale Globului terestru care protejează ființele vii de radiațiile necunoscute și mortale ale spectrului solar, mesagerul se simți apăsat de o atmosferă sufocantă de fum. Studie rapid situația din toate țările, pentru a culege observațiile necesare superiorilor lui din planurile înalte. în ziua stabilită, tulburat și abătut, el apăru la adunare.