Memoria

„Memoria este puterea de a reproduce în minte impresii sau percepte anterioare. Amintirea și aducerea-aminte reprezintă exercițiul acestei puteri, prima fiind involuntară sau spontană, cea de-a doua, volițională. Ne amintim pentru că nu putem împiedica asta, dar ne aducem aminte numai printr-un efort precis. Actul amintirii, luat de unul singur, este involuntar. Cu alte cuvinte, atunci când mintea își amintește fără să fi încercat să-și amintească, acționează spontan. Astfel se poate spune, în sensul îngust, contrar al celor doi termeni, că ne amintim din întâmplare, dar ne aducem aminte din intenție, iar dacă întreprinderea este reușită, ceea ce este reprodus devine, prin chiar efortul de a fi adus la suprafață, mai ferm înrădăcinat în minte ca niciodată".

I. Memoria: Importanța sa ... 5 II. Cultivarea memoriei ... 11 III. Cazuri renumite de memorie ieșită din comun ... 17 IV. Sistemele de memorare ... 23 V. Arhiva subconștientă a minții ... 29 VI. Atenția ... 35 VII. Asocierea ... 41 VIII. Aspecte ale memoriei ... 47 IX. Antrenarea ochiului ... 53 X. Antrenarea urechii ... 60 XI. Cum să țineți minte numele ... 66 XII. Cum să țineți minte chipurile ... 72 XIII. Cum să țineți minte locurile ... 78 XIV. Cum să țineți minte numerele ... 84 XV. Cum să țineți minte muzica ... 91 XVI. Cum să țineți minte întâmplările ... 96 XVII. Cum să țineți minte faptele ... 101 XVIII. Cum să țineți minte cuvintele etc ... 135 XIX. Cum să țineți minte cărțile, piesele de teatru, poveștile etc ... 112 XX. Instrucțiuni generale ... 119

Capitolul XIII
Cum să țineți minte locurile

Există o mare diferență în variatele grade de dezvoltare a „simțului localizării" la diversele persoane. Însă acestor diferențe li se poate descoperi originea direct în gradul de memorie a acestui aspect sau acestei facultăți particulare a minții, grad care la rândul său depinde de gradul de atenție, interes și folosire ce a fost acordat facultății în cauză. Autoritățile definesc facultatea „localizării" după cum urmează: „cunoașterea locului; aducerea-aminte a aspectelor locurilor, străzilor, peisajului și a poziționării obiectelor; unde pot fi găsite ideile pe o pagină și poziția, în general; facultatea geografică; dorința de a vedea locuri și a avea capacitatea de a le găsi". Persoanele la care această facultate este dezvoltată în cel mai înalt grad par să aibă o idee aproape intuitivă a direcției, locului și poziției. Niciodată nu se rătăcesc și nu sunt „încurcate" cât privește direcția sau locul. Își amintesc locurile pe care le vizitează și relația în spațiu dintre ele. Mințile lor sunt ca niște hărți pe care sunt întipărite diversele drumuri, străzi și obiecte ale văzului, în toate direcțiile. Când acești oameni se gândesc la China, Labrador, Țara de Foc, Norvegia, Capul Bunei Speranțe, Tibet sau orice alt loc, par să se gândească la el în „această direcție sau acea direcție", mai curând decât ca la un loc vag situat într-o direcție vagă. Mintea lor gândește „nord, sud, est sau vest", după cum e cazul, atunci când iau în considerare un loc dat. Coborând treptat în grad, găsim oameni la celălalt pol al facultății, cărora li se pare imposibil să țină minte orice direcție, sau localizare, sau relație în spațiu. Asemenea oameni se rătăcesc mereu în propriul lor oraș și le este frică să se afle într-un loc străin. Nu au niciun simț al direcției sau locului și nu reușesc să recunoască o stradă sau un peisaj pe care le-au vizitat recent, ca să nu mai vorbim de cele pe unde au călătorit în urmă cu ceva vreme. Între cei doi poli sau grade este o mare diferență, și este greu de realizat că totul este o chestiune de folosință, interes și atenție. Că nu este decât asta poate fi dovedit de oricine își va da osteneala să dezvolte facultatea și memoria localizării în mintea sa. Mulți au făcut asta, și toți ceilalți pot face la fel, dacă sunt folosite metodele adecvate. Secretul dezvoltării facultății și memoriei locurilor și localizării este asemănător cu cel menționat într-un capitol precedent, în legătură cu dezvoltarea memoriei numelor. Primul lucru necesar este să se dezvolte un interes cu privire la subiect. Persoana respectivă ar trebui să înceapă să „ia seama" la direcția străzilor sau drumurilor pe care călătorește; la punctele de reper; la cotiturile drumului; la obiectele naturale aflate de-a lungul drumului. Ar trebui să studieze hărți, până când trezește un nou interes pentru ele, exact cum a făcut omul care a folosit cartea de telefon pentru a căpăta un interes pentru nume. Ar trebui să-și procure o cărticică de geografie și să studieze direcțiile, distanțele, poziționările, configurația și forma țărilor etc, nu ca un simplu lucru mecanic, ci ca un subiect viu de interes. Dacă o sumă mare de bani v-ar aștepta să vă duceți după ea în anumite porțiuni ale globului, ați manifesta un interes hotărât față de direcția, localizarea și poziția acelor locuri și față de cea mai bună modalitate de a ajunge acolo. În scurt timp ați fi niște veritabili ghizi cu privire la acele locuri anume.

Puteți ține minte un nume, sau un cuvânt, fie după ce l-ați văzut scris sau tipărit, fie din cauză că l-ați auzit; însă, dacă l-ați și văzut și l-ați și auzit, aveți o impresie dublă și dețineți două căi posibile de a reînvia impresia. Sunteți capabili să rețineți o portocală din cauză că ați văzut-o, mirosit-o, pipăit-o și gustat-o și i-ați auzit pronunțat numele. Străduiți-vă să cunoașteți un lucru din cât mai multe impresii senzoriale cu putință - folosiți ochiul pentru a sprijini impresiile auditive și urechea pentru a sprijini impresiile vizuale. Vedeți lucrul din cât mai multe unghiuri posibile.

PUNCTUL III. Impresiile senzoriale pot fi întărite prin exersarea facultății particulare prin care sunt primite impresiile slabe.

Veți descoperi că fie memoria voastră vizuală este mai bună decât memoria voastră auditivă, fie viceversa. Remediul constă în a exersa facultatea mai slabă, așa încât s-o aduceți la nivelul celei mai puternice. Capitolele despre antrenarea ochiului și urechii vă vor ajuta în această direcție. Aceeași regulă se aplică diferitelor aspecte ale memoriei: dezvoltați-le pe cele slabe, iar cele puternice vor avea grijă de ele însele. Singura modalitate de a dezvolta un simț sau o facultate este să le antrenați, să le exersați și să le folosiți inteligent. Folosința, exercițiul și practica vor face minuni în acest sens.

PUNCTUL IV. Faceți din prima voastră impresie una suficient de puternică și fermă pentru a sluji ca bază celor ulterioare.

Deprindeți obiceiul de a fixa o impresie clară, puternică a lucrurilor de luat în considerare, încă de la început. Altminteri, încercați să ridicați o structură vastă pe o fundație slabă. De fiecare dată când reînviați o impresie, o adânciți, însă, dacă dețineți doar o impresie vagă cu care să începeți, impresiile adâncite nu vor include detaliile omise în cea dintâi. Este ca și cum ați face un negativ bun, clar al unei poze pe care intenționați să o măriți după aceea. Detaliile ce lipsesc în poza cea mică nu vor apărea în cea mărită, însă cele ce apar în cea mică vor fi mărite odată cu poza.

PUNCTUL V. Reînviați-vă impresiile în mod frecvent și astfel adânciți-le.

Veți ști mai multe despre un tablou văzându-l câteva minute în fiecare zi, vreme de o săptămână, decât petrecând câteva ore dinaintea lui o singură dată. La fel este cu memoria. Aducându-vă aminte o impresie de mai multe ori, o fixați permanent în memoria voastră, așa încât poate fi găsită cu rapiditate atunci când este nevoie de ea. Asemenea impresii sunt precum instrumentele favorite de care aveți nevoie la intervale mici de timp - ele nu pot fi rătăcite așa cum sunt cele ce nu sunt folosite decât arareori. Folosiți-vă imaginația atunci când recapitulați un lucru pe care doriți să-l țineți minte. Dacă studiați un lucru, veți descoperi că această recapitulare în imaginația voastră vă va ajuta în mod substanțial în a afla ce lucruri nu ați reținut despre el. Recunoscând astfel punctele slabe ale memoriei voastre, puteți fi în stare să luați detaliile lipsă atunci când studiați obiectul însuși data următoare.

PUNCTUL VI. Folosiți-vă memoria și acordați-i încredere.

Unul dintre lucrurile importante în cultivarea memoriei este folosirea efectivă a acesteia.