Busola emoțională

De-a lungul numeroșilor ani în care am facilitat cursuri și am vorbit despre psihologie, am descoperit rolul semnificativ pe care îl joacă studiile când încerci să accesibilizezi un material mai complicat pentru” publicul larg. Așa că în această carte am folosit numeroase exemple din viețile clienților mei și participanților la cursuri, ca să nu mai vorbim de cele din propria viață. Informațiile pe care le aduc în această carte sunt informații pe care le-am exprimat înainte de-a lungul anilor, în parte în munca mea de organizare de cursuri și de lector și parte în munca mea de terapeut. Am observat cum îmbunătățirea cunoașterii despre felul în care funcționează și cum sunt conectate mecanismele psihologice, le-a făcut viața mai ușoară oamenilor cu care am păstrat legătura. Cu această carte sper însă să ajung la un public și mai larg. Abordarea mea directă când dau sfaturi în această carte nu se vrea a fi un set de instrucțiuni despre cum să vă trăiți viața în singura variantă "corectă". Oamenii sunt foarte diferiți și nu există vreodată un fel corect de a face lucrurile aplicabile tuturor. Găsiți-vă propria cale, priviți sfaturile mele ca pe simple sugestii pe care puteți alege să le urmați sau nu pentru a vedea ce e potrivit pentru voi. Calea voastră poate fi una cu totul diferită, pe care eu nu am întâlnit-o deocamdată. Veți profita cel mai bine de carte, dacă o citiți de la început la sfârșit, dar e posibil, de asemenea, să citiți fiecare capitol independent de restul cărții, cum ați folosi o carte cu recomandări.

Prefață ... 4 Introducere ... 5

Cum descoperim care este emoția de bază dintr-un anume moment ... ... 6
Distanțează-te de gândurile tale ... 11 Evită conflictele care nu sunt cu adevărat necesare ... 14 Ascultă emoțiile subtile care se ascund în spatele furiei ... 18
Spune ce îți dorești și ce ai nevoie ... 32 Încearcă să nu fii "trist" sau îmbrățișează tristețea cu totul ... 35
Folosește-ți invidia constructiv ... 45 Ascultă de sentimentele tale de gelozie ... 51 Cunoaște-ți anxietatea ... 53
Cum să te controlezi când emoțiile devin puternice ... 55 Lasă bucuria și fericirea să se desfășoare ... 57 Investește în relațiile tale ... 60 Nu te apuca să dai explicații: Aprofundează imaginea de sine ... 64

Appendix ... 72
Mulțumiri ... 76
Bibliografie ... 77
Cuvântul editorului ... 78

CAPITOLUL 3
Evită conflictele care nu sunt cu adevărat necesare

Privește-ți cu atenție gândurile încărcate cu furie

Există anumite conflicte care nu pot fi evitate și nici nu e bine să fie evitate, căci prin evitare poți plăti un preț foarte mare. Dacă nu îți asumi anumite conflicte, trecerea prin ele, vei constata în timp că spațiul tău personal se va restrânge simțitor. Și există anumite conflicte care nu sunt necesare, pentru că o simplă schimbare în atitudinea ta poate fi suficientă pentru a rezolva o problemă ce poartă în ea potențialitatea conflictului.
Oricând mă simt furioasă, primul lucru pe care îl fac este să examinez gândurile care au legătură cu furia mea. Poate furia mea se datorează unei interpretări eronate a realității și poate dispărea în momentul în care rectific greșeala de percepție. La un moment dat așteptam un email important într-o vineri după amiază și conexiunea de internet a avut o avarie tocmai atunci. Timpul trecea și furia mea creștea. Am început să-mi imaginez tot felul de lucruri neîntemeiate cu privire la compania de internet și experimentam o frustrare din ce în ce mai mare pe măsură ce timpul trecea și nu primeam niciun răspuns cu privire la momentul când conexiunea va fi reluată. Îmi imaginam chiar că angajații companiei și-au început deja o petrecere de final de săptămână și nu se vor mai ocupa de avarie. Asta mă înfuria și mai tare. Într-un târziu am realizat că gândurile mele erau nejustificate și alterau imaginea situației, așa încât am început să mă calmez și să încep să fac alte lucruri în timp ce așteptam ca cei de la compania de internet să rezolve avaria, ceea ce s-a și întâmplat, o oră mai târziu.

A lua lucrurile prea personal

Mulți dintre noi facem adesea greșeala de a crede că ceilalți fac lucrurile împotriva noastră sau cu scopul de a ne enerva, deranja. Este un mod de gândire copilăresc și mult prea centrat pe propria persoană. Atunci când luăm lucrurile personal, ne percepem ca fiind centrul universului, așa cum fac copiii, uitând sau ignorând faptul că ceilalți acționează cel mai adesea în conformitate cu propriile țări sau nevoi și nu acționează cu scopul de a ne prejudicia pe noi.
Să spunem, de exemplu, că trebuie să mă văd într-un loc cu fiul meu iar el întârzie. Încep să gândesc: "Fiul meu nu mă respectă. Lui nu-i pasă de timpul meu." Dar realitatea e că fiul meu a fost absorbit într-un proiect personal și a uitat cu totul de timp. Același lucru îl fac și eu, uit de timp când lucrez ceva, deci fiul meu a moștenit acest lucru de la mine. Când văd acest aspect, că fiul meu îmi seamănă, fiind absorbit cu totul în anumite proiecte, devin dintr-o data bucuroasă. Când nu sunt foarte sigură dacă gândurile pe care le am și care mă fac furioasă reflectă o realitate, dacă este posibil, verific acest lucru cu persoanele cu care experimentez situația respectivă.
Un exemplu ar fi acesta: când vizitez o prietenă la ea acasă, tot timpul găsesc dezordine de nedescris în casa ei și asta mă enervează foarte tare. De fiecare dată când ajung la ea, mă înfurii că nu găsesc un loc unde să mă așez fără să stau printre cărți sau haine, iar enervarea mea vine de la gândul că ei nu îi pasă de nevoia mea de a sta într-un loc ordonat, că nu mă respectă. În una din ocazii am întrebat-o, politicos, dacă ea chiar știe că eu am nevoie să fiu primită într-un loc decent ordonat. Ea mi-a spus că știe asta, dar că, din păcate, eforturile ei sunt foarte mari pentru a găsi acel timp prețios în care stăm împreună de vorbă, iar dacă ar dedica timp și ordinii, ne-ar rămâne foarte puțin timp pentru împărtășiri. După această declarație a ei, enervarea mea a dispărut instantaneu, pentru că am înțeles că dezordinea nu reflectă în niciun caz lipsa de respect pentru mine. Această conștientizare m-a ajutat să evit un conflict sau o atmosferă tensionată pe durata vizitei.

Furia poate fi o consecință a unor așteptări nerealiste

La un moment dat în viața mea, am fost extrem de furioasă pe compania mea de asigurări. Gândul care a declanșat și a întreținut această furie a fost acesta: "Am plătit atâția ani sume importante acestei companii de asigurări, iar acum, când am nevoie de sprijin, ceea ce compania mi-a plătit ca despăgubire a fost o sumă ridicolă de-a dreptul. Am fost înșelată."
Adesea gândurile rulează circular în mintea noastră, declanșând emoții intense și variate. Poate că ai remarcat că de multe ori ai tendința de a-ți percepe gândurile ca și când ar fi realitatea însăși. Și dacă permiți orbește ca anumite gânduri să trezească în tine emoții perturbatoare, vei sfârși consumând inutil enorm de multă energie și vei întreține multe conflicte interioare.
Este important să îți analizezi cu atenție gândurile înainte să acționezi asupra emoțiilor ce au fost declanșate de aceste gânduri. Să ne distanțăm în mod adecvat de gândurile noastre înseamnă să privim o anumită situație din afară, într-un mod mai realist.

CAPITOLUL 13
Nu te apuca să dai explicații: Aprofundează imaginea de sine

Cu toții avem o imagine sau o idee în interiorul nostru despre cum suntem percepuți de ceilalți. Imaginea de ansamblu este formată sau modelată în copilărie. Descoperim cine suntem văzându-ne reflectați în privirea părinților noștri și în reacțiile lor. Dacă ai avut părinți care au avut energie să se intereseze despre tine și cine ești tu ca persoană și au formulat asta în cuvinte, atunci ai un simț al sinelui puternic. Și cu cât este mai puternică încrederea și convingerea ta că ești o persoană OK, cu atît mai flexibil vei putea fi în legăturile cu ceilalți și cu atât mai capabil vei fi să răspunzi la tachinări cu un zâmbet.
Unii dintre noi au crescut cu părinți care nu au reușit să se familiarizeze cu cine suntem, așa că nici nu ne-au putut ajuta să ne dăm noi seama. Poate că ceea ce ne-au reflectat a fost greșit pentru că nu au văzut decât acele lucruri pe care aveau nevoie să le vadă. Poate că aveau nevoie ca propriii copii să fie mai buni decât cei ai altora, așa că ne-au oglindit prea pozitiv. Sau poate ce au văzut în noi au fost propriile laturi negative reprimate, așa că ne-au oglindit prea negativ. Zonele în care nu am fost văzuți, acceptați sau oglindiți corect de părinții noștri sunt zonele care vor deveni problematice pentru noi ca adulți.
Poate că nu ești sigur cine ești. Sau poate ai o imagine de sine care este ambivalență, așa încât într-un moment te percepi ca fiind un ratat, pentru ca imediat după aceea să te consideri un erou.
Unii oameni au o imagine de sine mult prea limitată. De exemplu, dacă te vezi ca pe o persoană care este puternică și care se descurcă în orice situație, îți va fi greu să ceri ajutor și, în general, să accepți că poți fi slab. Iar dacă te vezi ca fiind cineva care sare totdeauna în ajutorul celorlalți, îți va fi dificil să stabilești limite sau să te accepți când nu ai energia să-i ajuți pe alții. Dacă nu ești sigur cine ești, dacă ești OK sau nu, sau dacă ești demn de iubire, vei fi mult mai influențabil de părerea altora despre tine. Dacă cineva ar lăsa să se înțeleagă, de exemplu, că ești egocentric, vei deveni foarte agitat și vei simți nevoia să vii cu o grămadă de explicații pentru a-l convinge pe celălalt că nu putea fi mai departe de adevăr.

Când dai explicații

Când știi cine ești și te simți bine cu asta, nu vei simți nevoia să dai prea multe explicații. Vei arăta pur și simplu cine ești.
Scopul celor mai multe explicații este să te asiguri că persoana cealaltă te percepe corect; asta ar însemna că te percepe așa cum îți dorești să fii perceput. Și că ceilalți nu te percep într-un fel pe care-l consideri negativ.
Dacă simți constant nevoia să le explici altora cum ești și cum nu ești, probabil că ai observat că asta îi irită. Majoritatea oamenilor ar vrea să te vadă și să te experimenteze în felul lor. Totuși, să le permiți să facă asta poate uneori să îți provoace anxietate. Unii oameni vor începe să se explice în continuare, fără să se poată controla cât de puțin. Poate că au o foarte puternică frică de abandon pentru că, în sinea lor cred că toată lumea îi va părăsi dacă nu sunt văzuți sau auziți într-un fel anume, care a fost, probabil, singurul în care primeau atenție pozitivă de la mama sau tatăl lor.
Pentru a fi complet și cu adevărat prezenți în fiecare moment, oamenii trebuie, în întâlnirile lor unul cu celălalt, să aibă curajul să se privească în ochi, să fie deschiși și să se simtă unul pe celălalt. Când întâlnești o altă persoană, dacă îndrăznești să asculți și să fii atent și deschis să afli ceva complet nou atât despre tine cât și despre cealaltă persoană, o conexiune de foarte mare calitate se va forma. Dacă ești tot timpul ocupat să le spui celorlalți cum ești, poveștile tale te pot împiedica să ai o întâlnire autentică, revigorantă cu oricine.

Când pur și simplu nu e posibil să rezolvi lucrurile vorbind despre ele

Unii oameni merg la terapie pentru că au certuri care se tot repetă și de fiecare dată când încearcă să discute despre probleme, se termină cu furie și acuzații. Le cer să stea unul în fața celuilalt și să-mi demonstreze cum se întâmplă de obicei lucrurile când încearcă să discute despre anumite subiecte. De obicei devine evident că ambele părți au imagini de sine foarte vulnerabile și se simt oarecum amenințate. Poate că totul a pornit de la un conflict de interese Nu sunt de acord când și unde să pună limite pentru copii. Și, în loc să accepte că au ajuns la o neînțelegere, dând glas opiniilor lor și făcând un compromis, încep să explice lucrurile - moment în care de obicei totul o ia razna.
Scopul explicațiilor ei e să-l convingă pe el că felul în care vede ea situația este cel corect și că un părinte bun face lucrurile în felul ei. Problema ei e că explicațiile ei ajung la el ca o critică.