Manualul limbajului trupului

ALLAN și BARBARA PEASE au studiat limbajul trupului, au desfășurat experimente și au lucrat cu oameni din medii foarte diferite, totul pentru a descoperi ce înseamnă limbajul corporal și cum te poate ajuta să ai succes în relațiile interumane. Cartea de față este un ghid complet al gesturilor pe care oamenii le fac mai mult sau mai puțin conștient. Lectura ei te va face mai atent nu doar la ceea ce spui, ci și la posturile tale din diferite situații sociale sau la gesturile pe care le faci, învățându-te totodată să le decodifici pe ale celorlalți.

Descoperă tot ce trebuie să știi despre tine și despre cei din jurul tău, în cheia limbajului corporal. Apoi folosește ceea ce ai aflat pentru a fi mai încrezător și mai responsabil - premise ale reușitei în interacțiunile de zi cu zi.

Mulțumiri ... 9 Introducere ... 11

CAPITOLUL 1
Noțiuni de bază ... 16
CAPITOLUL 2
Puterea este în mâinile tale. Palmele și strângerile de mână ca modalități de control ... 36
CAPITOLUL 3
Magia zâmbetului și a râsului ... 66 CAPITOLUL 4
Gesturi cu brațele ... 87
CAPITOLUL 5
Diferențe culturale ... 102
CAPITOLUL 6
Gesturi cu mâna și degetul mare ... 118 CAPITOLUL 7
Semnale de evaluare și de inducere în eroare. Decodificarea gesturilor în care mâna este dusă la față ... 133
CAPITOLUL 8
Semnale cu ochii ... 152
CAPITOLUL 9
Invadarea spațiului - teritorii și spațiul personal ... 176
CAPITOLUL 10 -
Cum dezvăluie picioarele ce vrea să facă mintea ... 190 CAPITOLUL 11
Cele mai comune 13 gesturi pe care le întâlnim zi de zi ... 207
CAPITOLUL 12
Reproducerea gesturilor ca mijloc de relaționare ... 226 CAPITOLUL 13
Semnalele secrete ale țigărilor, ale ochelarilor și ale machiajului ... 238
CAPITOLUL 14
Cum îți semnalează corpul unde vrea să meargă mintea ... 250
CAPITOLUL 15
Tehnici de seducție și semnale de atracție ... 257 CAPITOLUL 16
Simțul proprietății, teritorialitate și semnale ale înălțimii ... 285
CAPITOLUL 17
Așezarea la masă — unde să stai și de ce ... 297 CAPITOLUL 18
Interviuri, jocuri de putere și reguli de conduită la birou ... 312
CAPITOLUL 19
Să punem totul cap la cap ... 328

Referințe ... 342

Legea cauzei și efectului

În orice caz, este posibil să părem mai deschiși și mai credibili exersând gesturile cu palmele deschise atunci când comunicăm cu ceilalți. Interesant este că, pe măsură ce ne obișnuim să folosim aceste gesturi, scade și tendința de a spune minciuni. Pentru majoritatea oamenilor este greu să mintă cu palmele la vedere din cauza legii cauzei și efectului. Dacă o persoană este sinceră, își va arăta palmele, însă doar pentru că își arată palmele nu înseamnă că se și pricepe să spună minciuni credibile. Asta pentru că gesturile și emoțiile sunt direct legate între ele. Dacă, de exemplu, vrei să fii defensiv, probabil că o să îți încrucișezi brațele pe piept. Dar dacă îți încrucișezi pur și simplu brațele, vei începe să ai sentimente negative. Și dacă porți o conversație cu palmele deschise, interlocutorul se va simți și el mai obligat să fie sincer. Cu alte cuvinte, palmele la vedere te pot ajuta să discerni informațiile pe care le primești de la ceilalți și să-i încurajezi să fie mai sinceri cu tine.

Puterea palmei

Unul dintre semnalele corporale cel mai puțin remarcate, dar totodată și unul dintre cele mai puternice, este transmis de palma care oferă cuiva indicații sau comenzi și care strânge mâna unei alte persoane. Folosită într-un anumit mod, puterea palmei își învestește utilizatorul cu puterea autorității tacite.
Există trei gesturi principale de comandă cu palma: poziția cu palma în sus, poziția cu palma în jos și poziția cu palma strânsă și degetul arătător întins. Diferențele dintre cele trei poziții sunt ilustrate în exemplul următor: să zicem că ceri cuiva să ridice un obiect și să-l ducă în altă parte. O să presupunem că folosești aceeași tonalitate, aceleași cuvinte și expresii faciale în fiecare situație și că nu vei modifica decât poziția palmei.
Palma îndreptată în sus se folosește ca gest de supunere, deloc amenințător, o reminiscență a gestului rugător folosit de cerșetori și, din perspectivă evoluționistă, arată că persoana nu are arme asupra sa. Cel care este rugat să mute obiectul nu se va simți forțat s-o facă și nici nu se va simți amenințat de cererea ta. Dacă vrei ca cineva să vorbească, poți folosi gestul cu palma în sus ca pe un gest de „predare" prin care să-i dai de înțeles că știi ce urmează și că ești gata să asculți. Gestul cu palma îndreptată în sus a suferit modificări de-a lungul secolelor, ivindu-se nenumărate alte variații, cum ar fi palma ridicată sus sau palma dusă la inimă.
Când îndrepți palma în jos, transmiți ideea de autoritate. Interlocutorul va înțelege că i-ai dat ordin să mute obiectul și va reacționa cu aversiune față de tine, în funcție de relația pe care o ai cu el sau de poziția fiecăruia la locul de muncă. Când palma care era îndreptată în sus este răsucită și îndreptată în jos influențează felul în care ești perceput de cei din jur.
De exemplu, dacă interlocutorul are același statut, este posibil să refuze cererea făcută cu palma în jos, dar să se supună dacă folosești gestul cu palma în sus. Dacă persoana respectivă este un subaltern, gestul cu palma îndreptată în jos este considerat îndreptățit, pentru că ai autoritatea să-l folosești.
În salutul nazist, palma era îndreptată complet în jos, gestul fiind simbolul puterii și tiraniei în timpul celui de Al Treilea Reich. Dacă Adolf Hitler ar fi folosit salutul în poziția cu palma în sus, nimeni nu l-ar fi luat în serios - toată lumea ar fi râs de el.

Cum obținem vibrația potrivită

Studiile în comportamentul nonverbal sincronic arată că oamenii care au emoții similare sau sunt pe aceeași lungime de undă și, deci, au șanse să creeze o conexiune ajung să-și potrivească și expresiile, și limbajul nonverbal. Relaționarea cu o altă persoană debutează timpuriu, în viața intrauterină, când funcțiile corporale și bătăile inimii se sincronizează cu ale mamei, prin urmare copierea în oglindă fiind o stare pentru care avem înclinații naturale.
Când un cuplu se află în primele faze ale relației, cei doi sunt deseori văzuți afișând mișcări sincronice, ca și cum ar executa un dans. De exemplu, când o femeie ia o gură de mâncare, bărbatul se șterge la colțurile gurii; sau el începe o propoziție și ea o termină. Când ea are indispoziție premenstruală, lui i se face brusc o poftă nebună de ciocolată; iar când ea este balonată, el trage pârțuri.
Când cineva spune că „simte vibrații pozitive" sau că „se simte bine" în prezența cuiva, se referă fără să-și dea seama la imitare și comportament sincronic. De exemplu, la un restaurant, ezităm să mâncăm sau să bem singuri de teamă să nu fim desincronizati. În momentul în care trebuie comandată mâncarea, fiecare se uită la celălalt înainte să decidă: „Tu ce-ți comanzi?" se întreabă reciproc, încercând să aleagă aceleași feluri de mâncare. Acesta este unul dintre motivele pentru care funcționează atât de eficient muzica de fundal în timpul unei întâlniri amoroase: muzica îi ajută pe cei doi să țină și să bată ritmul în același timp.

Oglindirea la nivel celular

Cardiologul american, Dr Mehmet Oz, vorbește despre unele descoperiri uimitoare la pacienții care au suferit un transplant de inimă. El a descoperit că, la fel cum se întâmplă cu majoritatea organelor, inima pare să aibă memorie celulară, lucru care le permite unor pacienți să experimenteze o parte dintre emoțiile donatorului. Și mai uimitor este faptul că unii dintre pacienți împrumută până și din gesturile și postura donatorului, chiar dacă nu l-au întâlnit niciodată. Concluzia lui este că celulele inimii instruiesc creierul celui care o primește prin transplant să preia și limbajul corporal al donatorului. În schimb, oamenii care suferă de afecțiuni precum autismul nu au abilitatea de a copia sau de a imita comportamentul celorlalți, motiv pentru care le este greu să comunice cu cei din jur. Același lucru este valabil și pentru oamenii beți care nu reușesc să-și sincronizeze gesturile cu vorbele, făcând practic imposibilă oglindirea gesturilor. Ca urmare a principiului cauzei și efectului, afișarea intenționată a unei anumite poziții declanșează emoțiile asociate cu gesturile respective. De exemplu, dacă te simți încrezător, e posibil să afișezi inconștient gestul cu mâinile care formează o turlă, ca reflecție a încrederii de sine, dar dacă folosești cu bună știință acest gest, nu doar că vei începe să te simți mai încrezător, dar și cei din jur te vor percepe ca fiind sigur de tine. Aceasta devine astfel o modalitate redutabilă de a relaționa cu ceilalți prin copierea intenționată a limbajului și posturii lor nonverbale.

Diferențele dintre bărbați și femei în oglindirea limbajului nonverbal

Geoffrey Beattie, de la Universitatea din Manchester, a descoperit că o femeie este instinctiv de patru ori mai înclinată să copieze o altă femeie decât este dispus un bărbat să copieze un alt bărbat. A mai descoperit că femeile imită și limbajul nonverbal al bărbaților, pe când bărbații sunt reticenți în a copia gesturile sau postura unei femei (mai puțin în situația în care vor să o cucerească). Când o femeie spune că „vede" că cineva nu este de acord cu opinia de grup, ceea ce „vede" ea de fapt este manifestarea dezacordului. Ea sesizează că limbajul nonverbal al cuiva este în dezacord cu opinia generală și că respectivul își manifestă dezaprobarea prin faptul că nu imită semnale-le nonverbale ale grupului. Bărbații au fost dintotdeauna uluiți de felul în care femeile „văd" dezacordul, supărarea, minciuna sau sentimentele rănite. Motivul are legătură cu structura creierului masculin, care nu este dotat corespunzător pentru interpretarea detaliilor subtile ale limbajului.