Yoga Alfa si Omega

Osho desfide orice încercare de categorisire. Miile de prelegeri pe care le-a ținut în public acoperă totul: de la căutarea individuală a sensului vieții, la cele mai acute probleme sociale și politice cu care se confruntă societatea în ziua de azi. Cărțile lui Osho nu au fost scrise de el, ci reprezintă transcrierea înregistrărilor video și audio a discursurilor sale spontane, la care au asistat oameni din toată lumea.
Yoga – Alfa și Omega este o împărtășire a înțelesului sutrelor lui Patanjali, încărcată de iubire și poezie. În călătoria sa către desăvârșire, aspirantul călăuzit de Osho va realiza că este necesară „o revoluție a inimii", va explora interiorul profund al ființei și va înțelege că este o sămânță, asemeni tăcerii care ascunde în ea un mesaj profund. Este o carte care arată că afirmația se naște din negație și că yoga reprezintă o metodă științifică pentru a atinge fantasticul.

„Yoga este știința perfectă. Nu vă învață să credeți, vă învață să cunoașteți.
Nu vă spune: «Credeți orbește!»
Vă spune: «Deschideți ochii!» Și vă oferă metoda, vă spune cum să îi deschideți. Nu vorbește nicăieri despre adevăr, ci vă oferă instrumentele de care aveți nevoie pentru a înțelege ce este viziunea, cum poate fi atinsă, ce este capacitatea de a vedea, ce sunt ochii, astfel încât să vă puteți revela ceea ce există. Iar această revelație depășește cu mult orice ați fi putut să vă imaginați vreodată, este mai mult decât toți zeii puși laolaltă. Este divinitatea infinită."

„Eu vă învăț să fiți voi înșivă, nimic altceva. Este foarte greu să mă înțelegeți, fiindcă păstrați în voi tiparul fricii și aceasta vă îndeamnă să cereți un model de viață, o disciplină, un stil, un mod de a trăi. Cei ca mine au fost întotdeauna înțeleși greșit. Cei mai religioși dintre oameni sunt de fapt cei mai nereligioși, pentru că dacă ar fi religioși, v-ar propovădui libertatea, v-ar propovădui iubirea. Nu v-ar învăța legea, ci v-ar învăța să iubiți. Nu v-ar oferi un tipar mort după care să vă conduceți viața. V-ar oferi haosul, anarhia, pentru că stelele se nasc din haos. V-ar învăța cum să fiți pe deplin liberi."

Capitolul 1 ÎNCEPE DE UNDE EȘTI ... 7

Capitolul 2
ESTE NEVOIE DE O REVOLUȚIE A INIMII ... 35

Capitolul 3
INTERIORUL PROFUND ... 69

Capitolul 4
TU EȘTI O SÃMÂNȚÃ ... 97

Capitolul 5
ADUNÃ ZEROURILE FIINȚEI ... 125

Capitolul 6
DE AICI NU POȚI SÃ TE DUCI DECÂT AICI ... 147

Capitolul 7
TÃCEREA ARE MESAJELE El ... 175

Capitolul 8
DIN NU, SE NAȘTE DA ... 201

Capitolul 9
O METODÃ ȘTIINȚIFICÃ DE ATINGERE A FANTASTICULUI ... 227

Capitolul 10
DEVINO MARTOR Șl TOTULTE VA ÎMPLINI ... 253

DESPRE AUTOR ... 283

A patra întrebare:

Osho,
De câteva ori în ultimul timp am simțit că pot să zbor. M-am simțit în mod curios eliberat de gravitație și mă uitam plictisit la cele 70 de kilograme de materie concretă a corpului meu. Ce este asta, nebunie?

Nu. Atingi punctul de întâlnire a două dimensiuni. O dimensiune este cea a pământului, a gravitației care te trage în jos cu cele 70 de kg. de materie a corpului tău. Cealaltă dimensiune este a grației, a lui Dumnezeu, a libertății, care te ridică din ce în ce mai sus și în care nu există greutate.
Meditația - iată ce se întâmplă. De multe ori în timpul meditației atingi deodată stări superioare de conștiință, în care observi că gravitația dispare. Simți că nimic nu te mai trage în jos, că acum depinde doar de tine dacă să zbori sau nu. Depinde numai și numai de tine. Dacă vrei să zbori, poți să te ridici pur și simplu în aer și tot cerul îți aparține. Dar când deschizi ochii, vezi cum corpul tău este încă acolo, gravitația încă există. Atâta timp cât meditezi cu ochii închiși, uiți de corp. Te miști într-o dimensiune cu totul diferită, o dimensiune a grației. Aceste două lucruri trebuie înțelese: gravitația este o lege care vă trage în jos, grația este o lege care vă împinge în sus. Știința nu a descoperit încă a doua lege și poate că nu o va descoperi niciodată. A descoperit doar legea gravitației. Cunoașteți povestea — dacă s-a întâmplat așa sau nu, nu are importanță. Newton stătea în grădină și a văzut un măr căzând. Atunci s-a întrebat: „Ce-l face pe măr să cadă pe pământ? Ce-l atrage în jos? De ce nu cade într-o parte? Sau de ce nu cade în sus?" Așa a descoperit legea gravitației, și anume că pământul exercită o forță de atracție care acționează asupra tuturor lucrurilor. Dar Newton a văzut numai fructul căzând, nu a văzut ți copacul înălțându-se. De câte ori aud povestea, am mereu impresia că el a văzut doar cum cade fructul pe pământ, nu a văzut și cum crește copacul. Arunci o piatră. Piatra cade, este adevărat, dar copacul se înalță tot mai mult. Ceva îl împinge în sus. Piatra este moartă, copacul este viu. Viața tinde să se ridice din ce în ce mai sus.
Omul a atins, prin conștiința sa, punctul cel mai înalt al evoluției pe acest pământ. Când meditați cu ochii închiși, când sunteți în meditație profundă, în stare de rugăciune beatifică, extatică, deodată nu mai aveți percepția corpului fizic. Deveniți conștienți de copacul vieții care crește în interiorul vostru și care tinde să ajungă tot mai sus, așa că simțiți deodată că puteți zbura.
Nu este nicio nebunie, dar vă rog să nu puneți în practică această impresie. Nu vă aruncați de la fereastră crezând că puteți zbura. Atunci ar fi într-adevăr nebunie. Au fost oameni care au luat LSD sau marijuana și au încercat să zboare în acest fel. Nimeni nu a încercat însă să zboare fiind în meditație. De aceea meditația este frumoasă și drogurile sunt periculoase. Au fost unii care, sub această impresie, în starea de hipnoză profundă indusă de droguri, au simțit forța grației și au crezut că pot zbura. Uitaseră de corp, așa că au încercat să pună impresia în practică. A fost o fată din New York care a sărit de la etajul al patruzecilea al unui zgârie-nori. A zburat pur și simplu pe fereastră. Atunci a început să acționeze legea lui Newton.

Egoul este separarea de întreg. Este gândul că sunteți separați de existență. Este doar un gând, nu realitatea. Doar o ficțiune, nu adevărul. Doar un vis pe care vi-l creați pentru voi înșivă. Nu sunteți separați de întreg. Nu aveți cum să fiți separați, pentru că dacă ați fi, nu ați mai exista. Dacă ați fi separați, energia vieții nu ar mai curge prin voi. Fluxul vieții curge prin voi indiferent dacă credeți sau nu că sunteți separați de întreg. întregul nu se preocupă de ce credeți voi. Continuă să vă hrănească. Continuă să vă umple rezervorul. Dar ideea că sunteți separați de întreg creează multă anxietate. Odată ce credeți că sunteți separați, creați imediat o divizare interioară. Tot ce este natural devine inferior, pentru că aparține întregului. Sexul devine inferior pentru că face parte din unitatea organică a întregului.
De aceea religia condamnă sexul. Iar eu vă spun că până când sexul nu va fi total acceptat, nimeni nu poate deveni cu adevărat religios, pentru că religia este transformarea care utilizează aceeași energie. Nu trebuie negată, ci acceptată la un nivel foarte profund. Da, religia este transformarea ființei, dar acea transformare se obține doar printr-o acceptare profundă. Odată ce este acceptată, natura devine foarte diferită. Natura negată face ca totul să vi se pară amar și plin de suferință. Creați un iad în voi când negați. Iar egoul este întotdeauna fericit să condamne, pentru că atunci când condamnă, se simte superior.

Citeam o anecdotă...

Într-o biserică, preotul le-a strigat din amvon enoriașilor:
„Ridicați-vă în picioare toți cei care ați păcătuit în ultima săptămână!" Jumătate dintre ei s-au ridicat în picioare.
„Ridicați-vă în picioare cei care ați fi păcătuit dacă ați fi avut ocazia." S-au ridicat și ceilalți.
O femeie îi șoptește soțului: „Se pare că preotul nostru este singurul om vrednic din oraș."
Soțul îi răspunde: „Să nu crezi așa ceva. Era în picioare dinainte să ne ridicăm noi."

Superegoul, cel care continuă să condamne, să spună că asta e rău, asta e păcat, asta e greșit, este el însuși cel mai mare rău din lume, singurul păcat. Ce e de făcut? începeți să judecați egoul, dar nu realizați că, prin asta, creați un superego. Renunțați la judecăți - la toate judecățile - și egoul dispare fără să creeze un superego. Nu mai condamnați nimic.
Cine sunteți voi să judecați? Cine sunteți voi să spuneți că asta e bine și asta e rău? Cine sunteți voi să împărțiți existența în două? Existența este una singură, o unitate organică. Este una: ziuă și noapte, bun și rău - o unitate indivizibilă. Toate divizările aparțin egoului, omului, sunt artefacte umane. Nu mai condamnați. Atunci când condamnați, creeați un lucru sau altul. Nu mai condamnați si observați ce se întâmplă. Veți constata că egoul dispare. Așa că nu egoul este problema. Problema reală este faptul că judecați și condamnați, faptul că există o divizare în voi. Nu vă preocupați de ego, fiindcă indiferent ce veți face cu el, veți crea un ego și mai mare. Sunt tot atâtea egouri câte persoane. Unii au un ego foarte lumesc, alții au un ego foarte religios. Unii vorbesc despre cât de multe lucruri posedă, alții despre cât de multe sunt lucrurile la care au renunțat.
Un așa-zis sfânt era pe moarte și discipolii se adunaseră în jurul lui. Erau ultimele momente împreună cu maestrul lor.