Animale, oameni și zei

Când Dr. Albert Shaw de la Review of Reviews, unul dintre publiciștii de top din America, a citit partea I a acestui manuscris și a descris autorul drept „Robinson Crusoe al secolului al XX-lea", el a făcut trimitere la acea trăsătură a textului care este cea mai captivantă și totodată cea mai periculoasă; pentru că succesiunea de experiențe dificile și palpitante descrise în carte pare pe alocuri prea colorată ca să fie adevărată sau uneori chiar posibilă în aceste vremuri și pentru generația actuală. Acestea fiind spuse, țin să asigur cititorul încă de la început că Dr. Ossendowski are o experiență îndelungată și diversă ca om de știință și scriitor și este antrenat să observe cu atenție, prin urmare narațiunea sa trebuie considerată precisă și de încredere. Doar evenimentele extraordinare ale acestor vremuri formidabile puteau să aducă un om extrem de talentat înapoi în mediul înconjurător al „omului grotelor" și să ne ofere astfel această relatare neobișnuită despre o aventură personală, despre mari mistere ale umanității și despre motivele politice și religioase care acționează în „inima Asiei".

• LEWIS STANTON PALEN

NOTÃ EXPLICATIVÃ ... 5
PARTEA I: CÂND TRAGI LA SORȚI CU MOARTEA

CAPITOLUL I - În păduri ... 11 CAPITOLUL II - Secretul partenerului meu de drum ... 16 CAPITOLUL III - Lupta pentru supraviețuire ... 21 CAPITOLUL IV - Un pescar ... 25
CAPITOLUL V - Un vecin periculos ... 26 CAPITOLUL VI - Un fluviu în chinurile facerii ... 29 CAPITOLUL VII - Prin Siberia sovietică ... 33 CAPITOLUL VIII - Trei zile pe marginea prăpastiei ... 35 CAPITOLUL IX - Spre munții Saian și în siguranță ... 40 CAPITOLUL X- Bătălia de pe râul Seybi ... 47 CAPITOLUL XI - Bariera de partizani roșii ... 54 CAPITOLUL XII - În țara păcii eterne ... 57 CAPITOLUL XIII - Mistere, miracole și o nouă luptă ... 65 CAPITOLUL XIV - Râul Diavolului ... 71 CAPITOLUL XV - Marșul fantomelor ... 76 CAPITOLUL XVI - În misteriosul Tibet ... 80

PARTEA A II-A: ȚINUTUL DEMONILOR

CAPITOLUL XVII - Misterioasa Mongolie ... 88 CAPITOLUL XVIII - Misteriosul răzbunător lamaist ... 98 CAPITOLUL XIX - Sălbaticii ciahari ... 105 CAPITOLUL XX - Demonul din Jagisstai ... 108 CAPITOLUL XXI - Cuibul morții ... 117 CAPITOLULXXII - Printre ucigași ... 120 CAPITOLUL XXIII-Pe un vulcan ... 125 CAPITOLUL XXIV - O pedeapsă sângeroasă ... 132 CAPITOLUL XXV - Zile de hărțuieli ... 136 CAPITOLUL XXVI - Banda de honghuzi albi ... 148 CAPITOLUL XXVII - Misterul din micul templu ... 152 CAPITOLUL XXVIII - Adierea morții ... 156

PARTEA A III-A: INIMA FRÃMÂNTATÃ A ASIEI

CAPITOLUL XXIX - Pe drumul marilor cuceritori ... 163
CAPITOLUL XXX - Arestat! ... 177
CAPITOLUL XXXI - Călătorie cu „urga" ... 180 CAPITOLUL XXXII - Bătrânul ghicitor ... 186 CAPITOLUL XXXIII - Moartea întruchipată de omul alb o să-ți sufle în ceafa ... 190
CAPITOLUL XXXIV - Ororile războiului! ... 195 CAPITOLUL XXXV - Cetatea zeilor vii, a celor treizeci de mii de buddha și a celor șaizeci de mii de călugări ... 200 CAPITOLUL XXXVI - Urmașul cruciaților și al corsarilor ... 206
CAPITOLUL XXXVII - Tabăra martirilor ... 217 CAPITOLUL XXXVIII - În fața lui Buddha ... 222 CAPITOLUL XXXIX - Omul cu capul ca o șa ... 232

PARTEA A IV-A: BUDDHA CEL VIU

CAPITOLUL XL - În Grădina Binecuvântată a Celor o Mie de Bucurii ... 236
CAPITOLUL XLI - Colbul veacurilor ... 244 CAPITOLUL XLII - Cărțile cu miracole ... 248 CAPITOLUL XLIII - Nașterea lui Buddha cel Viu ... 250 CAPITOLUL XLIV - O pagină din viața actualului Buddha întrupat ... 252
CAPITOLUL XLV - Viziunea lui Buddha cel Viu din data de 17 mai 1921 ... 255

PARTEA A V-A: MISTERUL MISTERELOR - REGELE LUMII

CAPITOLUL XLVI - Regatul subpământean ... 258 CAPITOLUL XLVII - Regele Lumii față în față cu Dumnezeu ... 265
CAPITOLUL XLVIII - Realitate sau fantezie religioasă? ... 268
CAPITOLUL XLIX - Profeția din 1890 a Regelui Lumii ... 270

GLOSAR ... 274

Lama Tushegoun! Câte povești extraordinare auzisem despre el! Este un calmuc rus care, din pricina activității propagandistice pentru independența poporului calmuc, a cunoscut multe închisori rusești țariste și, din aceeași cauză, și-a adăugat pe listă câteva și sub bolșevici. A fugit în Mongolia și în scurt timp a ajuns să fie foarte influent în rândul mongolilor. Nici nu era de mirare, căci era prieten apropiat și discipol al lui Dalai Lama din Potala (Lhasa), era cel mai învățat dintre lamaiști, un vestit taumaturg și vindecător. Ocupa o poziție aproape independentă în relația cu Buddha cel Viu și ajunsese să conducă toate triburile nomade din Mongolia de Vest și Zungaria, chiar extinzându-și dominația politică asupra triburilor mongole din Turkestan. Influența lui era irezistibilă, bazată fiind pe marele său control asupra științei misterioase, cum o numea el; dar mi s-a spus și că se întemeiază în mare parte pe frica și panica pe care le putea stârni în rândul mongolilor. Oricine nu se supunea ordinelor lui pierea. Nimeni nu știa ziua ori ceasul când, în iurta lui sau lângă calul cu care galopa pe câmpii, putea să apară ciudatul și redutabilul prieten al lui Dalai Lama. O lovitură de cuțit, un glonț ori degetele puternice care te strângeau de gât ca o menghină împlineau dreptatea planurilor acestui făcător de minuni. Dincolo de pereții iurtei vântul sufla și mugea, izbind zăpada înghețată de pâslă întinsă. Prin vuietul vântului se auzeau multe voci amestecate care strigau, zbierau și râdeau. Simțeam că într-un așa mediu nu era greu să uluiești cu minuni un nomad care se mută dintr-un loc în altul, fiindcă Natura însăși pregătise deja cadrul necesar. Abia mi-a fulgerat acest gând prin minte și Lama Tushegoun și-a ridicat capul, mi-a aruncat o privire pătrunzătoare și mi-a zis: — Există multe pe care nu le cunoaștem în Natură, iar priceperea de a folosi necunoscutul produce miracolul; însă puțini dețin această putere. Vreau să v-o dovedesc și după aia puteți să-mi spuneți dacă ați mai văzut vreodată așa ceva. S-a ridicat, și-a suflecat mânecile veșmântului galben, și-a luat cuțitul și s-a dus la păstor. — Michik, ridică-te! i-a poruncit el. Când păstorul s-a ridicat, Lama l-a descheiat repede la haină și i-a dezgolit pieptul. Încă nu știam ce vrea să facă; brusc, Tushegoun și-a înfipt cu toată puterea cuțitul în pieptul păstorului. Mongolul s-a prăbușit plin de sânge și am observat că un strop sărise pe haina din mătase galbenă a preotului Lama. — Ce ai făcut? am exclamat eu. — Stt! Taci! mi-a șoptit, întorcându-și spre mine chipul alb ca varul. Cu câteva tăieturi de cuțit a deschis pieptul mongolului și am văzut plămânii omului respirând ușor și inima palpitândă. Preotul Lama a atins cu degetele aceste organe, dar nu a mai curs sânge, iar chipul păstorului era cu desăvârșire calm. Zăcea cu ochii închiși și părea că e cufundat într-un somn adânc și liniștit. Când Lama a început să-i deschidă abdomenul, am închis ochii, îngrozit și scârbit; și când i-am deschis un pic mai târziu am fost și mai uluit să văd păstorul cu haina în continuare descheiată și pieptul nevătămat, dormind pașnic pe o parte și pe Lama Tushegoun așezat calm lângă cazanul pentru jar, fumându-și pipa și privind focul adâncit în gânduri. — Este uimitor! i-am mărturisit. Nu am mai văzut niciodată așa ceva! — Despre ce vorbești? a întrebat calmucul. — Despre demonstrația dumitale sau „miracol", cum îi zici dumneata, i-am răspuns. — Eu nu am spus niciodată așa ceva, a protestat calmucul, cu răceală în glas. — Ai văzut? l-am întrebat pe tovarășul meu de drum. — Ce să văd? a întrebat el, cu voce adormită.

CAPITOLUL XXXI
CÃLÃTORIE CU „URGA„

Am străbătut din nou locurile pe care le cunoșteam deja - muntele de pe care zărisem detașamentul lui Bezrodnov, râul în care îmi aruncasem armele -, lăsându-le în urmă în scurtă vreme. La primul ourton la care ne-am oprit, dezamăgire! Nu am găsit cai. În iurtă nu era decât gazda cu doi dintre fiii săi. Când i-am arătat documentul, a strigat:
— Noion-ul are drept de „urga"! O să vă aducem caii numaidecât!
A sărit în șa, luând cu el pe doi dintre mongolii care veniseră cu mine și, după ce le-a dat niște prăjini subțiri și lungi de vreo patru-cinci metri cu câte un laț din frânghie la unul dintre capete, au pornit tustrei la galop. Am plecat cu căruța pe urmele lor. Am părăsit drumul luând-o de-a dreptul pe câmp și, după vreun ceas, am dat peste o herghelie mare care păștea. Cu ajutorul acelei prăjini cu laț care se cheamă „urga", mongolul se apucase să prindă caii pentru noi când, din munții din împrejurimi, au apărut în goana cailor stăpânii hergheliilor. În momentul în care bătrânul mongol le-a arătat hârtiile mele, au consimțit fără să crâcnească și ne-au dat și patru oameni în locul celor care veniseră cu mine până acolo. Așa călătoresc mongolii, nu pe drumul de poștă, din ourton în ourton, ci direct de la o herghelie la alta, unde prind cai odihniți și pun șaua pe ei, iar stăpânii noii herghelii înlocuiesc călăuzele primite la herghelia de dinainte. Toți mongolii care se pomenesc angajați în acest mecanism al dreptului de „urga" caută să-și ducă la bun sfârșit această îndatorire cât mai repede cu putință și galopează nebunește până la următoarea herghelie de pe traseul tău ca să predea ștafeta vecinului. Orice călător care are acest drept de „urga" poate să prindă caii cu mâna lui dacă nu-i găsește pe stăpâni și prin urmare nu poate să facă rost de alte călăuze, îi poate sili pe însoțitorii primiți la herghelia de dinainte să meargă mai departe, lăsând animalele la următoarea herghelie la care va schimba caii. Asta se întâmplă însă foarte rar, fiindcă mongolului nu-i place să-și caute animalele în hergheliile altora, ca să nu aibă motiv de gâlceavfă.
Unii spun că de la acest obicei se trage numele pe care-l folosesc străinii când vine vorba de orașul Urga. Cât despre mongoli, ei i-au spus dintotdeauna Ta Kure, adică „mănăstirea cea mare". Buriații și rușii, primii care au făcut negoț în această regiune, l-au numit Urga pentru că era principala destinație a tuturor expedițiilor comerciale care străbăteau câmpiile folosind această metodă sau acest drept străvechi. O a doua explicație a numelui de Urga ar fi aceea că orașul este situat în mijlocul unei „bucle" formate din trei lanțuri muntoase, iar de-a lungul unuia dintre acestea curge râul Tola, ce semăna cu prăjina sau bățul care alcătuiește, împreună cu munții din jur, bine-cunoscuta „urga" care domină câmpiile.
Mulțumită acestui bilet special am umblat cale de mai bine de trei sute de kilometri prin regiuni din Mongolia aproape necălcate de picior de om. Am avut minunatul prilej să observ fauna din această zonă. Am văzut turme uriașe de antilope Saiga, numărând între cinci mii și șase mii de capete, dar și o mulțime de turme de mufloni, wapiti (elani) și antilope kabarga. Uneori se iveau la orizont pentru o clipă, aidoma unei vedenii, mici grupuri de cai și măgari sălbatici.
Într-un loc am avut ocazia să studiez îndeaproape o colonie mare de marmote. Pe o suprafață de câțiva kilometri pătrați se vedeau răsfirate movilițele de pământ ridicate în jurul găurilor care dau spre galeriile subterane în care locuiesc marmotele.