Știința, religia și căutarea vieții inteligente extraterestre

În urmă cu aproape douăzeci de ani, pe vremea când ne aflam cu toții în „perioada creștină" am scris ziarului The Times o sugestie pentru formarea unei „Academii de Științe din Canterbury", care să analizeze una dintre marile probleme ale științei și să caute să dea anumite sfaturi clerului și altor foruri cu privire la adevăratele atitudini creștine. Deși ideea nu a avut un ecou prea mare, nevoia soluționării problemelor a rămas totuși. Iar una dintre problemele enumerate a fost posibilitatea existenței vieții inteligente extraterestre și a impactului descoperirii sale asupra religiei. Deși actualmente ne aflăm în „perioada post-creștină", acea nevoie încă mai există, și un eminent „teolog științific", prof. David Wilkinson, a luat taurul de coarne și ne-a oferit opinia sa. David a analizat practic toate aspectele problemei: viziunea istorică, probabilitatea apariției unui succes în cercetările actuale, atitudinile față de dimensiunea religioasă și așa mai departe. O parte a acestei dimensiuni se referă la „a fi pregătiți"; cu alte cuvinte, să știm ce să spunem publicului dacă o detectare pozitivă își face apariția. Paza bună trece primejdia rea. Este șansa bisericii să aibă pe cineva cu ampla cunoaștere a lui David Wilkinson, atât în domeniul științei, cât și al teologiei, și care să fie suficient de hotărât pentru a acționa, asumându-și rolul de ghid. Iată în cele ce urmează o experiență personală, care s-a petrecut în urmă cu câțiva ani, și care are o anumită relevanță, subliniindu-ne caracterul multilateral al subiectului.

Cuvânt înainte ... i Mulțumiri ... iii
Introducere ... 1

1. Cinematografia, cultele și meteoriții: în căutarea a mult mai mult ... 9
1.1 Științific și fantastic? Universuri care abundă de extratereștri ... 10
1.2 Știința și mass-media: înțelegerea universului prin intermediul unui bolovan ... 14
1.3 Știința și religia: noua mitologie a unui loc printre extratereștri ... 23

2. Speculând despre o pluralitate a lumilor: contextul istoric al științei, al religiei și al căutării vieții inteligente extraterestre ... 27
2.1 Atomism și plenitudine ... 28
2.2 Puterea infinită a lui Dumnezeu și poziția centrală a omului ... 30
2.3 Deism și evoluție ... 42

3. Hubble și Drake: programul SETI și cosmologia ... 49
3.1 Universul este mare, chiar foarte mare ... 51 3.2 Enigma Goldilocks ... 58
3.3 Ecuapa lui Drake: programul unei Întâlniri sau un calcul matematic? ... 67
3.4 Apelul telefonic extraterestru de la distanțe mari ... 11

4. Planeta de zi cu zi ... 79
4.1 Descoperirea unui alt Pământ? ... 80 4.2 Stele tremurătoare ... 85
4.3 Stele umbrite ... 90
4.4 Stele strălucitoare ... 94
4.5 Planete tinere și planete fierbinți ... 95 4.6 O planetă care este pur și simplu potrivită ... 91 4.7 Întârzieri și reduceri de fonduri; perspective și probleme viitoare ... 101

5. Geneza 2.0? Căutarea vieții inteligente extraterestre și biologia ... 111
5.1 Originea vieții ... 112
5.2 Evoluția ființelor extraterestre ... 121 5.3 Inevitabilitatea vieții? ... 124 5.4 Inteligența și conștiința ... 136 5.5 Viața, dar nu așa cum o știm noi ... 141

6. Căutând un ac în carul cu fân: strategiile actuale ale căutării vieții inteligente extraterestre ... 149
6.1 În căutarea comunicării interstelare ... 149 6.2 Descoperirea și înțelegerea omuleților verzi ... 153 6.3 Programele SETI: vânătoarea de omuleți verzi ... 159 6.4 Primul contact ... 165

7. Paradoxul lui Fermi ... 175
7.1 Unde au dispărut cu toții? ... 175 7.2 Ei există, dar fie nu sunt aici, fie nu au emis niciun semnal ... 180
7.2.1 Extratereștrilor, stați acasă! ... 181 7.2.2 Ipoteza grădinii zoologice ... 183 7.2.3 Extratereștrii văzuți ca zei ... 187 7.2.4 Argumentul sfârșitului lumii ... 192 7.3 O planetă vizitată deja? ... 195 7.4 Dacă ar fi existat, ar fi fost deja aici. Poate fi aceasta o concluzie preliminară? ... 206

8. „Miturile" căutării vieții inteligente extraterestre și religia ... 209
8.1 Există oare dovezi pentru designul cosmic? ... 209 8.2 Dumnezeu este un extraterestru ... 215 8.3 Problema contactului pentru religie ... 225

9. Căutarea vieții inteligente extraterestre și viziunea creștină asupra creației ... 233
9.1 O nouă viziune a lui Dumnezeu ca și Creator? ... 234 9.1.1 Dumnezeu este suveran în crearea universului ... 236 9.1.2 Dumnezeu este sursa și susținătorul legilor universale ... 240
9.1.3 Dumnezeu este un creator extravagant ... 242 9.2 O nouă viziune asupra a ceea ce înseamnă să fi uman? ... 241
9.2.1 Ființele umane în contextul adorării religioase ... 250
9.2.2 Ființe umane după chipul lui Dumnezeu ... 253

10. Căutarea vieții inteligente extraterestre și înțelegerea creștină a mântuirii ... 267 10.1 Semnificația cosmică a lui Iisus ... 212 10.2 Extratereștrii păcătuiesc? ... 283 10.3 Crucea – o singură dată și pentru totdeauna? ... 291 10.4 Noua Creație ... 300

11. Nu fiți atât de încrezători ... 305
11.1 Motivația religioasă a căutării vieții inteligente extraterestre ... 308
11.2 Valoarea căutării vieții inteligente extraterestre pentru teologia creștină ... 316
11.3 Valoarea teologiei creștine pentru căutarea vieții inteligente extraterestre ... 320

Bibliografie ... 327

Această perioadă a fost, de asemenea, momentul în care popularitatea argumentului designerului divin atinsese o culme, oamenii de știință considerând că lumea, în toate complicatele sale detalii, indica existența și grija unui designer perfect. John Ray a argumentat ca Dumnezeu-designerul putea fi văzut în alcătuirea ochiului unei muște. Considerând că marea diversitate a speciilor de pe Pământ demonstrau înțelepciunea lui Dumnezeu, nu este deloc surprinzător faptul că el a extins acest concept și asupra vieții de pe alte planete. Acest lucru putea fi folosit și pentru a contempla înțelepciunea și puterea lui Dumnezeu în creație (Ray, 1743: 368-369). Astfel, unii au văzut în extratereștri o dovadă a puterilor creatoare ale lui Dumnezeu, în timp ce alții au susținut că efortul creator pe care Dumnezeu l-a făcut în crearea acestui vast univers ar fi irosit, dacă viața ar fi limitată doar la Pământ. Cu toate acestea, alții au folosit existența vieții în alte părți ale universului pentru a prezenta o perspectivă și mai largă asupra vieții omenești. în anul 1757, auzind zvonul că lumea s-ar putea ciocni într-o bună zi cu cometa lui Halley, inventatorul paratrăsnetului, Benjamin Franklin, a spus: „Nu trebuie să presupunem prea multe cu privire la propria noastră importanță. Există un număr infinit de lumi sub guvernarea divină; iar dacă această lume ar fi anihilată, abia dacă i s-ar simțit lipsa în univers" (Crowe, 1986:109). Dar ce anume a făcut ca astfel de ipoteze să dobândească atât de multă notorietate și respect? Am putea explica aceasta din prisma unei serii de influențe. În primul rând, înainte de revoluția lui Copernic, ființele umane s-au considerat a fi centrul a tot ceea ce există. Universul, așa cum este el descris de Aristotel și Ptolemeu, a avut Pământul în centru, tot restul universului orbitând în jurul lui în cercuri frumoase (dar din ce în ce mai complexe). Bărbații și femeile erau stăpânii a tot ceea ce exista. Însă detronarea ființelor umane a creat cadrul pentru credința în existența ființelor extraterestre. Revoluția creată de teoria lui Copernic era, la rândul ei, dependentă de detronarea gândirii grecești și a teologiei medievale. Influența teologiei iudeo-creștine nu trebuie nici ea subestimată. Mai mulți istorici ai științei au subliniat modul în care teologia creștină a demistificat natura și ne-a condus către metoda experimentală. Deși uneori acest lucru poate fi supraestimat, totuși credința într-un Dumnezeu care creează liber universul și întâmpină cu bucurie o minte curioasă oferă o bază solidă pentru metoda empirică (Whitehead, 1925; Foster, 1934; Collingwood, 1940; Needham, 1970; Hooykaas, 1973; Harrison,1998). Astfel, Bentley, Huygens și alții au fost liberi să folosească observațiile asupra lumii ca bază primară a științei. Iar observarea unui univers atât de vast a crescut șansele posibilității reale a existenței unor alte lumi locuite. În al doilea rând, așa cum a subliniat și Russell, disocierea dintre poziționarea fizică și statutul actual al ființelor umane a avut o influență majoră (Russell, 1985a). În universul aristotelian, poziționarea și statutul erau strâns legate între ele. Noi eram speciali, deoarece eram poziționați în centru. Dimpotrivă, Biblia nu asociază nici vreun statut și nici vreun loc. Demnitatea și valoarea ființelor umane proveneau din darul relației cu Dumnezeu. Problema devalorizării ființelor umane prin îndepărtarea lor de centrul a tot ceea ce există ar putea fi contracarată de această viziune. În al treilea rând, știința descoperea legi care păreau să se aplice la fel, în oricare altă parte a universului.

Conway Morris acceptă faptul că circumstanțele adecvate din mediul înconjurător influențează baza moleculară a vieții și biochimia rezultantă, dar este prudent în ceea ce privește extinderea acestei idei asupra sistemelor complexe. În loc să fie de acord cu opinia larg răspândită, care susține că organismele complexe sunt pur și simplu produsele finale fortuite ale unui proces cu un număr aproape indefinit de traiectorii, el subliniază rolul convergențelor evolutive. În opinia sa, acesta este „modul în care universul întâlnește inevitabilul" (Conway Morris, 2003; Conway Morris, 2008a). Mulți cercetători din biologia evoluționistă îl văd ca fiind un final complet deschis, astfel încât apariția oamenilor este un accident evolutiv. Gould a sugerat că, dacă banda casetei video a vieții ar fi derulată înapoi și ar începe din nou, rezultatul ar fi complet diferit. Însă Conway Morris dorește să sublinieze că, în acest proces, există totuși anumite limite restrictive. Williams și Frausto da Silva au susținut că termodinamica și regulile asocierilor chimice conferă evoluției o orientare puternică. Aici chimia se combină cu provocarea oxigenului și interacțiunile cooperante în contextul ecosistemelor, pentru a face inevitabilă apariția eucariotelor, dar și apariția plantelor și animalelor (Williams și Frausto Da Silva, 2003). Conway Morris merge mai departe și sugerează că există dovezi clare despre convergențele evolutive în cazul virusurilor, genelor, fenotipurilor, și acolo unde structura complexă este „construită" prin recrutarea de module genetice similare. Aceasta înseamnă că navigarea cu ajutorul evoluției este predeterminată de structuri mult mai profunde, care definesc pur și simplu o hartă rutieră a vieții. Această hartă rutieră constă în reguli de întrunire și asamblare a proteinelor, în funcție de natura comunităților adaptive. Dacă lucrurile stau așa, aceasta are implicații nu numai pentru cei care doresc să reconstruiască imaginea scopului muncii unui Dumnezeu creativ în sânul aparentei entropii a evoluției, dar înseamnă, de asemenea, că pot exista anumite procese universale care ar putea produce viață, având unele similarități cu viața de pe Pământ. Conway Morris ilustrează acest lucru luând în considerare mai multe aspecte, cum ar fi fotosinteza, clorofila, cloroplastele, țesuturile care conduc apa (xilem), florile și un trandafir de grădină. În timp ce unii biologi ar putea vedea fotosinteza și clorofila ca fiind aspecte universale (Wolstencroft și Raven, 2002), restul listei ar fi considerat de majoritatea biologilor drept o serie de inovații evoluționiste fortuite, cu o semnificație strict terestră. Totuși, aducând dovezi care arată că cloroplastele au apărut independent de mai multe ori, xilemul a evoluat de două ori, iar florile au evoluat și ele de două ori (Ligrane ș.a, 2002; Stiller ș.a, 2003), Conway Morris concluzionează că ar trebui să fim precauți și să ne rezumăm să afirmăm doar că trandafirul de grădină este unic. Convergențele evolutive sugerează că motoarele de adaptare și diversificarea ecologică fac ca apariția sistemelor biologice complexe - cum ar fi un ochi care privește un trandafir de grădină - să fie foarte probabilă și poate chiar inevitabilă. Similitudinea de bază a acestor analogii indică faptul că alternativele radicale, extraterestre, ar putea fi mult mai puțin probabile decât se crede adesea. Pe scurt, oriunde există viață, în scurt timp, acolo va exista și mintea (Conway Morris, 2008b). Aceasta este o presupunere interesantă și duce la întrebarea: care este relația dintre viață, inteligență și conștiință?