Părinții toxici (editura Philobia)

Unul dintre părinți ți-a otrăvit viața sau continuă să o facă? În loc să îți acorde susținerea și dragostea sa necondiționată, te-a manipulat, te-a criticat, te-a abuzat, te-a dominat și te-a controlat? Cu alte cuvinte, ți-a furat copilăria? Julie Arcoulin, terapeută specializată în lucrul cu victimele perverșilor narcisici, te învață să identifici un părinte toxic și te îndrumă pe calea dificilă a eliberării și reconstrucției. Sfaturi, mărturii bulversante și situații concrete ajută victimele și persoanele apropiate lor să gestioneze sau să scape de relațiile periculoase. O carte pentru toți adulții a căror copilărie a fost distrusă de un părinte pervers narcisic, dar și pentru cei care cunosc familii în care unul dintre părinți este toxic. Arătând cum este și cum se manifestă un copil afectat de influența unui manipulator, ea se adresează și părintelui sănătos sau avocaților, psihologilor, judecătorilor, asistenților sociali, mediatorilor, cadrelor didactice, polițiștilor, prietenilor, rudelor sau vecinilor. O carte ca un pansament menită să îți vindece sufletul de copil rănit, să îți arate că nu a fost vina ta și să îți dea curajul, dorința și, mai ales. mijloacele de a porni cu adevărat pe drumul reconstrucției.

Introducere ... 11
Partea întâi
Caracteristicile părintelui manipulator pervers narcisic ... 17

Capitolul 1
Părintele toxic ... 19
Ce este o toxină? ... 21
Ce este un manipulator? ... 23
Ce este un pervers? ... 25
Ce este un narcisic? ... 26
Dar ce înseamnă, de fapt, un părinte normal și sănătos? ... 26

Capitolul 2
Părintele manipulator pervers narcisic: un cocteil atomic! ... 29 Părintele MPN: criterii de recunoaștere ... 29 Reversul medaliei ... 34
Părintele MPN este conștient de ceea ce face? ... 36

Capitolul 3
Instrumentele manipulării ... 37
Cum își controlează părinții MPN copiii? ... 37 Când părintele MPN este și mitoman ... 52

Partea a doua
Caracteristicile copilului unui părinte toxic ... 57

Capitolul 4
Copiii manipulatorilor față în față cu ceilalți ... 61
Nu-și arată emoțiile sau sentimentele ... 61 Sunt foarte atenți la legătura armonioasă dintre vorbe și fapte ... 63
Încasează loviturile fără să clipească ... 63 Minimalizează ceea ce li se întâmplă ... 64 Suferă de sindromul impostorului ... 65 Caută fără încetare dragostea necondiționată ... 68 Suferă de dependență afectivă ... 70

Capitolul 5
Copiii părinților toxici față în față cu ei înșiși ... 73 Au tendința de a se învinovăți ... 73 Se tem să nu dezamăgească ... 76
Au un grad ridicat de anxietate ... 77 Sunt adesea hipervigilenți ... 78
Au tendința de a rumina ... 80
Sunt măcinați de sentimentul nedreptății ... 81 Suferă de o puternică lipsă de apreciere ... 82 Au o stimă de sine scăzută ... 83
Și-au pierdut identitatea și au impresia că nu valorează nimic ... 85

Capitolul 6
Copiii părinților toxici față în față cu aceștia ... 87
Se simt responsabili pentru părinții lor ... 87 Își protejează părintele (mai ales de el însuși) ... 88 Se simt adesea datori ... 90
Trăiesc un conflict de loialitate ... 92 Sunt supraadaptabili ... 94
Sunt copii parentificați ... 95
Toate aceste caracteristici într-una singură ... 96

Partea a treia
Cum să vă reconstruiți ... 101

Capitolul 7
Sunt copilul unui părinte toxic: cum mă reconstruiesc? ... 103
Confesiunile copilului unui manipulator ... 104 Perioadele de doliu pe care trebuie să le țineți ... 113 Convingerile de care trebuie să scăpați ... 121 Cum să scăpați de aceste convingeri? ... 132

Capitolul 8
Rezilienta ... 133
Originile acestei noțiuni ... 133
Înainte de traumă ... 134
În timpul traumei ... 135
După producerea traumei ... 136
Soluții simple pentru creșterea rezilienței ... 138

Capitolul 9
Sunt un părinte sănătos. Care este rolul meu? ... 143
Părintele partener al MPN ... 144
Comentarii pe marginea unei mărturii ... 145 Câteva sfaturi pentru părintele sănătos ... 161

Capitolul 10
Cum poate un părinte sănătos să-și ajute copilul? ... 163
Dezvoltarea spiritului critic ... 163 O imagine pozitivă oferită propriului copil ... 165 Dragostea necondiționată ... 165
Nu căutați NICIODATÃ scuze pentru comportamentul unui manipulator ... 166
Denunțarea comportamentelor deviante ... 167 Raportarea exclusiv la fapte ... 168 Adaptarea ... 169
Păstrarea dovezilor ... 170
Dați-i dreptul copilul să condamne comportamentele nepotrivite ... 171

Capitolul 11
Obstacole întâlnite de părintele sănătos ... 173
Dacă micuțul nu se exteriorizează ... 173 Acuzația de alienare parentală ... 174

Capitolul 12
Ultimele sfaturi pentru a vă elibera și a vă reconstrui ... 181
Încetați să vă învinovățiți! ... 181 Respectați-vă! ... 181
încetați să ruminați! ... 182
Lămuriți-vă care vă sunt valorile ... 182 Faceți pace cu nedreptatea: soluții pentru victime ... 186 Câteva cuvinte despre fericire ... 187

Concluzie ... 193
Mulțumiri ... 195
Anexă ... 197
Bibliografie ... 209

Dubla constrângere („double bind")

Se mai numește și „injoncțiune paradoxală". Este vorba despre exprimarea în cadrul aceluiași enunț a unui lucru și a contrariului său. Exemplul cel mai citat este: „Fii spontan!"În această propoziție există o opoziție flagrantă între injoncțiune și esența a ceea ce este spontaneitatea. Un alt exemplu folosit frecvent și care se potrivește de minune părinților MPN este cel al unei mame care-i oferă fiului ei o cravată albastră și una roșie. La finalul săptămânii, băiatul poartă cravata albastră, iar mama îi spune: „Deci, nu-ți place cravata roșie?" Câteva săptămâni mai târziu, când mama și fiul se vor revedea, iar fiul va purta cravata roșie, mama îl va întreba: „Cea albastră e cea care nu-ți place?" Pe scurt, indiferent de opțiunea sa, fiul va pierde și va primi o observație din partea mamei.
Un părinte MPN poate, de exemplu, să-și încurajeze sau, mai degrabă, să simuleze că-și încurajează copilul să-și trăiască viața, să ia propriile decizii, să-și ducă proiectele la bun sfârșit așa cum găsește de cuviință și în același timp să-l facă să poarte implicit pe umeri viața sa de părinte. Va fi ceva de genul: „Copile, trăiește-ți viața! Trebuie să iei propriile decizii, să-ți iei viața în mâini. Dar nu mă uita, urmează-mi întotdeauna sfaturile și nu trece cu vederea tot ce am făcut pentru tine". Este ceea ce numim o „dublă constrângere". În ambele cazuri există pagube colaterale. Dacă, bunăoară, copilul alege să-și trăiască viața, părintele MPN i-o va reproșa prin șantaj afectiv, culpabilizare, devalorizare. Îi va critica toate alegerile, toate deciziile. Dacă, de exemplu, copilul alege să nu-și trăiască viața, ci să se adapteze nevoilor părintelui MPN pentru a fi iubit și pentru a-i face pe plac, atunci îi va reproșa incapacitatea de a-și lua viața în propriile mâini. Remarca îl va răni cu atât mai mult cu cât copilul își va pune adesea viața pe plan secund.

Ultimul minut sau arta de a fi pus în fața faptului împlinit

O persoană MPN are talentul de a-și formula cererile sau de a schimba programul în ultimul minut. Că e vorba despre o reuniune de familie, despre un loc, despre un program, schimbarea va fi întotdeauna pe ultima sută de metri. Acest lucru îi permite să păstreze controlul, să evite rezistența celor din jur în fața deciziilor sale. Adesea, îi pune pe ceilalți în fața faptului împlinit, taie craca de sub picioarele celor care și-ar putea dori altceva și se asigură astfel că are totul sub control. Dreptul de a răspunde și liberul-arbitru sunt două dintre lucrurile pe care vrea să le evite cu orice preț. Sunt mult prea periculoase pentru el.

Predică minciuna pentru aflarea adevărului

Este un alt instrument pe care o persoană MPN îl stăpânește la perfecție. Este vorba despre lansarea unei informații false sau doar parțial adevărate, sau a unei informații denaturate, pentru ca interlocutorul său (în speță, copilul) să se justifice și să dezvăluie ceea ce poate nu ar fi scos la iveală dacă întrebarea ar fi fost pusă în mod direct. La început, copilul este păcălit, dar, odată ce înțelege mecanismul, nu va mai cădea în capcană. Fiți foarte vigilenți și nu uitați că o persoană MPN are un al șaselea simț extrem de bine dezvoltat și că poate „ghici" anumite lucruri. Dar, pentru a-și confirma impresiile, va susține că știe adevărul, că X sau Y i-a spus diverse lucruri, astfel că veți fi dezarmați în fața a ceea ce susține. Sunt mari șanse să ofere o versiune deformată sau care nu vă avantajează: odată ce veți dori să restabiliți adevărul, ați căzut în capcană.
Olivier își amintește că în jurul vârstei de 12 ani, mama lui a încercat să obțină custodia asupra lui și a demarat o acțiune în instanță.

Se tem să nu dezamăgească

Teama de a nu dezamăgi este legată de supraadaptare și de căutarea iubirii necondiționate menționate anterior. Să fii supraadaptat înseamnă să faci totul - în dauna propriilor nevoi și dorințe - pentru a te conforma, a răspunde așteptărilor și a fi pe placul celor din jur. Când ești într-o permanentă căutare a iubirii necondiționate, să răspunzi așteptărilor celorlalți, pentru a com¬pensa această lipsă de afecțiune și pentru a obține aprecierea atât de așteptată, devine vital. Teama de a nu dezamăgi se amestecă în toate acestea și rezultă un cocteil perfect pentru a uita de tine și a te ignora complet.
Copilul unui manipulator învață încă din copilărie să fie perfect, să răspundă cererilor, exigențelor și așteptărilor părintelui său. Înțelege foarte devreme că, dacă dezamăgește, lucrurile nu se vor aranja și va provoca reacții de negare, de respingere, de violență, de devalorizare, de șantaj, de culpabilizare și tot restul panopliei. Strategia de supraviețuire dezvoltată este așadar supraadaptarea. Ea este alimentată de teama de a nu deziluziona și de a nu declanșa tunetele și fulgerele părintelui manipulator.
Acest comportament se extinde adesea și asupra celorlalte relații ale acestor copii: vor fi sensibili la critici, le ceea ce se crede despre ei, la feedbackul pe care-l primesc. Vor avea grijă să mulțumească pe toată lumea, ca să primească aprecieri pozitive la schimb și să se simtă iubiți. Vor fi fragilizați de feedbackul negativ și se vor dovedi foarte atenți la tot ceea ce le demonstrează că sunt apreciați. Această teamă de a nu decepționa îi va împinge să accepte să facă lucruri care nu sunt neapărat de competența lor. Vor avea dificultăți în a spune nu și a stabili limite, ceea ce îi va împinge către situații în care se vor simți copleșiți.
Este imperativ să fie învățați să se respecte. O să revenim asu¬pra acestui aspect.

Au un grad ridicat de anxietate

Este urmarea logică a hipervigilenței. Cum să nu dezvolte anxietate în fața unui părinte care îi constrânge, îi depreciază, îi face să poarte responsabilități care nu sunt ale lor? Copiii părinților MPN se tem de o mulțime de lucruri: să nu displacă, să facă ceva greșit, o gafă, să aibă un comportament inadecvat, să fie certați... Anticipează totul, se adaptează și fac tot ce le stă în putință pentru a răspunde așteptărilor pe care le au părinții lor. Doar că efortul... este în zadar. Prin definiție, părintele manipulator nu va fi niciodată mulțumit, pentru că mecanismul său îl împiedică să recunoască vreodată calitățile altuia. Angrenajul s-a pus în mișcare, iar anxietatea este o rotiță teribilă a acestuia. Părintele MPN pune o așa presiune pe copilul său, încât acesta nu poate niciodată să se elibereze de tensiune.
Sophie și Martin - frate și soră, copii ai unui părinte MPN - au dezvoltat anumite tulburări obsesiv-compulsive (TOC) din cauza cererilor permanente ale tatălui lor. Dar faptul asupra căruia vreau să vă atrag atenția, cu privire la anxietate, este următorul. Acestor copii le este în permanență frică. Le este frică de toate lucrurile evocate anterior. Pedepsele - în cazul în care fac prostii, uită, greșesc - sunt îngrozitoare. Mai ales atunci când se trezesc târziu. Acești copii și-au cumpărat cinci ceasuri deșteptătoare din banii lor de buzunar, pentru a fi siguri că se scoală la timp atunci când sunt la tatăl lor. Seara, la culcare, devin anxioși la ideea că nu se vor trezi devreme a doua zi.
Copiii părinților manipulatori au motive serioase să fie anxioși. Părintele lor nu ratează nici cea mai mică oportunitate să îi țină sub tensiune.