Invataturile toltece volumul I

Logoul de pe copertă semnifică faptul că această lucrare se referă la Calea toltecă a libertății, așa cum este ea exprimată de Theun Mares și servește pentru a diferenția aceste învățături de tradițiile mezo-americane ale toltequității, nagualismului și șamanismului.
„Această carte este în primul rând pentru gânditorii lumii care au văzut pentru ei înșiși că umanitatea nu poate continua la nesfârșit urmând parcursul său actual, și că este necesară o schimbare drastică a atitudinilor și gândirii umane. În al doilea rând, este pentru cei cărora adevărul le este mai important decât cuvintele, care consideră cunoașterea obținută prin experiență-trăire directă ca fiind darul neprețuit al vieții și care recunosc interrelaționarea, interdependența și interacțiunea întregii vieți. Dar, poate cel mai important dintre toate, această carte este pentru cei care au căutat până acum un adevăr pe care îl simt că există, dar pe care încă nu l-au putut găsi."

• Theun Mares

Aș face cititorului o nedreptate dacă aș sugera că este ușoară Calea Luptătorului, deoarece acest lucru este departe de a fi adevărat. Dintre toate posibilele căi, Calea Luptătorului este sincer cea mai dificilă. Puțini sunt oamenii care sunt pregătiți să înfrunte grelele încercări cerute pentru a obține acea cunoaștere ce este necesară pentru a merge pe cele mai înalte poteci ale acestei căi nobile. Cu toate acestea, în condițiile în care această cale este abordată pas cu pas, este la îndemâna oricărui adult să stăpânească suficient lucrul elementar pentru a-și îmbunătăți calitatea vieții lui sau a ei dincolo de imaginație.
Calea Luptătorului este ca și escaladarea unei stânci abrupte și golașe – la prima vedere pare imposibil, dar apoi vedem un loc bun de agățat cu degetele, un loc de pus piciorul și, începând ascensiunea, găsim și mai multe locuri ce ajută la ascensiune. Dar, regula de aur într-o astfel de urcare este să nu privești niciodată în sus, în afara situației în care cauți un alt loc bun pentru priză, și niciodată să nu privești în jos, pentru a evita să fii copleșit de frica eșecului.
Este un traseu lung până în vârful stâncii, dar, ce realizare, ce libertate și ce putere, și totul a început cu exerciții dintre cele mai simple. Totuși, aici este exact locul în care fiecare ucenic descoperă prima dificultate, și anume că totul pare prea ușor și prea simplu. Există o axiomă toltecă care spune că tot ceea ce are putere rar atrage atenția, dacă o face vreodată, deoarece mintea rațională a omului este orientată spre complexitatea academică.
În aceasta constă dificultatea Căii Luptătorului, nu în complexitatea sa academică ci, paradoxal, în simplitatea sa. Multe dintre învățături sunt atât de subtile încât pot fi trecute cu vederea repede și cu ușurință de către novicii prea entuziaști. Poate că acest lucru va fi înțeles mai clar dacă se subliniază faptul că, ajungând cu cititul până aici, cititorul a făcut deja primul său pas pe Calea Luptătorului.

Pagina de titlu ... i Pagina referitoare la drepturile de autor ... ii Despre carte ... iii
Dedicație ... v
Mulțumiri ... ix
Introducere ... 1

PARTEA ÎNTÂI: ÎNCEPUTUL TIMPULUI

Capitolul 1: Originea luptătorilor tolteci și a cunoașterii lor ... 11

PARTEA A DOUA: ÎNVÃȚÃTURILE - CONCEPTE FUNDAMENTALE

Capitolul 2: Proprietățile cuvintelor ... 39 Capitolul 3: Trecerea golului către libertate ... 59 Capitolul 4: Vânarea puterii ... 79 Capitolul 5: Provocarea luptătorului ... 105 Capitolul 6: Predilecția luptătorului ... 129

PARTEA A TREIA: ÎNVÃȚÃTURILE - TEHNICI PRACTICE

Capitolul 7: Lucrul cu emoția și intenția ... 143 Capitolul 8: Recapitularea ... 159
Capitolul 9: A-nu-face și a face stalking ... 173 Capitolul 10: Un cuvânt final ... 185 Capitolul 11: Împlinirea profeției ... 193

Bibliografie: ... 201
Permisiunile pentru drepturile de autor ... 203 Index ... 205

În viața de zi cu zi, omul în mod constant interacționează emoțional cu lumea din jurul său. Această interacțiune este posibilă doar datorită percepției; adică, percepția este motivul pentru răspunsurile emoționale în orice situație dată. Aceste emoții stârnesc anumite gânduri, și este interrelaționarea dintre răspunsurile emoționale și gânduri cea care determină acțiunea pe care omul o va face (n. tr.: întreprinde). Răspunsurile emoționale sunt cauzate de impulsurile electromagnetice generate de actul de a percepe. Trebuie să ne reamintim că, atunci când un om își aliniază câmpurile de energie cu cele din afara coconului său, are loc percepția. Aceasta în fapt înseamnă următoarele: conștiența observatorului configurează impulsuri electromagnetice primare, care sunt apoi transferate către cel observat prin câmpurile de energie cu ajutorul impulsurilor electromagnetice ce constituie câmpurile. Aceasta este oarecum similar cu modul în care electricitatea este condusă prin mișcarea electronilor. Evident, cel observat va percepe observatorul simultan în același mod. Când impulsurile inițiate atât de observator cât și de cel observat se întâlnesc, se amestecă și interacționează pentru a configura impulsuri secundare. Aceste impulsuri secundare, ce sunt trimise înapoi atât observatorului, cât și celui observat, prin câmpurile de energie, sunt ceea ce omul interpretează ca emoție. În mod normal, procesul implicat în percepție nu provoacă deloc rău, dar dacă răspunsurile emoționale generate sunt suficient de puternice sau violente, unele dintre fibrele din interiorul câmpurilor de energie pot fi dislocate. Cu alte cuvinte, fie observatorul își pierde o parte din fibrele sale către cel observat, fie invers, sau fiecare dintre cei doi poate moșteni o parte din fibrele celuilalt. Modul exact în care are loc această dislocare este prea complex pentru a fi explicat aici. Este suficient să spunem că emoția poate provoca schimbarea permanentă a câmpurilor de energie ale unei persoane, fie prin epuizarea a o parte din tăria lor anterioară, fie prin poluarea lor prin adăugarea de forță din exterior. Deoarece omul obișnuit are un punct de asamblare fix, el se limitează la utilizarea unui singur grup de câmpuri de energie. Prin urmare, este evident că de-a lungul timpului câmpurile de energie pe care le folosește devin din ce în ce mai „uzate" și poluate (n. tr.: „uzate" referindu-se la fibrele de energie). Aceasta este explicația tehnică a efectelor condiționării sociale și, pe măsură ce această deteriorare continuă, și percepția însăși devine din ce în ce mai impură și fără acuratețe. Astfel, sarcina ucenicului este de a „purifica" câmpurile sale de energie, în primul rând, prin expulzarea tuturor fibrelor străine din interiorul coconului său, și în al doilea rând, prin recăpătarea fibrelor proprii pe care le-a pierdut. Deși toate acestea par a fi foarte obscure și mistice, însăși știința convențională nu este chiar atât de departe de a înțelege unitatea vieții. Viața este în esență o rețea de forțe electromagnetice interconectate, interactive și interdependente, și orice se întâmplă, chiar și cu cea mai minusculă componentă a rețelei, are efect asupra întregii rețele. În cadrul acestei matrice de forță există un flux continuu de mișcare pe măsură ce energia este transferată de-a lungul și între curenții electromagnetici care formează rețeaua. Nu este scopul acestei cărți să explice relația omului cu universul, dar cel puțin o explicație sumară este necesară pentru a înțelege conceptul de transfer sau dislocare de energie. Tot ce se poate face în această carte este a descrie extrem de simplificat acest proces. Pierderea fibrelor sau recăpătarea fibrelor nu înseamnă a avea de-a face cu particule proprii personale, ci mai degrabă a avea de-a face cu ceea ce se numește ajustare. Cu alte cuvinte, atunci când un luptător recapătă fibrele pierdute către o altă persoană, el nu redobândește literalmente fibrele pierdute de la persoana în cauză, ci doar ia fibrele necesare din rețea. Această acțiune aruncă în mod natural rețeaua în dezechilibru și, pentru a-și restabili propriul echilibru, rețeaua, la rândul, ei recapătă acele fibre de la persoana care le luase de la luptător. La fel se întâmplă chiar dacă luptătorul trebuie să recapete fibre de la o persoană decedată, deoarece aceste fibre sunt energie pură și, ca atare, nu sunt legate de timp și spațiu. La fel, atunci când un luptător expulzează fibre străine, el le ejectează pur și simplu în rețea, iar rețeaua, la rândul ei, le va restabili la locul de unde aparțin cu adevărat. Pentru a realiza acest lucru, ucenicul trebuie să recapituleze fiecare experiență pe care a avut-o vreodată, până în cel mai mic, până în ultimul detaliu. Atunci când se confruntă pentru prima dată cu această sarcină aparent herculeană, fiecare ucenic se simte copleșit total, însă nu este chiar atât de imposibil pe cum pare.

În toate chestiunile spirituale și materiale învățați să vă asculți inima, deoarece pe calea cu o inimă toate se relevă, se arată clar. Uneori, mintea rațională poate alege să fie confuză pentru a evita o problemă spinoasă sau pentru a camufla un motiv ascuns, dar inima este incapabilă de orice altceva în afară de completă sinceritate. Dacă vă urmați inima, nu vă puteți păcăli singuri și nici altcineva nu poate trage voalul peste ochii voștri. Semnul adevăratului prieten și al adevăratului învățător este faptul că aceștia susțin interdependența, interacțiunea și interrelaționarea vieții. Aceștia sunt oamenii care lucrează pentru unitate mai degrabă decât pentru separare și care caută să iubească mai degrabă decât să urască. În călătoria voastră învățați să distingeți cu claritate între informația inutilă și învățăturile adevărate. Adevărata cunoaștere și putere nu pot apărea decât din experiența-trăirea practică din viața voastră de zi cu zi. Dacă sunteți victimizați la serviciu de un șef care este un tiran meschin, cu ce vă ajută să știți că există două rase diferite de oameni care trăiesc pe Marte? Sau dacă simțiți minunate senzații de zbor în timp ce meditați, cum vă va ajuta acest lucru să scăpați de un tâlhar țicnit dacă vă atacă pe stradă? Adevăratul învățător care are ceva de oferit, invariabil va împărtăși învățături care pot fi puse în practică în viața voastră de zi cu zi. În viața voastră de zi cu zi aveți nevoie de cunoaștere și putere, nu pe munte sau în deșert. Dacă e să se întâmple ceva, veți avea nevoie exact în acel moment, atât de abilitate în acțiune, cât și de putere; prin urmare, nu veți avea timpul necesar ca mai întâi să meditați pentru a vă putea aduna puterea. Mai devreme am spus că a trecut timpul pentru a rămâne muți, iar în acest sens am un singur mesaj de final. În această epocă de speculații constante, adevărul privind așa-numitul sfârșit al lumii și conceptele de rai și iad ar trebui dezvăluite. Aceste concepte profită de mințile multor oameni, adesea generând în ele teamă și confuzie. Pentru început, să știți că în spatele scenei stă Observatorul Tăcut, Spiritul lui Atl, înconjurat de micul, dar puternicul Său grup de ajutoare - Aceia pe care toltecii au ajuns să-i cunoască și să-i iubească drept Protectorii Rasei. Nevăzute și necunoscute pentru umanitate, aceste ființe trudesc zi și noapte, renunțând la odihnă și chiar la propria Lor libertate astfel încât să țină sus lumina pentru ca umanitatea să poate reuși în marea provocare cu care se confruntă în acest moment. Atl nu este Dumnezeul creștinilor și nici Hristos sau Buddha sau Krishna sau Mahomed sau vreo zeitate a omenirii. Toltecii nu pretind că știu cine este Dumnezeu cu adevărat și preferă să lase acest concept teologilor lumii. Tot ce putem spune cu certitudine este că Atl nu este o ființă mistică ce își petrece timpul ascultând rugăciuni, ci o ființă foarte reală, pe care toltecii au ajuns să o cunoască treptat și secvențial de-a lungul unei vaste perioade de timp. Nu este treaba toltecilor să încerce să-i divulge adevărata identitate, dar se poate spune că, în Biblia Creștină, El este Cel la care se face referire ca „ Melchisedec, Regele dreptății și al păcii, care este fără tată, fără mamă, fără descendenți, neavând nici început al zilelor, nici sfârșit al vieții"1. Este El cel la care se referă toltecii ca Domnul Lumii, ființa în Care trăim și ne mișcăm și avem ființa noastră. În lumile nevăzute, Atl a dezlănțuit mari forțe ale universului și, deși umanitatea în general încă nu este conștientă de acest fapt, omenirea se află în mijlocul unei lupte care a fost deja pornită. Prăbușirea comunismului, demolarea Zidului Berlinului, schimbările politice din Africa de Sud, presiunea asupra economiei mondiale, sunt doar câteva exemple ale luptei ce se desfășoară. În următorii câțiva ani, schimbări vaste și irevocabile vor mătura planeta. Omul fie se va deplasa cu acești curenți puternici, fie va fi scufundat sub ei - alegerea este a lui. Este destinul omului de a avea cunoaștere și de a folosi și exercita puterea, dar nu există altă modalitate de a dobândi puterea decât de a o revendica și (re)căpăta. Din acest motiv, Atl a angajat omenirea în această luptă – acesta este darul Lui de putere pentru umanitate, dar omul va trebui să-și revendice darul. Toltecii sunt în slujba Spiritului lui Atl și a ajutoarelor Sale și, în acest moment important din istoria umanității, suntem pregătiți să ne aducem aportul în orice fel ar fi necesar. Aceasta este ora de putere a umanității, o provocare cu care omul trebuie să se confrunte singur și fără ajutor, dacă vrea ca darul său nu se diminueze sau distrugă. În consecință, Atl rămâne în mod intenționat retras și a interzis chiar și Protectorilor Rasei să ajute sau să intervină. Totuși, pentru că suntem membri ai rasei umane, toltecii, împreună cu toți ceilalți bărbați și femei cu bunăvoință, au primit frâu liber pentru a ajuta oricum este posibil. Lupta menționată mai sus este în legătură cu așa-numitul sfârșit al lumii, dar nu în sensul în care acest concept este înțeles în mod normal. Trebuie să fie și va veni un sfârșit al acestei sminteli umane care nu numai că distruge omul și creaturile care împărtășesc planeta cu el, ci distruge și planeta însăși.