Creierul în extaz

Neuroplasticitatea este legea creierului. Ea înseamnă că ceea ce faci tu cu creierul tău poate de fapt să producă modificări ale structurii lui. Indiferent dacă îți dai seama sau nu, creezi căi neurale în creier prin ceea ce gândești, faci și simți.

În cartea Creierul în extaz, cercetătorul Dawson Church scoate le lumină cele mai recente studii cu privire la schimbările creierului și îți spune exact ce să faci ca să-ți racordezi creierul la stările pozitive. Îți oferă, astfel, asigurări că schimbările structurale pe care le produci prin emoțiile, gândurile, obiceiurile și comportamentele tale sunt cele care iți vor susține o viață fericită pe termen lung, combătând declinul timpuriu.

Dawson este extrem de concentrat pe tehnicile ce contracarează stresul cronic și te eliberează de emoțiile care te mențin într-o stare reactivă (reacționând la trecut în loc să fii conectat la prezent). Îți arată cum să atingi unde cerebrale specifice asociate cu relaxarea și reziliența. Prin aceste metode, poți atinge o stare meditativă profundă în doar câteva minute. El arată efectele remarcabile pe care le are această stare asupra corpului, de la crearea de noi celule stern până la activarea mitocondriilor pentru prelungirea telomerilor antiîmbătrânire.

Cercetarea meticuloasă a lui Dawson urmărește markeri biologici cheie pentru a măsura atât stresul, cât și relaxarea. El trasează harta stărilor cerebrale prin teste EEG (electro-encefalografie) și RMN (imagini de rezonanță magnetică) și folosește indicatori precum cortizolul și imunoglobulinele pentru a măsura nivelul de stres din corp. Când recomandă o anumită metodă, nu se bazează pe presupuneri sau tradiție, ci își fondează recomandările pe date științifice solide.

Însă el ilustrează știința și cu studii de caz din viață. Creierul în extaz este o carte plină de relatări despre oameni reali, a căror viață a fost schimbată prin aceste tehnici: veterani de război, supraviețuitori ai incestului, pacienți cu cancer, victime ale unor traume, oameni care suferă de anxietate, depresie și de alte afecțiuni care le limitează potențialul.

Cuvinte de apreciere despre cartea Creierul în extaz ... 5
Prefață ... 13

Capitolul 1 Foc! ... 19
Capitolul 2 Starea de curgere ... 72 Capitolul 3 Extazul obișnuit ... 111 Capitolul 4 Cei 1% ... 151
Capitolul 5 Molecula extazului ... 207 Capitolul 6 Modificarea circuitelor creierului prin programarea minții ... 255
Capitolul 7 Creierul rezilient ... 286 Capitolul 8 Înflorirea prin compasiune ... 312

Postfață Cel mai fericit obicei ... 343
Sursele imaginilor ... 353
Note ... 355
Mulțumiri ... 377
Despre autor ... 381

Apoi, s-a întâmplat ceva, iar după aceea totul a fost diferit. Eu și soția mea, Christine, ne-am trezit în Fort Ross, la hotelul unde căutaserăm refugiu după ce scăpaserăm din incendiul care ne mistuise casa. Cu o seară înainte, soarele apusese pe un cer colorat în roșu de cenușă și foc. Noaptea aceea a fost îngrozitoare, eram bântuiți de coșmaruri în care fugeam cu mașina printre flăcări. Dimineață, i-am zis lui Christine: - Trebuie să facem ceva urgent. M-a privit cu interes și curiozitate. - Trebuie să medităm Ne-am așezat pe pat și am încercat să intrăm în acel spațiu. Era greu. Îmi tot apăreau în minte imaginile cerului însângerat din ziua anterioară. Mi-am dat seama cât de scăzută îmi era energia. Incendiul arsese funia ce ținea legată barca vieții mele la ancora practicii mele spirituale. Pluteam în derivă în frică și incertitudine, de ore fără sfârșit. Era timpul să mă reconectez, să intru în rezonanță cu Universul, cu acel măreț post de radio etern care transmite pace și seninătate 24 de ore din 24, 7 zile pe săptămână. Respirând și centrându-ne în noi înșine, ne-a cuprins energia familiară de pace și calm. Eram din nou în inima Marelui Spirit, căminul care niciodată nu poate fi dărâmat sau distrus. Am stat așa aproape o oră întreagă, bucurându-ne de profunzimea conectării. Apoi, ne-am întors unul către celălalt și am început să ne împărtășim gândurile. Da, se petrecuse un incendiu. Da, ne arsese casa. Dar suntem aici, în siguranță, centrați în inima ființei. Am început să ne gândim la lucrurile pierdute. Dar acum, privindu-le din Inima Spiritului, le vedeam diferit. Mi-am amintit de cele patru cutii cu fotografii ale mamei mele, depozitate în garaj. Când a murit, cu 20 de ani în urmă, a lăsat în urma ei munți de lucruri pe care a trebuit să le sortăm. Cele mai mari fuseseră date imediat. Dar cine are timp să ia la mână miile de fotografii din anii 1960, cele mai multe spălăcite și cu oameni pe care nici nu-i cunoșteam? Cele patru cutii ocupau un întreg raft din garaj. Fotografiile sunt grele și apăsau marginile cutiilor. Cartonul se curba câte puțin în fiecare an. Silueta deformată a cutiilor dezintegrându-se oglindea lipsa de bucurie a neplăcutei sarcini de a le sorta. Acum, cele patru cutii nu mai existau ca să-mi reproșeze nefericirea lor de câte ori treceam pe lângă ele. Erau scrum. Ce ușurare! Într-un alt garaj aveam un scaun de masaj. Cumpăraserăm unul nou cu un an înainte și îl depozitaserăm pe cel vechi în garaj. Pe lista mea de lucruri de făcut era trecut: „Vinde pe internet scaunul vechi de masaj." Dar trecuse un an și nu găsisem niciodată timp să o fac. Acum, scaunul era scrum și obligația mea dispăruse într-un mod miraculos. Aveam un frumos Rolls-Royce Silver Spirit clasic. Dar blocasem atât de mulți bani în el, încât nu-mi permiteam o mașină nouă mai practică. Făcusem ocazional câte o încercare de a-l vinde, dar acum era ars, redus la o coajă. Banii de la asigurare puteau plăti acum mașina aceea nouă. Vorbeam de ani de zile cu Christine să ne mutăm în Petaluma. Dar toate economiile noastre de-o viață erau băgate în casa din Mark West, așa că rămăsese doar un vis neîmplinit. Acum, nemaiavând nimic la care să ne întoarcem, mutarea devenise inevitabilă. Am început să facem o listă cu binecuvântările aduse de incendiu. În psihologie, această procedură se numește „transformare cognitivă": aceeași imagine, dar cu un cadru diferit. Același incendiu, dar o semnificație diferită. Când ne recitam binecuvântările după meditație, starea noastră de spirit se schimba. Celebram faptul că suntem în viață, cu posibilități infinite deschise în fața noastră. Am început să ne simțim binedispuși și fericiți. Glumeam unul cu celălalt - la doar 48 de ore după ce „pierduserăm" totul! După ce meditam, incendiul nu mai însemna pierdere, ci libertate. Însemna că arsese tot ce era vechi, nu că pierdusem comori adunate într-o viață întreagă. însemna deschidere către o viață nouă și mai bună, nu scufundarea în tragedia celei vechi. Meditația schimba totul. În ziua aceea, la mai puțin de 48 de ore după incendiu, meditația mi-a schimbat întreaga perspectivă asupra vieții. Am trecut de la pierdut și confuz la încrezător și fericit, de la fără direcție și înspăimântat la echilibrat și bucuros. M-am reconectat cu versiunea mea vibrantă, plină de resurse.

Sistemul imunitar se dezactivează și el. Un studiu a constatat o scădere de până la 40% a funcției imunitare la cuplurile care se ceartă. Cele mai multe zone ale cortexului prefrontal se dezactivează, deoarece capilarele se contractă. Când primul lucru pe ordinea ta de zi este să scapi de rechin, corpul nu se folosește de abilitatea cortexului prefrontal de a compune o simfonie sau de a face un calcul. Dacă ai o autoreglare emoțională bună și calea lungă îți funcționează, hipocampul transmite imaginea înotătoarei dorsale către cortexul prefrontal, care decide „Delfin". Hipocampul primește informația că stimulul nu este periculos, că dorsala îi aparține unui delfin jucăuș, nu unui rechin prădător, și nu activează amigdala, iar tu rămâi calm. Dar când calea lungă e scurtcircuitată de stres, iar creierul folosește mai degrabă calea scurtă, s-ar putea să te alarmezi atât de tare doar la gândul că poate fi un rechin, încât ai un atac de panică chiar și la simplul gând de a înota în ocean. Întreaga mașinărie „luptă, fugă sau îngheț" a corpului tău va fi angrenată atunci de această amenințare imaginară, ca și cum te-ai afla nas în nas cu rechinul din Fălci. Ți se pun cârcei, inima ți-o ia la goană, respirația devine rapidă și superficială, iar atenția ți se îngustează până la punctul la care nu te mai poți gândi la nimic în afară de acea amenințare. Toate acestea costă enorm corpul din punct de vedere biologic. Nivelul crescut de adrenalină îți reduce dramatic durata de viață. Oamenii stresați au mult mai multe boli și trăiesc mult mai puțin decât oamenii care nu se stresează. Indiferent de forma pe care o capătă stresul (depresie, anxietate, TPST), el se corelează cu incidențe crescute de cancer, diabet și boli de inimă. La oamenii stresați, deficitul speranței de viață se măsoară în decenii, nu în ani! La cei care meditează, amigdala e liniștită - și devine tot mai liniștită pe măsură ce practici. A fost măsurată diferența de activare a amigdalei dintre meditatorii cei mai experimentați și cei mai puțin experimentați. Inițiații prezintă o reactivitate cu 400% mai mică la evenimentele stresante. Dar s-a constatat că și începătorii cu o practică de mindfulness de 30 de ore timp de 8 săptămâni își reduc activitatea amigdalei. Și alte structuri din creierul mijlociu sau sistemul limbic lucrează cu hipocampul și amigdala. Una dintre ele, talamusul, este ca o stație de relee. Situat în vecinătatea corpului calos, el identifică informațiile provenite de la organele de simț și le direcționează către centrii conștienței din cortexul prefrontal. De regulă, talamusul devine mai activ în timpul meditației, deoarece lucrează mai intens pentru a suprima inputul senzorial (acel „țânțar bâzâitor" sau „scaunul prea tare") care ne scoate din starea de extaz. Dacă hipocampul reglează emoția, iar talamusul reglează informațiile senzoriale și calea lungă funcționează corect, semnalele ce produc stres nu sunt trimise către amigdală și toată mașinăria reacției „luptă, fugă sau îngheț" a corpului rămâne inactivă, cu beneficii biologice pe măsură: ritmul inimii este constant, respirația e profundă și lentă, digestia este eficientă, imunitatea e crescută. Multe studii demonstrează beneficiile de durată asupra sănătății și longevității pe care le aduce meditația celor care o practică.