De aceea, supraveghează-ți inima și
controlează-ți acțiunile cu lampa vie a lecției lui Iisus, căci atunci când va
veni momentul recoltei, în funcție de ceea ce vei fi semănat, rău sau bun, vei
culege întotdeauna întuneric sau lumină, chiar mai mult decât ai semănat.
Examinează-ți mahnirea
ȘEDINȚA PUBLICÃ DIN 13.02.1959 ÎNTREBAREA NR. 908
Examinează-ți mâhnirea, pentru ca neliniștea ta să nu
se preschimbe în furtună emoțională distructivă.
Toate mâhnirile sunt clasate pe tipuri și poartă un nume
special:
Mâhnirea egoismului se numește egolatrie.
Mâhnirea viciului se numește delincventă.
Mâhnirea agresivității se numește mânie.
Mâhnirea crimei se numește remușcare.
Mâhnirea fanatismului se numește intoleranță.
Mâhnirea fugii se numește lașitate.
Mâhnirea resentimentelor se numește ciudă.
Mâhnirea libertinajului se numește demență.
Mâhnirea indisciplinei se numește dezordine.
Mâhnirea brutalității se numește violență.
Mâhnirea lenei se numește revoltă.
Mâhnirea vanității se numește nebunie.
Mâhnirea neglijenței se numește eschivare.
Mâhnirea indiferenței se numește descurajare.
Mâhnirea inutilității se numește plângere.
Mâhnirea geloziei se numește disperare.
Mâhnirea nerăbdării se numește necumpătare.
Mâhnirea zgârceniei se numește mizerie.
Mâhnirea nedreptății se numește cruzime.
Fiecare creatură suferă de o mâhnire care îi este proprie.
Mâhnire în cămin și în sfera profesională, în domeniul
rațiunii și al sentimentelor...
Inimile unite în binele suprem știu totuși că suportarea
mâhnirilor mai mici de pe drumul lor înseamnă evitarea marilor mâhniri ale
vieții și de aceea, numai eroii anonimi ai luptei de zi cu zi ajung să
primească și să acumuleze în ei înșiși talentele iubirii și păcii rezervate de
Iisus suferinzilor Pământului, atunci când, pe munte, a rostit dumnezeiasca Lui
promisiune:
„Fericiți cei ce plâng!"
Puritate
ȘEDINȚA PUBLICÃ DIN 16.02.1959 ÎNTREBAREA NR. 632
„Fericiți cei puri, pentru că ei Îl vor vedea pe
Dumnezeu."
Studiind cuvintele Învățătorului Dumnezeiesc, să ne amintim
că până astăzi nu a existat în lume nicio altă ființă cu o atât de mare
puritate a sufletului.
Trebuie să ne reamintim modul în care privea Iisus tot ceea
ce întâlnea pe drumul vieții și vom recunoaște cu siguranță că, deși se afla pe
Pământ, El știa să vadă prezența dumnezeiască pretutindeni și în orice creatură.
Pentru mulți, ieslea este un loc demn de dispreț. Totuși, El
L-a văzut pe Dumnezeu în umilința cu care Natura îi oferea sânul ei matern și a
știut să transforme staulul într-un poem de o frumusețe sublimă.
Femeia înainte, de Cristos
ȘEDINȚA PUBLICÃ DIN 03.08.1959 ÎNTREBAREA NR. 817
De fiecare dată când suntem dispuși să considerăm
femeia pe un plan inferior, să ne amintim cum era ea pe vremea lui Iisus.
Acum 20 de secole, cu excepția patricienelor Imperiului,
aproape toate femeile din popor erau supuse, în majoritatea cazurilor, unei
umiliri extreme, fiind tratate ca niște vite de povară sau vândute la târguri,
în piețele publice.
Însă nimeni nu a răspuns cu atâta loialitate și pasiune ca
ele la chemările cerești, atunci când au fost atinse de Cuvântul renovator al
Învățătorului Dumnezeiesc.
Printre cele care se cufundaseră în văile dezechilibrului și
ale umbrei, o găsim pe Maria Magdalena, care ne aduce cea mai frumoasă mărturie
de redresare morală, de la tenebre la lumină. Iar printre cele care se
mențineau în cel mai desăvârșit echilibru familial ne surprinde Ioana lui Huza,
care ne oferă cel mai nobil exemplu de ajutor și de fidelitate.
Animate de iubire pură, ele aduceau în prezența Domnului
oameni chinuiți și mutilați, bolnavi și copii. Și deși nu au făcut parte din
cercul apostolic, ele au oferit (reprezentate de fiicele anonime ale
Ierusalimului) singurele demonstrații de solidaritate spontană pe care El le-a
primit pe crucea martiriului, când propriii Săi ucenici erau împrăștiați.
Mai târziu, alături de continuatorii Veștii celei Bunei, ele
și-au păstrat același nivel de elevare și înțelegere.
După ce a fost ajutată de Simon Petru, Dorcas, croitoreasa
din Joppe, a devenit cea mai activă colaboratoare în opera de asistență
acordată celor nefericiți. Phoebe este mesagera Epistolei lui Pavel din Tars
către Romani. Lidia lui Filip este prima femeie care a avut suficient curaj
să-și transforme căminul în sanctuar al Evangheliei născânde. Lois și Eunice,
bunica și mama lui Timotei, erau exemple morale de credință ardentă.
Și chiar dacă asemenea eroine nu ar fi existat, nu putem
uita că într-o zi, căutând în lume pe cineva care să exercite tutela necesară
asupra vieții prețioase a Ambasadorului Dumnezeiesc, Puterea Supremă a
Universului nu a ezitat să facă apel la o femeie devotată, ascunsă într-un
cămin modest și simplu...
Umilă, ea oculta în ea experiența înțelepților; fragilă ca
un crin, ea avea rezistența diamantului; sărmană printre cei sărmani, ea purta
în virtutea ei comorile incoruptibile ale inimii; dezarmată printre oameni, ea
era mare și însemnată în fața lui Dumnezeu. |
Adevăr Divin
