Viața uimitoare a faimoasei ocultiste H. P. Blavatsky

H.P. Blavatsky era o ființă umană vie, o femeie cu totul deosebită. Nu numai că viața ei a fost un roman tumultuos, dar însăși persoana ei prezenta trăsături de caracter care au făcut din ea un personaj plin de culoare. Din copilărie și până la moarte ea a manifestat anumite puteri paranormale care au creat în jurul ei o veritabilă atmosferă de „miracol". Dacă aceste nenumărate minuni i-au adus multe adeziuni la știința ocultă pe care a îmbrățișat-o, tot ele i-au adus și cele mai perfide acuzații și infame calomnii, din cauza cărora suferea îngrozitor.

Introducere ... 5

1. Copilăria ... 7
2. Căsătorie și călătorie ... 42
3. întoarcerea în Rusia, 1858 ... 63 4. Relatarea doamnei de Jelihowsky ... 73 5. Relatarea doamnei de Jelihowsky (continuare) ... 96 6. Relatarea doamnei de Jelihowsky (continuare) ... 116 7. De la ucenicie la operă ... 135
8. Șederea în America ... 148
9. Perioada petrecută în India ... 203 10. Călătoria în Europa ... 245

Anexă ... 309

Micul grup de prieteni care a organizat noua Societate, în 1875, își propunea un vast ansamblu de scopuri imposibil de atins. Ele sunt enumerate după cum urmează într-unui dintre primele lor programe: a) Să mențină vii în om intuițiile lui spirituale; b) Să se opună bigotismului și să îl combată sub toate formele (după ce dovedește natura lui irațională prin studiile necesare), fie că este vorba de intoleranța religioasă sau de credința în miracol și supranatural; c) Să creeze un sentiment de fraternitate între națiuni și să ajute schimbul internațional în domeniul artelor și al produselor utile prin sfaturi, informații și cooperarea cu toți indivizii și asociațiile demne de aceasta, cu condiția, totuși, ca Societatea să nu accepte niciun profit sau procent din câștig pentru serviciile sale; d) Să urmărească să obțină cunoașterea tuturor legilor Naturii și să ajute la răspândirea acestei cunoașteri; și mai ales, să încurajeze studiul legilor care sunt cel mai prost înțelese de popoarele moderne și care tocmai de aceea sunt numite „științe oculte". Superstițiile populare și folclorul, oricât de fantastice ar fi, pot conduce, atunci când sunt cunoscute profund, la descoperirea unor se-crete demult uitate, dar importante ale Naturii. Societatea se străduiește deci să studieze aceste fapte, în speranța de a lărgi câmpul de observație științifică și filosofică; e) Să adune pentru Biblioteca Societății și să noteze în scris informații corecte despre diversele tradiții filosofice și legende străvechi, iar atunci când Consiliul va autoriza, să le răspândească în toate modurile posibile: de exemplu, să traducă și să publice lucrările originale valoroase, să extragă din ele anumite fragmente, să le comenteze, să le propovăduiască oral prin intermediul unor persoane experte în anumite subiecte de studiu; f) Să ajute la răspândirea prin toate mijloacele posibile a educației eliberate de orice piedică sectară în țările unde acest lucru este necesar; g) În sfârșit și mai ales, să încurajeze și să ajute indivizii în perfecționarea lor personală, intelectuală, morală și spirituală. Dar niciun membru nu va folosi în scopuri egoiste cunoașterea care îi va fi dată de un membru al Primei Secțiuni; orice abatere de la această regulă va fi pedepsită prin expulzare. Și înainte de a primi o asemenea cunoaștere, persoana în cauză se va angaja printr-un jurământ solemn că nu se va folosi de ea în scopuri egoiste și că nu o va revela fără permisiunea instructorului. Putem discerne cu ușurință în acest proiect formidabil scopul încă imprecis al doamnei Blavatsky: acela de a face cunoscute lumii câteva idei despre Doctrina Ezoterică, sau „Religia Înțelepciune" a Orientului. Ghicim acest scop în programul mult prea ambițios al noilor ei discipoli, care nu voiau nici mai mult, nici mai puțin decât să reformeze și să ghideze toate națiunile, în general - program care nu ar fi putut fi lansat în altă parte decât în America, unde enormitatea unei întreprinderi nu diminuează curajul promotorilor lui și nici nu le atinge simțul ridicolului. Această carte îi datorează domnului W.Q. Judge, unul dintre primii prieteni ai doamnei Blavatsky din timpul șederii ei în America, relatarea minunilor de tot felul al căror martor a fost în perioada pe care o studiem acum.

Dar este necesar să înțelegem bine că aproape în orice moment, dacă făceam apel la inteligența ei filosofică, gândirea ei lua imediat o altă direcție; și, de asemenea, timp de ore întregi, cei care știau să o aprecieze puteau explora vastul ei bagaj de cunoștințe despre religiile și mitologia Orientului, metafizica subtilă a simbolismului hindus și budist și chiar Doctrina Ezoterică, sau cel puțin acele părți din ea care au fost dezvăluite recent publicului. Chiar și atunci când se lamenta cu patos în privința unei ironii jignitoare apărute într-un ziar sau într-o scrisoare, cu o vehemență care s-ar fi potrivit în cazul unei catastrofe ireparabile, era suficient să faci o aluzie la o problemă neexplicată a cosmogoniei ezoterice, la o răstălmăcire a unei doctrine orientale făcută de vreun orientalist european, pentru a schimba complet cursul intensei sale activități mentale și pentru a șterge pentru o vreme orice amintire a supărării sale. Povestea șederii doamnei Blavatsky în India se contopește în mod firesc cu cea a Societății Teosofice, căreia i-a consacrat, în mod direct sau indirect, toate eforturile ei; spun indirect pentru că la acea vreme ea era obligată să-și câștige existența îndeplinind tot felul de munci literare pentru diverse reviste rusești; astfel, ea participa la firavele resurse bănești din care se întreținea cartierul general al Societății. «The Theosophist», o publicație lunară consacrată studiilor oculte, pe care ea a înființat-o în toamna primului ei an petrecut în India, și-a acoperit încă de la început costurile și a devenit treptat o sursă de mici beneficii; dar nu trebuie să uităm că redactarea ei se făcea gratuit și că toată munca era făcută de un grup de teosofi, la cartierul general; dar în timp ce criticii mișcării insinuau din când în când în ziare că fondatorii societății făceau afaceri bune cu «taxele de inițiere» și că ei trăiau din generozitatea adepților, doamna Blavatsky trudea la biroul ei de dimineața până seara pentru a scrie articole rusești, cu singurul scop de a procura acele câteva resurse care, într-o măsură mult mai mare decât resursele proprii ale Societății, întrețineau cartierul general și susțineau întreaga mișcare. Promovată atât de energic, Societatea făcea progrese remarcabile. Colonelul Olcott călătorea în toată țara cu o perseverență neobosită și crea peste tot noi filiale; chiar și doamna Blavatsky a mers împreună cu el și cu alte câteva persoane la Ceylon în timpul anotimpului rece din 1880-1881, unde grupul de teosofi a fost sărbătorit de numeroși simpatizanți indigeni entuziaști. Mișcarea a prins imediat rădăcini în Insulă și s-a dezvoltat cu o vigoare uimitoare. Aici, în mod firesc, adeziunea deschisă la budism a doamnei Blavatsky a înclinat mult balanța în favoarea ei, spre deosebire de India, unde mai degrabă îi dăunase, deoarece hindușii și budiștii exoterici nu se simpatizează deloc, deși doctrinele ezoterice ale inițiaților ambelor școli sunt practic identice. Singalezii au întâmpinat cu încântare o învățătură care le arăta cum să înființeze școli în care copiii să poată dobândi esențialul educației laice fără a intra în contact cu misionarii europeni. În toamna anului 1881 m-am întors în India după o călătorie în Anglia și după ce am debarcat la Bombay, am petrecut câteva zile cu doamna Blavatsky la cartierul general al Societății Teosofice, care se găsea pe atunci la Breach Candy, într-o vilă numită «Cuibul Corbului», cocoțată pe o colină ce se înălța în apropierea drumului.