Doctrinele secrete ale lui Isus

Mulți creștini vor fi mirați să afle că Isus oferea o învățătură secretă, iar principiile și aplicare ei erau rezervate unui număr mic de persoane. Autorul a fost el însuși surprins de o astfel de descoperire. După ce a asistat timp de 30 de ani la slujbele religioase și studiase Biblia, i s-a părut incredibil că s-a putut ca fapte atât de importante despre viața lui Isus și nașterea doctrinelor și practicilor creștine să fie ignorate de cei mai eminenți specialiști ai creștinismului sau să fie în mod deliberat ascunse publicului. După ce descoperim în Noul Testament cheia ce ne permite să înțelegem tainele vieții și activităților lui Isus și ale discipolilor săi, multe dintre pasajele biblice, derutante la prima vedere, se lămuresc, devin ușor de priceput și confirmă validitatea descoperirii. Ca să-i permitem cititorului să înțeleagă bine secretele pe care Isus le transmitea numai discipolilor inițiați și siguri, se cuvine întâi să schițăm un tablou al unor fapte din care transpare existența unei revelații divine și cosmice. Aceste fapte sunt următoarele: - multe pagini din Noul Testament dovedesc foarte clar că Isus ținea adunări secrete, în numeroase ocazii, cu discipolii și tovarășii lui demni de încredere; - Isus deținea o cunoaștere rară și secretă, divină sau spirituală și în parte științifică; această cunoaștere secretă îi permitea să înfăptuiască minuni; el a transmis-o, odată cu puterea aferentă, și altor persoane; aceasta reiese și din Noul Testament, dacă îl studiem cât de cât cu atenție și deschiși la minte; - primii creștini care au pus bazele creștinismului făceau minuni și utilizau principiile divine și cosmice într-un mod diferit de trecut; lectura și analiza Evangheliilor sinoptice și ale altor părți din Noul Testament ne dezvăluie acest lucru; - este sigur că Biserica creștină originară se ocupa de două activități esențiale: propovăduirea și răspândirea învățăturii pe de o parte și, pe de altă parte, activitatea practică și vindecare; - Biserica creștină actuală nu mai aplică principiile de vindecare și nu mai recurge la legile divine și naturale în vederea obținerii unor manifestări deosebite; ea se concentrează aproape exclusiv asupra predicării și răspândește o învățătură dogmatică; astfel, a renunțat de secole la un aspect esențial al marii sale misiuni și cunoașterea secretă a primilor creștini nu a fost transmisă, de-a lungul timpului, de la preot la preot, de la pastor la pastor, de la o comunitate religioasă la alta. Acestea sunt faptele care formează cheile fundamentale ce ne permit să înțelegem misterele misiunii lui Isus Hristos pe Pământ.

Introducere ... 5

Zidul și turnul Regelui David. O descoperire surprinzătoare ... 9
Biserica Nașterii Domnului de la Betleem. Necesitatea secretului.... 17
Marea școală secretă ... 21
Misiunea secretă a lui Isus ... 33
Misterele creștine ... 41
Misiuni secrete ... 55
Pasaje biblice misterioase ... 61
Cea mai mare dintre toate minunile ... 77 Dovezi biblice ... 85
Doctrinele secrete ... 99
Marile mistere ... 111
Evoluția doctrinelor creștine ... 121 Protejarea doctrinelor secrete ... 127

1. Nașterea lui Isus a căpătat caracter divin. Isus a fost deci în mod special pregătit, pe plan spiritual, mental și în cu totul alt fel să primească, să testeze și să aplice o cunoaștere secretă, care trebuia să-i permită să exercite un sacerdoțiu pe Pământ. 2. Fiind pregătit așa cum se cuvine, mai ales pe plan divin, spiritual și intelectual, pentru marea sa misiune, era stabilit că va răspândi această cunoaștere și va transmite puterile deosebite atașate ei celor care s-ar fi arătat pregătiți și demni să-i continue misiunea de-a lungul timpului și să înfăptuiască „lucruri și mai mari". 3. În primii ani ai scerdoțiului său, Isus a căutat, a găsit și a pregătit bărbați și femei din Palestina, Egipt și Siria demni spiritual și îndreptățiți moral să ducă mai departe cunoașterea pe care o adusese pe Pământ și puterile conferite de nașterea lui divină. 4. Ființele astfel pregătite și antrenate au format un grup aparte de adepți care se adunau din când în când într-un colegiu secret ca să li se transmită principiile cunoscute de Isus și să învețe să le aplice. 5. Isus a format o societate secretă. Ea a continuat să funcționeze în ultimii ani ai vieții sale și nu a dispărut după răstignire și înălțare. 6. Această societate secretă număra 120 de bărbați și femei legați prin secret; grupul astfel format nu era deci rezervat numai apostolilor și discipolilor, după cum stă scris în Noul Testament. 7. Ca orice societate secretă care trebuie să-și protejeze învățăturile, principiile, lista membrilor, idealurile și scopurile de toate formele posibile de persecuție, acest grup, care se consacra studiului înțelepciunii divine, se aduna în diferite locuri precise, la Ierusalim sau în alte părți. 8. Locul de adunare principal sau „Templul" era bine păzit și protejat; doar câțiva membri siguri îl cunoșteau sub un nume secret, fapt dovedită de unele pasaje din Noul Testament. 9. Societatea avea parole, semne, simboluri și alte caracteristici prin care membrii se recunoșteau, astfel încât eventualele iscoade și posibilii persecutori să fie împiedicați să se alăture grupului și să le cunoască activitatea secretă. Aceasta apare în mod evident în Noul Testament. 10. Când Isus îi convoca pe acești membri pentru o adunare regulată sau cu o ocazie specială, ei erau obligați să vină la locul secret de adunare unul câte unul și cu cea mai mare prudență, respectând anumite semne secrete care erau schimbate din când în când. 11. Printre cei 120 de membri se numărau nu numai cei care au devenit mai târziu cei 12 discipoli formând „comitetul executiv" al societății secrete, ci și alte persoane care erau interesate de activitatea secretă a societății, inclusiv mama, frații și surorile lui Isus. 12. Isus îi pregătea pentru activitatea secretă făcându-le cunoscută învățătura sa; în plus, îi ajuta să-și dezvolte puterea spirituală asemenea celei pe care o avea el însuși. La sfârșitul pregătirii, Isus îi investea cu autoritate divină, ca să-și folosească puterea deosebită dobândită, să-l reprezinte și să mărturisească despre Împărăția Cerurilor în secolele ce vor urma. 13. Printre cei 120 de membri ai societății secrete se găseau bărbați bogați din țară, câțiva având influență și putere politică. Mai târziu, acești oameni i-au venit în ajutor lui Isus în timpul persecuției sale și și-au ținut promisiunile la care membrii se angajaseră reciproc în caz de împrejurări critice.

Pasaje biblice misterioase

Noul Testament prezintă istoria completă a misiunii secrete a lui Isus, a școlii sale și a activităților discipolilor săi. Mii de cititori ai Bibliei au studiat versete și pasaje aparent anodine, care au fost citate și chiar analizate în lumea întreagă de ecleziaști. Dar mulți creștini sinceri au fost intrigați de anumite versete și au bănuit că au o semnificație ascunsă. În cursul propriilor mele cercetări, am întâlnit doar unu-doi teologi eminenți, versați în interpretarea Bibliei, care au încercat să pătrunsă sensul dublu sau semnificația ascunsă a acestor texte. I-am auzit pe unii ecleziaști spunând că aceste texte aveau probabil altă semnificație, dar că, după toate aparențele, „intenția lui Dumnezeu nu era s-o dezvăluie deocamdată oamenilor". Totuși, aceste numeroase versete, citate în mod deliberat în Noul Testament, expun cu generozitate imaginea exactă a originii, naturii și a activităților școlii secrete de înțelepciune divină conduse de Isus, dezvăluind metodele pe care el le adoptase să prezinte doctrinele secrete.
Îi voi prezenta acum cititorului un episod aparte care mi s-a părut foarte semnificativ pentru istoria și activitățile școlii secrete a lui Isus. Am ales cea mai importantă dintre toate reuniunile școlii secrete, cea în care Isus le-a conferit discipolilor care și-au încheiat formarea autoritatea dorită; era punctul culminant al procesului prin care le transmisese cunoașterea și puterea necesară ca să-și îndeplinească misiunea. Ceremonia a avut loc la o zi-două după ce Isus își manifestase cea mai violentă opoziție față de tradițiile și practicile ipocrite ale unor șefi ai religiei evreiești. Se dusese la templu, îi izgonise de acolo pe negustori și îl purificase astfel. Dar, procedând astfel, și-l făcuse dușman pe unul dintre principalii conducători ai sinagogii, care obținea profit personal din practicile îndoielnice legate de bani. Isus îi făcuse pe evrei și pe romani să gândească: „A sosit timpul să-l căutăm pe acest om, să-i frângem eforturile și să-i tăiem craca de sub picioare". Aceasta se petrecuse cu câteva ore înainte de momentul fixat pentru trădare și răstignire. Isus nu a fost nici surprins, nici impresionat de trădarea lui Iuda, nici de planurile stabilite ca să-l denigreze public după o judecată vădit ilegală. Timp de săptămâni și luni, unii responsabili, corupți ca să-și ofere ajutorul, pregătiseră dosare în vederea deschiderii unui proces așa cum Roma nu mai cunoscuse vreodată și avea să depășească tot ce putuseră spera evreii. Crucea fusese făcută în secret și dispozitivele de tortură fuseseră pregătite cu minuțiozitate. Evenimentele care au părut atât de bruște, din ultimele sale zile de viață, nu au fost nimic altceva decât o dramă bine ordonată, pusă la cale săptămâni, luni, ani și chiar secole, în acea parte a conștiinței omenești care detestă adevărul, risipirea întunericului, venirea luminii și victoria spiritualității. Chiar de când se pregătea pentru activitatea lui, Isus știa cum avea să se sfârșească totul pentru el. Dar știa și că, în câțiva ani, câteva luni, câteva săptămâni, zile și ore, avea să îndeplinească marea misiune al cărei punct culminant avea să-l cu cunoască când avea să fie pregătit s-o înfrunte.
Așadar, în acea noapte deosebită, la Betania, unde rostise în cursul zilei ultimul său mesaj, și-a adunat pentru ultima dată în jurul lui apostolii care formau consiliul consultativ al școlii sale secrete.