Adevăr Divin
Fenomene aerospațiale neidentificate
Un ghid esențial OZN
| Dacă erai pilot și spuneai că ai văzut un OZN erai coborât din avion și trimis, luni de zile, la vizite medicale; dacă erai om de știință, îți periclitai cariera abordând acest subiect; iar dacă erai un om obișnuit și vorbeai de OZN-uri, cei care te ascultau erau convinși că ești „dus cu pluta". |
45.00 36.90 RON (Stoc 0)
• Adresa de e-Mail la care dorești să primești notificarea
Detalii:
Oamenii de știință au fost, tot timpul, extrem de sceptici privitor la realitatea fenomenului, întrucât proprietățile raportate privind OZN-urile (plutire nemișcată, apoi o plecare „ca din pușcă", cu viteză hipersonică, sau întoarceri în unghi la care nu doar piloții dar și orice aeronavă s-ar fi rupt în bucăți etc.) erau imposibile conform legilor fizicii. Știința cere ca orice asemenea fenomen nou și inexplicabil să fie acceptat doar dacă poate fi examinat, eventual într-un laborator, de orice sceptic, or așa ceva era imposibil. Iar ipoteza, spusă cu jumătate de gură, conform căreia am putea avea de-a face cu vizitatori veniți din Cosmos, era nu doar absurdă în conformitate cu tot ce știam despre zborurile extraterestre, ci și toxică și capabilă să producă teroare. Religiile consideră, cu rare excepții, că fenomenele neidentificate, care nu se încadrează în dogma proprie, dacă sunt recunoscute ca reale, sunt „ispitiri diavolești", pe care un bun credincios trebuie să le respingă sau să le evite. Iar o bună parte din populație este credincioasă și convinsă că preoții au dreptate. În plus, față de cele de mai sus, niciun om nu iubește răsturnarea sistemelor sale de referință. Viziunea despre lume este fundamentală pentru echilibrul nostru psihic. Ea ne dă siguranța de zi cu zi că suntem stăpâni pe existența noastră. Necunoscutul ne sperie, în timp ce imaginea unei lumi simple, în linii mari complet explicabile, ne face să ne simțim mai în siguranță și mai relaxați. Subiectul OZN/FAN atacă viziunea acceptată asupra lumii, deci majoritatea oamenilor îl vor respinge visceral. Pe baza acestor premise, tradițiile, cultura, școala, declarațiile oficiale, religia, știința popularizată, istoria marilor călătorii și cuceriri, povestirile sau filmele SF ș.a.m.d. ne-au setat mințile pe paradigme și șabloane care resping realitatea fenomenelor aerospațiale neidentificate, ca și a fenomenelor asociate, conferindu-le și o imagine caricaturală, asezonată cu omuleți verzi care ar veni, cu OZN-uri, în vizită de pe planete îndepărtate. S-a instituit astfel, treptat, marele tabu asupra subiectului, tabu care n-a dispărut nici până azi. Dacă erai pilot și spuneai că ai văzut un OZN erai coborât din avion și trimis, luni de zile, la vizite medicale; dacă erai om de știință, îți periclitai cariera abordând acest subiect; iar dacă erai un om obișnuit și vorbeai de OZN-uri, cei care te ascultau erau convinși că ești „dus cu pluta". |
Cuprins:
PREFAȚÃ ... 9
APARIȚII DIN NECUNOSCUT ... 12 MILITARII ȘI POLITICIENII SE IMPLICÃ ... 49 „FOO FIGHTERS" ȘI RACHETE FANTOMÃ ... 49 SUNTEM ÎNTR-O REZERVAȚIE? ... 137 TRADIȚII, MITURI ȘI SPIRITUALITATE ... 210 FOLCLOR, CONSEMNÃRI ȘI URME MISTERIOASE ... 210 ÎN CÃUTAREA UNEI EXPLICAȚII ... 281 CE AR PUTEA FI? ... 281 CE AR FI DE FÃCUT? ... 298 |
Fragment:
Ce ar fi de făcut? Hipnoza culturală Înțelegem, din cele de mai sus, că paradoxul lui
Fermi își are explicația, de fapt, într-o „orbire mentală" de care suferim
cu toții. Poate că acei „extratereștri" ai civilizațiilor foarte bătrâne
sunt chiar aici, sub nasul nostru, dar noi suntem incapabili să-i vedem, din
cauza unei „hipnoze culturale", indusă întregii omeniri, de oficialități,
știință, religii, cutume, literatură SF ș.a.m.d.
Unul dintre componentele acestei hipnoze s-a constitui
începând din anii ”40. Încă de atunci, principalele puteri armate sperau să
obțină un avantaj asupra adversarilor, încercând să înțeleagă și să aplice
principiile de funcționare ale OZN/FAN. Fără succes; dar, așa cum am văzut
într-un capitol anterior, a urmat, la începutul anilor ”50, o politică fermă de
secretizare, negare, mușamalizare și ridiculizare, folosind mass-media, ceea ce
a indus marelui public convingerea că subiectul este neimportant, chiar
„rușinos" pentru un om normal.
O altă componentă a „hipnozei" a fost știința actuală,
materialistă, care cere ca faptele folosite drept dovezi să fie verificabile de
orice doritor, eventual printr-un experiment, și poate să fie chiar
cuantificabile. Ea a spus mereu că mărturiile privind OZN/FAN - chiar dacă ar
fi cu milioanele - nu dovedesc nimic, deoarece vorbesc despre niște lucruri
care: (1) nu sunt posibile conform legilor realității pe care le cunoaștem
astăzi, mai ales că apăreau și în conexiune cu fenomene spirituale; (2)
eventualele dovezi nu sunt observabile, după dorință, de orice sceptic, nici
reproductibile, de pildă în laboratoare. Prin urmare, știința noastră nu poate
aborda, decât cel mult foarte superficial, statistic, fenomene cum ar fi:
OZN-urile, răpirile, percepția extrasenzorială, extracorporalitatea (OBE),
stările din preajma morții (NDE) și altele din această sferă. Când un umanoid a apărut în dreptul unei ferestre, doi bărbați s-au decis totuși să iasă din nou din casă. În următoarele douăzeci de minute cei doi au tras circa cincizeci de focuri spre arătările care apăreau fie pe crengile copacilor, fie pe acoperiș, reușind în cele din urmă să le facă să dispară. Familia Langford a stat apoi timp de două ore în casă, gata de reluarea ostilităților. Pe la ora 23 toți cei 11 s-au înghesuit într-o mașină, mergând până la cel mai apropiat post de poliție. Cazul a stârnit multă zarvă și au urmat numeroase anchete. Oricum, familia Langford a refuzat să mai locuiască în acea casă, iar John Sutton a vândut peste puțin timp ferma. Probabil cea mai interesantă întâlnire de gradul III din România este cazul Cerțești. La invitația lui Mihai Bădescu, de la TVR1, care a realizat un film documentar despre acest caz, am avut ocazia, împreună cu Călin Turcu, să stau de vorbă cu martorii evenimentului și să-mi formez o părere personală asupra celor întâmplate. În noaptea de 8 spre 9 iulie 1996 plutonierul de poliție Marian Mancu și paznicul Maricel Rusu își făceau rondul prin satul sediu de comună Cerțești (jud. Galați). în jurul orei 0.30, fâcându-i-se foame, plutonierul Mancu a vrut să se abată pe acasă, ca- să mănânce ceva. Locuința sa era într-un bloculeț de un etaj, aflat pe partea cealaltă a șoselei asfaltate față de postul de poliție. Intrarea era prin spate. Abia a trecut plutonierul de colțul blocului când a auzit un vâjâit și a simțit un curent puternic de aer. S-a întors și a zărit pe șosea ceva care „împroșca lumini colorate albăstrui-roșietice". În primul moment a crezut că un echipaj al poliției din Galați venit în control. Apropiindu-se a văzut că obiectul plutea deasupra șoselei iar lângă el se mișca un omuleț cu înfățișare neobișnuită. A strigat „paza!" Ca răspuns, Rusu, care se ascunsese, de frică, în șanțul de la marginea drumului, vârât pe jumătate sub un podeț, a scos capul spunând: „dom” Marian, Satana!". Paznicul Maricel Rusu mi-a declarat (transcriu din înregistrarea audio) că a fost „o fâlfâială de sus...". Lumina a clipit și a coborât, fără zgomot, un obiect care a rămas plutind la circa o jumătate de metru deasupra solului. Au apărut și trei umanoizi. Paznicul spunea: „când i-am văzut cum erau, când am văzut starea lor de urâțenie, mi-am zis că ăștia nu-s de-ai noștri... apoi m-am speriat și am coborât în șanț... să mă ascund...". Obiectul, după descrierile concordante ale celor doi, avea o formă de pălărie, cu diametrul de circa 5-6 metri și circa 2-2,5 metri înălțime. OZN-ul avea de jur-împrejur un brâu luminos „continuu", „ca un curcubeu", „din verde pornea roșu...". Dedesubt obiectul avea o lumină puternică, albă. Niciunul dintre cei doi n-a văzut uși sau geamuri... Înainte ca plutonierul să plece de lângă colțul blocului, OZN-ul a decolat perpendicular, moment în care luminile sale au devenit mult mai puternice. După aceea a plecat, cu o viteză foarte mare, spre est. Felinarul stradal s-a stins în momentul decolării, dar și-a revenit de la sine, în circa o jumătate de minut. Făpturile umanoide au fost văzute mai bine de paznicul Rusu. Plutonierul Mancu a zărit una singură, și pe aceea din spate. Înălțimea lor a fost apreciată la circa un metru. Aveau o înfățișare de „avorton" (în sensul de „neîmplinit" cum au precizat martorii ulterior). Capul era mare, alungit spre spate, cu excrescențe pe creștet. Urechile erau clăpăuge. Fața era albă, ochii mari, dar niciunul dintre martori nu a observat cum erau nasul sau gura. Corpul era acoperit de solzi gri metalizat. Maricel Rusu spunea: „îmbrăcămintea lor, că o fi fost îmbrăcăminte sau ce-o fi fost, era... ca solzii de pești, așa strălucea...". Abdomenul era relativ mare și flasc.Brațele erau extrem de subțiri „cât două degete". Nu pășeau, ci părea că plutesc deasupra solului. Neavând ceas, niciunul nu a fost capabil să jaloneze mai exact timpul scurs. Totuși au existat anumite lacune în continuitatea eve-nimentelor. Niciunul dintre martori nu-și aminteea să fi văzut făpturile coborând din OZN sau urcând la loc; nici nu-și puteau explica pe unde ar fi putut coborî sau urca o dată ce nu au văzut uși sau alte căi de acces. În zilele care au urmat incidentului, plutonierul Mancu s-a simțit slăbit și lipsit de chef; a declarat că i-era teamă să nu fi fost iradiat. Paznicul Rusu a avut coșmaruri. Declara că „vreo două nopți i-am visat... visam așa cum stăteam în șanț", după care se trezea înspăimântat. Nu au rămas urme pe sol. Un cireș enorm aflat în locul respectiv a avut frunzele ofilite și fructele stafidite, deshidratate, pe circa 15% din coroană, pe partea în care se spune că a aterizat și apoi a decolat obiectul. S-a speculat că putea să fi fost efectul unor microunde. |