Invataturile toltece volumul III
Această a naibii de alunecoasă fericire; În căutarea bărbăției; Descoperirea misterelor femeii
Viețile noastre nu sunt altceva decât un ansamblu de relații între noi și circumstanțele din viața noastră. Aceste circumstanțe nu se datorează doar nouă, deoarece, orice circumstanță din viață depinde de relația dintre noi și, cel puțin, încă o persoană sau un lucru, cum ar fi ușa unui dulap. Prin urmare, dacă ești în căutarea fericirii, chestiunea care trebuie abordată sunt relațiile, dar mă întreb dacă ai reflectat vreodată la vastitatea acestora și la ce anume implică? |
59.85 46.69 RON (Stoc 0)
• Adresa de e-Mail la care dorești să primești notificarea
Detalii:
Ce este viața? Prefer să privesc viața ca pe o imensă pânză. În această pânză, acțiunile fiecărui individ sunt numeroasele fire sau ațe care se intersectează una cu alta, formând astfel pânza. Fiecare fir este interdependent de, și interacționează cu toate celelalte fire, astfel încât întreaga pânză a vieții este strâns și pe deplin interrelaționată. Prin urmare, putem spune că viața seamănă cu o sferă de relații, ce cuprinde nu numai celelalte persoane, ci și animalele, plantele și chiar obiectele neînsuflețite, cum ar fi mobilierul din casele noastre. Reflectează pentru o clipă la relația pe care o ai cu mobilierul din casa ta. De exemplu, gândește la dulapurile care au uși ce întotdeauna se deschid cu foarte mare ușurință, și la dulapurile care au uși cu care mereu trebuie să lupți din greu, până când, în cele din urmă, ușa se deschide cu o forță atât de mare, încât aproape te lovește peste nas sau peste picior. Relațiile tale cu oamenii din viața ta nu sunt diferite, și la fel, nici relațiile tale cu circumstanțele din viața ta. Viețile noastre nu sunt altceva decât un ansamblu de relații între noi și circumstanțele din viața noastră. Aceste circumstanțe nu se datorează doar nouă, deoarece, orice circumstanță din viață depinde de relația dintre noi și, cel puțin, încă o persoană sau un lucru, cum ar fi ușa unui dulap. Prin urmare, dacă ești în căutarea fericirii, chestiunea care trebuie abordată sunt relațiile, dar mă întreb dacă ai reflectat vreodată la vastitatea acestora și la ce anume implică? |
Cuprins:
INTRODUCERE ... 11 PREFAȚÃ LA PARTEA ÎNTÂI ... 19 PARTEA ÎNTÂI - ACEASTÃ A NAIBII DE ALUNECOASÃ FERICIRE Capitolul 1 Cu privire la viață ... 23 PREFAȚÃ LA PARTEA A DOUA ... 103 PARTEA A DOUA - ÎN CÃUTAREA BÃRBÃȚIEI SECȚIUNEA ÎNTÂI: MISTERUL GENULUI SECȚIUNEA A DOUA: CELE NOUÃ MITURI ALE MASCULULUI SECȚIUNEA A TREIA: FÃ CUNOȘTINȚÃ CU TINE CA MASCUL PREFAȚA LA PARTEA A TREIA ... 245 SECȚIUNEA ÎNTÂI: MISTERUL GENULUI SECȚIUNEA A DOUA: CELE NOUÃ MITURI ALE FEMELEI |
Fragment:
Așadar, dacă ai atât de puțină cunoaștere reală despre viață sau, mai bine spus, din moment ce ai acordat atât de puțină valoare celor învățate prin experiență practică, mai este oare surprinzător faptul că îți e greu să relaționezi cu ceilalți, cu viața și, mai presus de toate, cu tine însuți/ însăți, cu sine? Să aruncăm, însă, o privire mai atentă asupra a ceea ce înseamnă cu adevărat toate acestea. Nu contează cu cine încercăm să relaționăm, indiferent că este vorba despre partenerul dintr-o relație romantică, despre părinți ori frați, despre angajator, sau despre lume în general; dacă vrem să relaționăm așa cum se cuvine cu ceilalți, primul pas este acela să luăm în considerare starea de a fi a celeilalte persoane, iar acest lucru este valabil și în relaționarea cu noi înșine, cu sine. Însă, cât de mult conștientizezi propria ta stare de a fi, darămite a altora? Prin „stare de a fi", mă refer la unde se află orice persoană, inclusiv tu, în viața sa - cum gândește, simte și răspunde acea persoană datorită circumstanțelor din viața sa. Pentru a vedea cât de rar conștientizăm starea de a fi a celuilalt, sau a noastră, trebuie doar să privim la numeroasele tipuri de relații ce au loc în lumea din jur. De exemplu, în rândul fraților constatăm că deseori, deși în cea mai mare parte împărtășesc o viziune comună asupra lumii, ei foarte rar, aproape niciodată, împărtășesc și un vis comun. Singurele lucruri pe care majoritatea fraților le au în comun sunt părinții, deoarece, în loc să relaționeze cu adevărat unul cu altul, în sensul de a lua reciproc în considerare starea de a fi a celuilalt, adesea există doar un simțământ de rivalitate - un simțământ de „dacă tu nu te-ai fi născut, atunci eu aș fi putut avea toată atenția". O astfel de relație nu poate fi numită „inter-relație", ci este doar concurență, care își are baza în sentimentul că ești amenințat într-un fel. Drept urmare, frații tind să petreacă mult mai mult timp concurând unul împotriva celuilalt pentru atenția părinților, ori încercând să se depășească unul pe celălalt în ce privește studiile, sau performanțele sportive, în loc să încerce să se cunoască unul pe celălalt. Chiar și la locul de muncă găsim același simțământ de concurență împotriva celorlalți, în loc să ne sforțăm să lucrăm împreună înspre a ne complini reciproc, aflând atât punctele tari, cât și punctele slabe, din noi și din colegii noștri. În consecință, colegii de la locul de muncă tind să fie în mare parte dușmani ascunși, fiecare fiind îngrozit că un coleg chiar va ajunge să-l cunoască pentru cine și ce este cu adevărat. Dar, încă o dată, este foarte dificil să relaționăm cu o fațadă, cu o reprezentație scenică; putem relaționa cu succes doar cu persoana reală din spatele măștii. Exemplele pot continua aproape la nesfârșit. Cât de des mama și fiica intră într-o competiție nedeclarată pentru atenția tatălui, pur și simplu pentru că niciuna dintre ele nu crede cu adevărat în propria ei valoare și, prin urmare, au nevoie de confirmarea unui bărbat pentru a se simți mai bine cu și în privința lor? Cât de des un fiu încearcă cu disperare să se ridice la înălțimea așteptărilor pe care tatăl său le are față de el, crezând că dacă nu procedează astfel, tatăl său nu-l va mai iubi doar pentru cine și ce este? Cât de des o mamă conduce viața fiului ei mult timp după ce acesta a plecat de acasă, pur și simplu deoarece el nu are încredere în propria sa cunoaștere și pentru că mama sa nu poate găsi vreun sens în propria ei viață, în afară de acela că fiul ei are nevoie de ea? Cât de des un angajator recurge la a se comporta autoritar, în loc să practice managementul participativ, pur și simplu deoarece el are o stimă de sine atât de scăzută, încât se simte amenințat chiar și de persoana care dă cu mătura? Putem face lista pe cât de lungă vrem, însă, dacă vei privi în propria ta viață, vei vedea propriile tale exemple de concurență versus relație. Indiferent de aparențele exterioare, concluzia în toate aceste cazuri este, în primul rând, că nu iei în considerare starea de a fi a celeilalte persoane; și în al doilea rând, că nu crezi în propria ta cunoaștere și valoare și, prin urmare, te simți amenințat de toți și de toate. Având în vedere acestea, se poate observa că foarte puțini oameni au relații în adevăratul sens al cuvântului, pentru că, în loc să relaționeze cu ceilalți, doar concurează împotriva lor, iar rezultat final este un tipar comportamental care, de obicei, este distructiv pentru toate părțile implicate. În această privință, dă-ți seama că rodul oricărei relații adevărate îi însuflețește și îi și întărește pe ambii participanți. Asta rezultă din sensul cuvântului, care este „a pune în relație" și care, evident, este chiar antiteza lui „a concura împotriva". Ca exercițiu, pentru a vedea cum relaționezi, întocmește o listă a tuturor relațiilor în care consideri că ești parte, acordând o atenție specială acelora ce atât de des sunt considerate ca fiind de la sine înțelese, de exemplu, cele cu vecinii, cu femeia care face curat săptămânal, cu animalul de companie și, mai ales, cu tine însuți/ însăți. Iată deci regulile pentru a juca jocul relațiilor, care nu este altceva decât jocul vieții înseși. Dacă studiezi aceste reguli, vei descoperi că ți-am dat deja tot ce trebuie să știi despre cum să utilizezi aceste reguli. Dacă le folosești, ele vor genera experiență-trăire și această experiență-trăire va fi experiența-trăirea ta, cunoașterea ta și, prin urmare, și puterea ta. Așa că, studiază-le, utilizează-le și, mai presus de toate, nu uita să te bine-dispui! Oamenii se încrâncenează în a vrea să câștige, încât uită să se bine-dispună. De aceea, nu e surprinzător faptul că ajung să fie bătrâni înainte de vreme, să fie senili și, prin urmare, să recurgă la un comportament pueril! REGULA UNU E nevoie de doi pentru un tango, așa că nu mai încerca să joci jocul de a da vina. Vezi-ți propriul tău rol și propria ta contribuție la ceea ce se întâmplă în relația ta (romantică, profesională etc). REGULA DOI Familiaritatea are obiceiul îngrozitor de a duce la dispreț! Prin urmare, tratează-ți soția sau soțul ca pe un străin; la fel și pe șeful tău, pe copiii tăi, familia și prietenii tăi. Tratează-i întotdeauna pe ceilalți politicos și respectuos, chiar dacă îi cunoști de când lumea. REGULA TREI Recunoaște față de tine însuți/ însăți punctele slabe - neajunsurile, și reamintește-ți că acestea sunt pasajul tău către putere și biletul tău către libertate. Prin urmare, încetează să mai pretinzi că nu ești potențialul tău. În loc să îți justifici încontinuu comportamentul, învață să asculți. Și cel mai important dintre toate, învață să îți asculți inima, sentimentele. REGULA PATRU Începe să recunoști meritele tale și ale celorlalți, și să acorzi încredere atât ție, cât și celor din jurul tău, pentru ceea ce tu și ei faceți bine. Este atât de ușor să critici, să dărâmi, să subliniezi eșecul, să arăți acuzator cu degetul. Dar cât de des te apreciezi pe tine sau pe alții pentru o treabă bine făcută? Cu toții avem nevoie de o mângâiere din când în când pentru a continua să credem, să avem încredere în noi înșine, în sine - chiar și tu! REGULA CINCI Dacă ești bărbat, atunci tratează femeile din viața ta ca pe femele și nu ca pe mama ta. Dacă ești femeie, atunci tratează bărbații din viața ta ca pe masculi și nu ca pe niște băieței. REGULA ȘASE Învață să nu pierzi timpul complăcându-te în comportamentul tău. În schimb, învață să comunici eficient fiind deschis, sincer și nemilos. Nu presupune că dacă tu te macini ori te frămânți pe tăcutelea, alții își pot da seama despre ce anume este vorba. REGULA ȘAPTE Oprește-te din a mai crede că toată lumea vrea să te facă. Practică conceptul de oglinzi, și astfel recunoaște că ceilalți sunt în lume să ne ajute, și nu să ne victimizeze! REGULA OPT |