Emoții de copil

Emoții de copil. Povești terapeutice constituie un prilej de conectare și o cale prin care se poate susține dezvoltarea inteligenței emoționale, tot mai studiată și atât de necesară pentru fiecare copil, având influențe majore asupra etapelor vieții acestuia. Parcurgerea celor 42 de povești terapeutice bazate pe emoții și comportamente precum bucuria, tristețea, generozitatea, prietenia, disciplina, iubirea, încrederea, conduce la identificarea, înțelegerea unor emoții resimțite, descoperirea soluționării unei situații, dar și dezvoltarea sentimentului de apartenență. De asemenea, pe lângă momentul de liniștire pe care îl poate genera cititul unei povești, unele subiecte pot lua forma unor activități practice alături de familie sau prieteni. Totodată, acestea se pot transpune în activități de consiliere desfășurate de cadre didactice, psihopedagogi în mediul școlar, în sprijinul comunicării interpersonale, autocunoașterii și valorizării timpului petrecut împreună.

Intră în responsabilitatea adultului să ofere posibilitatea unui copil să identifice, să înțeleagă și să gestioneze emoțiile și comportamentele manifestate. Activitatea de citire facilitează conectarea conștientă adult-copil, cea care reprezintă un factor important în dezvoltarea psihologică și adaptarea socială pentru fiecare persoană.

Este cunoscut faptul că inteligența cognitivă este incompletă fără dezvoltarea inteligenței emoționale. De aceea, fiecare copil are nevoie să învețe cum să își exprime și să își controleze emoțiile, indiferent dacă este de vârstă mai mică sau mai mare, pentru a putea relaționa adecvat cu ceilalți și a beneficia de o dezvoltare amplă. Citirea poveștilor influențează în mod pozitiv dezvoltarea emoțională a unui copil, iar o contribuție aparte este dată de poveștile terapeutice. Parcurgerea unor astfel de povești ajută copilul să cunoască diverse emoții, să se identifice cu anumite personaje, să învețe delimitarea dintre bine și rău, să recunoască și să diferențieze comportamente, să descopere modalități de rezolvare ale unei probleme. În poveste, se poate ajunge la înțelegerea și rezolvarea unei situații în care copilul se transpune și este implicat direct, cum ar fi un conflict cu un coleg sau un membru al familiei, manifestarea unui comportament neadecvat, resimțirea unei emoții puternice pe care o interiorizează sau alte evenimente de peste zi ori dintr-o perioadă a vieții. Drept urmare, rezervarea unui timp pentru poveste, cu implicarea directă a adultului, îi oferă acestuia ocazia să comunice despre ceea ce simte sau arată prin acțiunile sale.

Descoperirea unei noi povești este un excelent mijloc de conectare între adult și copil. Prin însușirea obiceiului de a citi alături de copil, i se asigură acestuia sentimentul de validare și de siguranță emoțională. Pentru unii copii, acesta este momentul din zi când ei reușesc să se detașeze de tumultul afectiv, găsesc portița prin care eliberează emoții neexprimate, după care, intră în acea stare de liniște atât de necesară dezvoltării lor. A sta aproape de copil prin intermediul lecturii de povești și discuțiilor ulterioare, umbrește orice serial, emisiune sau activitate de serviciu, atunci când părintele sau adultul din preajma lui manifestă prezență conștientă în relația cu acesta.