Karma

Ce este karma? Marea majoritate a oamenilor înțeleg acest concept ca pe o balanță între faptele bune și rele comise anterior, între virtuți și păcate; ca pe un mecanism care decretează că nimeni nu poate scăpa de consecințele propriilor sale acțiuni. În realitate, karma nu are nimic de-a face cu răsplata și cu pedeapsa. Ea înseamnă pur și simplu acțiune. Acțiunile tale echivalează cu responsabilitatea ta. Karma nu este un sistem extern al crimei și pedepsei, ci un ciclu intern generat chiar de tine. Acumularea karmei este generată de intențiile tale și de felul în care reacționezi în fața vieții tale. În timp, este posibil să devii captiv în tiparele comportamentale pe care ți le-ai creat singur (devenite între timp inconștiente).

În cartea Karma, Sadhguru își propune să te ajute să treci de pe scaunul de lângă șofer pe cel al șoferului, transformându-te dintr-un simplu pasager speriat de ceea ce i se poate întâmpla într-un șofer încrezător în sine, care se află la cârma propriului său destin. Printr-o viață trăită lucid și prin conștientizarea fiecărui moment, tu te poți elibera de acest ciclu. Karma este o explorare și un manual în egală măsură, care te poate ajuta să înțelegi mai clar conceptul de karma, ca pe un potențial al eliberării și ca pe o sursă de putere personală, nu doar ca pe o sursă de înlănțuire. La fel ca toate învățăturile lui Sadhguru, și cele din această carte te pot ajuta să trăiești mai inteligent, astfel încât să simți bucuria, în această lume plină de provocări, uneori dificile.

SADHGURU este yoghin, mistic și fondatorul Fundației Isha, o organizație alcătuită numai din voluntari, angrenată în numeroase proiecte umanitare și ecologice de mare amploare. Este fondatorul Centrului de Yoga Isha din Coimbatore, India, și al Institutului Isha pentru Științele Lăuntrice de la Cumberland Plateau, în centrul statului american Tennessee.

„În cartea Karma, Sadhguru explorează în egală măsură limitele și posibilitățile existenței umane. Lucrarea este plină de revelații neprețuite, care te pot călăuzi prin viață către împlinire și fericire.”

– Will Smith

„Uită tot ce știai până acum despre karma – Sadhguru ne învață că aceasta nu este o pedeapsă pentru faptele noastre rele, ci un vehicul pentru transformare care conferă putere personală. Această carte te va ajuta să preiei din nou controlul asupra vieții tale.”

– Tom Brady

„Cartea Karma este o lucrare profundă, care ne reamintește de imensa noastră capacitate de a produce schimbări pozitive în viața noastră, dar și în viețile celor din jurul nostru. Este o lectură obligatorie pentru toți cei care se simt blocați și lipsiți de orice speranță.”

– Tony Robbins

„Avem în sfârșit la dispoziție o carte despre karma în care putem avea încredere. Nu am găsit niciodată până acum o carte care să explice – și să rezolve – misterul karmei într-o manieră atât de simplă, de clară și de plină de speranță cum o face această lucrare neprețuită.”

– Deepak Chopra

„Această carte descrie cheia ce permite revelarea adevărului, ajutându-te să vezi, dar nu cu ochii fizici, să auzi adevărul care rezidă în tăcere și să te reconectezi cu înțelepciunea ta interioară.”

– Prințesa Noor Bint Asem a Iordaniei

„Instrumentele furnizate de Sadhguru în cartea Karma m-au ajutat să ajung la o stare de pace interioară. Îți mulțumesc pentru înțelepciunea și pentru călăuzirea ta, care m-au ajutat să mă transform.”

– Rosanna Arquette

Deslușirea conceptului de karma: o introducere ix

PARTEA ÎNTÂI

O notă adresată cititorului 3

Capitolul 1 Karma: eterna enigmă 7

Capitolul 2 Intenția și voința personală: fundamentul karmei 33

Capitolul 3 Karma privită ca memorie 67

Capitolul 4 Marele depozit karmic 99

Capitolul 5 Cum a început totul? 119

PARTEA A DOUA

O notă adresată cititorului 135

Capitolul 6 Karma Yoga 137

Capitolul 7 Karma Yoga și corpul fizic 171

Capitolul 8 Karma Yoga și corpul mental 195

Capitolul 9 Karma Yoga și corpul energetic 221

PARTEA A TREIA

O notă adresată cititorului 263

Conversații despre karma 265

Epilog: Karma și bijuteriile curtezanei 303

Glosar 311

Despre autor 327

Deslușirea conceptului de karma: o introducere

Îngăduie-mi să îți spun o poveste.

Într-o bună zi, Shankaran Pillai a cumpărat o ambarcațiune – un iaht ultra-luxos cu o lungime de 12 metri – pentru suma de zece milioane de dolari. El a decis să își ducă soția portoricană (cu care s-a căsătorit recent) într-o călătorie romantică pe mare.

Ghinion însă: iahtul s-a ciocnit de o stâncă și s-a scufundat în ocean.

Din fericire, Shankaran Pillai și soția sa au reușit să se salveze. Ei au înotat până la mal și în cele din urmă au ajuns pe o insuliță din apropiere, acoperită cu nisip și complet lipsită de vegetație, apărută parcă de nicăieri.

Vestea bună este că Shankaran Pillai și soția sa au putut recupera câteva conserve cu mâncare. Erau însă conștienți că acestea nu le vor ajunge decât pentru vreo două zile. Aveau nevoie de o soluție.

Netulburat, Shankaran Pillai s-a așezat într-o postură de yoga și s-a scufundat într-o stare spirituală de pace. De bună seamă, dispoziția soției sale nu era însă la fel de senină!

- Suntem condamnați! s-a plâns ea, suspinând. Nu există nicio locuință umană prin apropiere, niciun semn de viață – nici animale, nici plante, nimic. Din ce vom trăi? Cum ne vom descurca? Ce sfârșit oribil pentru visul nostru referitor la o căsnicie fericită până la adânci bătrâneți!

Shankaran Pillai a continuat să mediteze în poziția sa de yoga, netulburat.

Soția sa a rămas consternată.

- Cum poți sta astfel? Nu îți dai seama că suntem literalmente condamnați la moarte? Nu realizezi că vom muri?

Shankaran Pillai și-a privit soția cu o compasiune calmă.

- Draga mea, nu te agita. Ceea ce nu ți-am spus înainte de a ne căsători a fost faptul că am o anumită istorie personală. Pe când eram student în Tennessee, am fost nevoit să fac un împrumut pentru studii. După ce am terminat facultatea, am plecat la New York fără a-mi plăti împrumutul. Am fost prins însă de creditori trei luni mai târziu.

Din fericire, am reușit să scap de ei și am plecat în California. Aici, mi-am cumpărat o mașină. De vreme ce tot am fost nevoit să mă împrumut in nou pentru a-mi cumpăra mașina, m-am gândit în sinea mea: „De ce să mă mulțumesc cu o mașină ieftină?” M-am decis așadar să îmi cumpăr un Rolls-Royce placat cu aur curat, așa că m-am împrumutat cu un milion de dolari în acest scop. Convins că viața mea ar fi dificilă în acel loc, am plecat cu mașina în Oregon.

Creditorii m-au urmărit însă și aici. După acel episod, am luat un împrumut de cinci milioane de dolari, pentru a-mi cumpăra o casă. Cu acești bani, am plecat în Mexic. Creditorii mi-au dat însă și aici de urmă, după vreo șase luni.

În final m-am însurat cu tine și mi-am cumpărat acest iaht în Texas, plătind pentru el zece milioane de dolari. De bună seamă, nu am reușit să plătesc nici măcar prima rată. Prin urmare, nu-ți face griji. Păstrează-ți calmul și nu intra în panică. Te asigur că ne vor găsi și aici… Întotdeauna o fac!

Credința lui Shankaran Pillai că va fi „găsit” (sau mai bine zis realizarea lui că nu va putea scăpa niciodată de creditori!) reprezintă un fenomen pe care restul lumii îl cunoaște sub un alt nume.

Karma.

Fundamentul vieții noastre, de care nimeni nu poate scăpa vreodată. Mecanismul care decretează că nu putem evita consecințele propriilor noastre acțiuni. Ciclul care pare să ne urmărească inexorabil oriunde ne-am duce.

Deși originea cuvântului este indiană, karma a devenit un termen integrat la ora actuală în toate dicționarele lumii. El nu mai este un concept pur metafizic sau definit într-un tratat academic, ci a devenit un cuvânt folosit pe scară largă de către toți oamenii din această lume, cu semnificații care variază de la cele mai ezoterice și până la cele mai populare sensuri.

Cum a reușit acest termen sanscrit să fie integrat în toate limbile pământului? Ce anume îi conferă popularitatea ieșită din comun și capacitatea de a rezista de-a lungul secolelor?

Am putea găsi foarte multe explicații posibile, dar poate cea mai bună dintre ele este următoarea: karma este singurul concept din câte există care se adresează perplexității pe care o simt absolut toți oamenii din această lume în fața suferinței. Ea reprezintă singura explicație logică ce pare să dea cât de cât o noimă lumii aparent arbitrare în care trăim.

Cum altfel am putea înțelege omniprezența angoasei umane? Cum altfel am putea explica ororile războaielor și ale bolilor terminale; sau agonia mută de pe fețele copiilor înfometați și ale prizonierilor traumatizați; ori catalogul nesfârșit al sălbăticiei și al conflictelor care au marcat experiența umană încă din cele mai vechi timpuri?

Mai mult decât atât, cum altfel am putea răspunde la următoarele întrebări, pe care oamenii și le-au pus încă din Antichitate: de ce li se întâmplă lucruri oribile oamenilor buni? De ce îi favorizează atât de des norocul pe oamenii cruzi, lipsiți de bunătate sau compromiși din punct de vedere moral? De ce par atât de aleatorii și de capricioase circumstanțele vieții? De ce ni se pare uneori că Dumnezeu – dacă este adevărat că există – joacă zaruri cu această lume? De ce ni se pare adeseori universul un loc atât de ostil, de nelegiuit și de imposibil de guvernat? De ce?

Probabil că nu există niciun alt cuvânt care să dea un răspuns la toate aceste întrebări la fel de bine ca și karma.

Și totuși, vreme îndelungată cuvântul a fost fie simplificat într-o manieră aproape grotescă, fie mistificat într-o manieră nenecesară. Prin urmare, a sosit timpul să explorăm acest concept într-o manieră mai profundă; să deslușim cuvântul cel mai utilizat și cel mai abuzat din lume, și totuși absolut indispensabil pentru orice vocabular spiritual care există. A sosit timpul să examinăm maniera în care se conectează karma cu cele mai importante domenii ale interogării umane: descoperirea sensului vieții, și mai presus de toate, a manierei ideale de a trăi această viață.

Cartea de față își propune să fie în egală măsură o explorare și un ghid, oferindu-i cititorului o serie de chei pentru a trăi într-o manieră inteligentă și pentru a se bucura de viață în această lume plină de provocări. De-a lungul procesului, ea încearcă să restaureze potențialul inițial al cuvântului karma, acela de transformare personală. De asemenea, autorul speră să deslușească sensurile greșite atribuite acestui cuvânt, conferindu-i întreaga sa putere originală și întreaga sa rezonanță explozivă.

De-a lungul cărții, voi sublinia o serie de sutra-e, pentru a te ajuta să navighezi prin universul karmei. Sensul literal al cuvântului sutra este: fir. Nimeni nu își dorește un șirag de mărgele numai de dragul firului, dar fără acesta nu ar putea exista șiragul! În cultura yoghină, un guru le oferă întotdeauna adepților săi un fir călăuzitor, pentru a-i ajuta în acest fel să navigheze prin propria lor viață. Cartea de față își propune însă să le ofere cititorilor în egală măsură o călăuzire și o expunere detaliată pe tema karmei. Ea le va prezenta în egală măsură diferite explicații punctuale și o imagine de ansamblu. Cu alte cuvinte, speranța autorului este de a le prezenta cititorilor în egală măsură un fir (călăuzitor) și întregul șirag.

Careta este împărțită în trei părți. Partea întâi va explora conceptul de karma ca sursă a înlănțuirii; partea a doua va explora posibilitățile eliberării din această înlănțuire; iar partea a treia va răspunde la întrebările cele mai frecvente pe această temă.

Partea întâi va examina complexul mecanism de operare al karmei, un mecanism mult mai sofisticat decât realizează cei mai mulți dintre oameni. Parte a doua va prezenta conceptul de karma yoga, o sumă de metode prin care karma poate fi adresată și gestionată, în vederea eliberării de ea. Această secțiune a cărții va avea o orientare foarte pragmatică, dar yoga reprezintă o știință ce nu poate fi descrisă în profunzime într-o singură carte. Ea necesită un mare angajament personal și antrenamentul sub călăuzirea unui maestru spiritual, pentru a-l putea transforma cu adevărat pe aspirant. O carte poate oferi însă anumite explicații și poate inspira o cale spirituală. Exact acest lucru speră să îl realizeze această secțiune a cărții de față.

Un avertisment însă: pe măsură ce te vei adânci în călătoria oferită de această carte, este posibil să te confrunți cu diferiți termeni tehnici. Nu te descuraja însă. Karma nu este un subiect poetic, ci un domeniu complex de studiu, bazat pe concepte și distincții foarte precise, aproape clinice. Pe de altă parte, karma nu reprezintă o temă sterilă, ci însuși fundamentul existenței umane, de fapt chiar o chestiune de viață și de moarte! Prin urmare, o discuție referitoare la ea nu poate fi niciodată pur academică.

Mai multe capitole din primele două părți ale cărții vor conține anumite secțiuni numite sadhana-e. În limba sanscrită, cuvântul sadhana înseamnă instrument sau unealtă. Aceste instrumente îți vor oferi oportunitatea de a pune în practică anumite idei teoretice pe care le-ai întâlnit în fiecare capitol, testându-le astfel în laboratorul experienței tale de viață.

Partea a treia a cărții este dedicată răspunsurilor la diferite întrebări. Este vorba despre întrebările celor care caută sincer să înțeleagă aceste aspecte spirituale, uneori spinoase. Pe scurt, am adunat aici întrebările la care am răspuns personal în cadrul diferitor programe spirituale și conversații pe care le-am purtat de-a lungul a peste trei decenii și jumătate. Aceste întrebări revin în permanență, căci curiozitatea umană referitoare la karma este permanentă, persistentă și nu de puține ori urgentă. Confuzia pe care o simt oamenii pe tema acestui subiect este autentică, iar dorința lor de a obține lămuriri este sinceră și arzătoare.

Poate că o parte dintre aceste întrebări vor găsi o rezonanță în inima ta. Poate că altele îți vor părea că provin chiar din sufletul tău. Foarte puține întrebări care au fost puse de oameni de la începuturile timpului și până în prezent au fost cu adevărat noi. Contextele și detaliile se pot schimba, dar nevoia de a da noimă unei lumi pline de suferințe și de nedreptăți va continua să rămână de-a pururi relevantă, la fel cum setea oamenilor de a desluși misterele vieții va continua să dureze până la sfârșitul timpului.

Haide așadar să facem acest lucru: să deslușim conceptul de karma.

Partea întâi

O notă adresată cititorului

Așa cum îmi place să subliniez adeseori, cuvântul sadhguru înseamnă un guru needucat. Un guru needucat nu este un instructor care a acumulat foarte multe informații scripturale, ci un ghid spiritual care practică în fiecare moment cunoașterea lăuntrică. Cu alte cuvinte, tot ceea ce spun eu are ca sursă cunoașterea mea personală directă, nu o cunoaștere la mâna a doua.

În concluzie, abordarea mea referitoare la karma nu este (și nu a fost niciodată) una academică. Atunci când vorbesc despre karma, eu nu descriu o doctrină teoretică, ci o percepție personală directă. Cunoașterea conceptuală este domeniul de activitate al lumii academice. Cea perceptuală este calea yoghinului.

Partea întâi a cărții de față explică ideea de karma, în toată complexitatea și multidimensionalitatea acesteia. La prima vedere, ea pare să discute despre diferite concepte pure, uneori foarte dificil de înțeles. Doresc să subliniez însă că acestea nu sunt simple teorii abstracte, ci o viziune personală directă referitoare la mecanismul de operare al karmei.

Această secțiune se adresează celor însetați de cunoaștere, celor care au acumulat de-a lungul anilor foarte multe întrebări de gen: „Ce este karma?”. Cum se acumulează ea? Ce anume pune în mișcare acest mecanism? Cum a început acest ciclu al vieții, atât de complicat și aparent nebunesc? Această secțiune se adresează celor care nu își doresc un simplu manual de utilizare, ci un crâmpei dintr-o înțelegere care să le permită să deslușească însuși mecanismul roții karmice.

Cu alte cuvinte, în capitolele care vor urma vom examina maniera în care a apărut această roată, căpătând pe parcurs o viteză de rotație din ce în ce mai mare. Ele te vor conduce pas cu pas de-a lungul subiectul karmei, explicându-ți ce este aceasta; cum se acumulează ea; numeroasele modalități prin care este modelată personalitatea umană; rezervorul incredibil de vast al memoriei, pe care îl poartă în subconștientul lor absolut toți oamenii; rolul voinței personale; și manierele subtile prin care karma continuă să rămână agățată de noi chiar și atunci când încercăm să ne eliberăm cu orice preț de ea.

Căutătorii spirituali își doresc de regulă să se elibereze de karma lor, dar este extrem de important să înțelegem că aceasta nu este dușmanul nostru. Nu este deloc necesar să eliminăm întreaga karma pentru a duce o viață trăită în bunăstare și în armonie. De fapt, noi nu am putea trăi deloc fără karma, căci întreaga viață umană este susținută de aceasta. Ce-i drept, karma ne poate produce foarte multă suferință și ne poate înlănțui complet, dacă nu știm cum să o gestionăm.

Sistemul yoga nu conține porunci, la fel ca marea majoritate a religiilor lumii. El ne conferă liberul arbitru de a alege în ce măsură ne dorim să generăm o karma pozitivă pentru viitor, să ne distanțăm de karma noastră sau să o dizolvăm în totalitate. În cadrul acestei cărți vom explora și vom analiza toate aceste posibilități, dar în ultimă instanță alegerea îți aparține.

Dacă te lovești tot timpul căzând de pe bicicletă, nu bicicleta reprezintă problema, ci faptul că nu știi să mergi cu ea. Cartea de față nu își propune să reinventeze roata, ci doar să te învețe să mergi în siguranță și cu plăcere pe bicicleta ta, îndreptându-te către destinația aleasă de tine, conștient că tu ești cel care își controlează propria călătorie.

Capitolul 1

Karma: eterna enigmă

SUTRA #1

Karma te învață să devii sursa propriei tale creații.

Prin asumarea personală a responsabilității, fără a-ți mai pune destinul exclusiv pe seama cerului, tu devii astfel creatorul propriului tău destin.

Pe scaunul șoferului

Îngăduie-mi să îți spun o poveste.

Odată, papa a vizitat Statele Unite. Programul său era foarte aglomerat, suveranul pontif având angajamente în mai multe orașe succesive. Într-o zi, el s-a nimerit a fi în statul Louisiana, într-o limuzină foarte lungă condusă de un șofer – genul de vehicul care demonstrează la modul chintesențial capacitatea americanilor de a întinde totul la limita maximă.

Papa s-a umplut de entuziasm, căci nu a mai condus niciodată o astfel de mașină. Prin urmare, el i-a spus șoferului:

- Aș dori să conduc mașina.

Cum l-ar fi putut refuza șoferul pe suveranul pontif? Prin urmare, el i-a răspuns:

- Desigur, Sfinte Părinte.

Așadar, papa a trecut la volanul mașinii, iar șoferul pe scaunul de lângă el. Distrându-se de minune, papa a început să exagereze, apăsând din ce în ce mai puternic pe pedala acceleratorului. El a ajuns astfel la o viteză de 150 de kilometri la oră, iar apoi de 160 de kilometri la oră, fără să realizeze că mergea excesiv de rapid.

De bună seamă, polițiștii din Louisiana – vestiți pentru rigoarea lor atunci când vine vorba de șoferii vitezomani – au intrat imediat în acțiune. Văzând luminile mașinii de poliție din spatele său și ascultând semnalul sonor al acesteia, papa a tras la marginea drumului.

Polițistul a coborât imediat din mașina sa și s-a apropiat lent și precaut de limuzină, cu mâna pe arma din dotare. El s-a uitat prin geamul lateral al acesteia și a văzut că cel care conducea limuzina era papa însuși! S-a uitat apoi pe scaunul de lângă el și a observat că pe acesta se afla altcineva.

- Așteaptă aici, i-a spus el papei.

S-a dus apoi înapoi la mașina sa și l-a apelat prin stația radio pe șeful poliției, căruia i-a spus:

- Domnule căpitan, am prins un pește foarte mare.

- O, uau! Despre cine este vorba? Bonnie și Clyde, cumva?

- Nu, cineva mult mai mare.

- Sfinte Sisoie! L-ai prins cumva pe Al Capone?

- Nu, cineva mult, mult mai mare.

- Ce!? L-ai prins chiar pe Președintele Statelor Unite ale Americii, nici mai mult nici mai puțin!?

- Nu, cineva chiar mai mare decât el!

- Să fim serioși, cine poate fi mai mare decât Președintele Statelor Unite? Pe cine ai pus mâna?

- Nu știu sigur, i-a răspuns polițistul, dar papa este șoferul lui!

Ajungem astfel la esența subiectului nostru: marea majoritate a oamenilor nu au nicio idee cine le conduce mașina!

Privește în jurul tău. Întreabă-te câți dintre oamenii pe care îi cunoști înțeleg cu adevărat acest mecanism nebunesc numit viață. Cei mai mulți dintre ei sunt simpli pioni pasivi în această călătorie, care nu înțeleg cum funcționează motorul acestui automobil numit viață, sursa combustibilului său, cum îi pot gestiona direcția sau viteza, și mai presus de toate, cine este șoferul lor. Ei vorbesc despre liberul arbitru, despre libertate și despre independență, dar nu își controlează aproape deloc (sau chiar deloc) viața. Își creează singuri destinul, dar într-o manieră inconștientă.

Bun venit în dimensiunea karmei, mecanismul care te plasează inevitabil exact acolo unde îți este locul și în care ar fi trebuit să te afli de la bun început: pe scaunul șoferului.

Demistificarea karmei

Ajungem astfel la întrebarea centrală a acestei cărți: ce este karma?

La modul cel mai literal, cuvântul înseamnă acțiune.

Din păcate, marea majoritate a oamenilor înțeleg acțiunea exclusiv din perspectiva faptelor lor bune sau rele. Ei percep karma ca pe un sold al virtuților și păcatelor lor, al meritelor și defectelor lor. Ca pe un fel de audit al vieții. Alții o înțeleg ca pe un registru ținut de un fel de contabil desemnat de Dumnezeu, care îi recompensează pe unii oameni cu beatitudinea specifică paradisului și îi condamnă pe alții trimițându-i într-un purgatoriu sau în centrifuga unei mașinării de reciclare care îi scuipă apoi înapoi în această lume, pentru a suferi încă și mai mult.

Această perspectivă este nu doar greșită și absurdă, ci de-a dreptul tragică.

Ea a creat generații întregi de oameni speriați și confuzi, care au aplicat acest concept fără nicio discriminare, neștiind ce înseamnă de fapt. Această atitudine a condus la un fel de fatalism care a paralizat un număr enorm de oameni, fiind folosit pentru a valida cele mai variate nedreptăți sociale și tiranii politice. Mai mult decât atât, el a condus la diferite filozofii lipsite de substanță, la dezbateri academice penibile și – de bună seamă – la o întreagă industrie a ghicitului viitorului!

Haide așadar să începem prin a spulbera primul mit.

În realitate, karma nu are nimic de-a face cu răsplata și cu pedeapsa. Ea nu are nimic de-a face cu un auditor despotic al vieții care stă pe un norișor din cer, folosindu-se de instrumentele extrem de primitive ale morcovului și bățului. La fel, ea nu are nimic de-a face cu un Dumnezeu binefăcător aflat în ceruri, cu răsplata divină, cu virtutea și păcatul, cu binele și răul sau cu Dumnezeu și cu Lucifer.

Karma nu înseamnă altceva decât că cei care ne-am creat tiparul propriei vieți suntem noi înșine. Cu alte cuvinte, noi suntem cei care ne creăm propriul destin. Ori de câte ori spunem: „aceasta este karma mea”, noi nu afirmăm altceva decât că: „eu sunt responsabil pentru viața mea”.

Conceptul de karma ne învață să devenim sursa propriei noastre creații. Prin asumarea responsabilității pentru propria viață (fără a o mai proiecta asupra cerului), noi devenim creatorii propriului nostru destin.

Karma este fundamentul natural al întregii existențe. Ea nu este în niciun caz o lege impusă de sus. Karma nu ne permite să renunțăm la responsabilitatea care ne revine, punând-o pe seama unei alte forțe. Spre exemplu, ea nu ne permite să dăm vina pe părinții noștri, pe profesorii pe care i-am avut, pe țara în care ne-am născut, pe politicieni, pe zei sau pe soarta noastră. Fiecare om este sută la sută responsabil pentru propriul său destin, și mai presus de toate, pentru natura experiențelor pe care le trăiește.

Prin urmare, singura întrebare relevantă în cazul de față este: tu ești pregătit pentru o discuție despre karma?

Ești pregătit să asculți o prelegere referitoare la o dimensiune atât de generatoare de putere încât îți spune practic că ești capabil să preiei frâiele propriei tale vieți în mâinile tale?

Dacă nu te simți pregătit, îți recomand să te oprești chiar acum din lectură.

Dacă te simți însă pregătit, respectiv dacă ești curios să afli mai multe despre maniera în care funcționează acest mecanism, cartea de față ar putea fi cheia pe care o cauți. Tot ce va trebui să faci în continuare este să bagi această cheie în contactul mașinii tale pentru a-i porni motorul, începându-ți astfel noua călătorie prin viață. De îndată ce te vei afla la volanul mașinii, experiențele tale de viață nu vor mai fi niciodată la fel.

Este foarte important să nu uiți însă un lucru: karma nu este o doctrină. Nu vei primi bile albe dacă vei subscrie la ea, și nici bile negre dacă vei refuza să crezi în ea. Karma nu este un crez, o scriptură, o ideologie, o filozofie sau o teorie științifică, ci este însăși esența realității. Ea este un mecanism existențial. La fel ca și soarele, ea operează indiferent dacă o recunoști sau nu, dacă ții cont de ea sau dacă o ignori. Karma nu își dorește un club al fanilor!

Tot ce face ea este să te mute de pe scaunul de lângă șofer, al pasagerului terorizat care se ține cu disperare de mânerul de siguranță, pe scaunul șoferului care conduce mașina, navigând cu bucurie pe ruta propriului său destin.

Ciclul karmic

Pentru a deveni un șofer dintr-un simplu pasager este necesar să cunoști însă o serie de reguli de bază referitoare la modul de funcționare al mecanismului karmic.

Îți propun să începem prin corectarea unei neînțelegeri fundamentale. Deși karma se traduce prin acțiune, ea nu face întotdeauna referire la acțiunile fizice. Cu alte cuvinte, ea nu face neapărat referire la ceea ce faci în lumea exterioară, indiferent dacă acestea sunt fapte de caritate sau pline de răutate.

În esență, karma reprezintă o acțiune pe trei niveluri: corp, minte și energie. Tot ceea ce faci pe aceste trei niveluri lasă anumite reziduuri sau o anumită amprentă asupra ta.

Ce înseamnă acest lucru?

Este foarte simplu. Cele cinci simțuri colectează date din lumea exterioară în fiecare moment al vieții tale. Tu ești literalmente bombardat cu stimuli, în fiecare moment. De-a lungul timpului, acest volum enorm al impresiilor senzoriale începe să capete un tipar distinct în interiorul tău. Cu alte cuvinte, el se modelează încetul cu încetul în diferite tendințe comportamentale. În timp, aceste tendințe devin din ce în ce mai ferme, transformându-se în personalitatea ta, respectiv în ceea ce tu consideri a fi adevărata ta natură.

De bună seamă, mecanismul funcționează la fel de precis și în sensul opus: mintea ta îți modelează literalmente maniera în care experimentezi lumea din jurul tău. Acest tipar devine în timp karma ta, o orientare către o viață pe care ți-ai creat-o singur, într-o manieră relativ inconștientă. Cu alte cuvinte, tu nu ești conștient de maniera în care se dezvoltă aceste tendințe.

În realitate, ceea ce tu consideri a fi „eu” nu este decât o acumulare de obișnuințe, predispoziții și tendințe pe care le-ai achiziționat în timp, fără a fi conștient de acest proces.

Să luăm un exemplu foarte simplu: unii oameni sunt foarte fericiți în copilărie, dar devin niște adulți complet nefericiți. Este posibil ca această nefericire să fi fost declanșată de anumite evenimente din viața lor, dar în cele mai multe cazuri, ei nu au nicio idee când anume s-a schimbat personalitatea lor. De bună seamă, dacă și-ar fi creat într-o manieră conștientă această personalitate, ei și-ar fi modelat-o complet diferit. La un moment dat de-a lungul drumului, ei și-au urmat însă dictatele reacțiilor lor neexaminate (inconștiente), și astfel principala lor caracteristică a devenit nefericirea cronică.

Cu alte cuvinte, karma poate fi comparată cu un software vechi, pe care ți l-ai scris singur, dar într-o manieră inconștientă.

Mai mult decât atât, tu îți actualizezi zilnic acest program de soft! În funcție de acțiunile pe care le realizezi – fizice, mentale sau energetice – tu continui să îți scrii zi de zi programul de soft. De bună seamă, restul sistemului va funcționa apoi în acord cu acest program, fără să se abată niciun moment de la el. Pornind de la informațiile din trecut, anumite amintiri / tipare continuă să se materializeze în viața ta, care devine astfel ciclică și repetitivă. În timp, tu devii complet înlănțuit de tiparele / obișnuințele tale. La fel ca foarte mulți alți oameni, tu nu mai știi de ce se repetă anumite situații în viața ta interioară / subiectivă, dar și în cea exterioară / obiectivă, căci aceste tipare sunt complet inconștiente. Pe măsură ce trece timpul, tu te transformi într-o marionetă pusă în mișcare de firele tiparelor acumulate de tine în trecut.

Spre exemplu, viața foarte multor oameni este dominată de abuzurile alimentare sau de alte substanțe chimice. De bună seamă, dependența chimică joacă un anumit rol în acest proces, dar problema principală constă în faptul că ei și-au creat un tipar recurent în viață. Oricât de mult ar încerca să se elibereze de el, ei continuă să cadă din nou și din nou în aceeași capcană. Dacă nu își vor rescrie în mod conștient programul soft / karmic, acești oameni vor percepe regularitatea tiparului respectiv ca fiind ceva impus din afară, și nu inițiat din interiorul lor. Acest program de software nu reprezintă însă o soartă implacabilă. Dimpotrivă, el poate fi rescris. Alternativ, omul poate renunța la el, sau se poate distanța de el, dacă dorește, așa cum vei vedea mai târziu dacă vei continua să citești această carte.

Mecanismul karmic nu se oprește niciun moment. Toate fluctuațiile mentale din interiorul tău dau naștere unor reacții chimice, care generează apoi senzații fizice. La rândul lor, aceste senzații stimulează într-o măsură și mai mare reacțiile chimice, care stimulează fluctuațiile mentale. În timp, însăși chimia organismului tău devine astfel determinată de o serie de reacții inconștiente la stimulii senzoriali și mentali.

Așa se face că de îndată ce te gândești la ceva care te stimulează mental, tu ajungi să simți automat anumite senzații fizice precise în interiorul corpului tău. Acest lucru poate fi verificat din punct de vedere empiric. De pildă, la ora actuală se știe că dat fiind că omul este un organism psihosomatic, tot ceea ce se petrece în mintea sa se imprimă automat în corpul său, printr-un proces chimic. De pildă, dacă te gândești la un munte, chimia ta corporală va reacționa într-un anumit fel. Dacă te gândești la un tigru, ea va reacționa într-un cu totul alt fel. Cu alte cuvinte, fiecărei fluctuații mentale îi corespunde o reacție chimică și o senzație fizică foarte precise. Dacă aceasta din urmă nu devine însă foarte acută, cel mai adesea tu nu ești conștient de ea. Toate aceste senzații sunt înregistrate însă la nivelul minții subconștiente, devenind în timp un tipar inconștient ferm stabilit. Altfel spus, tu devii un depozit viu de amintiri karmice pe un nivel de care nu ești conștient.

Cercetările științifice moderne au arătat că traumele psihologice și fizice pot contribui la sporirea riscului de boli mentale și fizice. Spre exemplu, oamenii de știință ne spun că stresul mental poate conduce la probleme cardiace. Toate aceste informații nu sunt propriu-zis noi. Oamenii au știut dintotdeauna că cei care trec prin mari încercări psihologice riscă să rămână cu inima „frântă”! Aceste efecte se produc deoarece biochimia organismului se modifică în timp, ca rezultat al fluctuațiilor mentale și emoționale constante.

Avem astfel de-a face cu un cerc vicios. Dacă atingi o singură dată firmamentul minții tale, valurile produse sunt suficiente pentru a continua să oscileze vieți la rând. Mintea este un proces care prinde singur viteză, fără niciun ajutor conștient din partea ta. Probabil ai remarcat că la vârsta de 18 ani îți era mult mai ușor să te scuturi de dificultăți și să mergi mai departe. La 30 de ani încă mai puteai face acest lucru, dar nu la fel de ușor. La 45 de ani te deranjează deja foarte multe lucruri, iar la 60 de ani aproape că nu mai reușești să te ridici de jos, să te adaptezi și să mergi mai departe.

Acest mod de a gândi este practic universal, putând fi regăsit cu ușurință pretutindeni în jurul tău. La vârsta de 18 ani, oamenii sunt adeseori anxioși în legătură cu viitorul lor. La 70 de ani ei continuă să își facă griji legate de viitor, chiar dacă au lăsat în urmă cea mai mare parte a vieții lor! Ei au devenit niște veterani atât de ferm ancorați în tiparul grijilor încât continuă să se simtă îngrijorați chiar dacă nu au niciun motiv. De ce? Deoarece ciclul fluctuațiilor mentale care se transformă în reacții chimice și apoi în senzații fizice (ce produc apoi alte reacții chimice care se repercutează asupra fluctuațiilor mentale) s-a accelerat de-a lungul timpului. Acest proces are un impact cumulativ asupra memoriei celulare și genetice, precum și asupra sistemului energetic.

În consecință, mintea subconștientă poate fi comparată cu o bibliotecă uriașă de amintiri karmice. Dacă le-am aborda într-o manieră conștientă, aceste informații s-ar dovedi extrem de utile. Problema este că ele devin tot timpul manifeste, fără permisiunea noastră! Noi ajungem să ne simțim astfel din ce în ce mai disperați, întrucât ni se pare că apăsăm tot timpul la întâmplare tastatura psihicului nostru, fără să știm ce facem.

Gândește-te la un CD cu muzică. Discul este similar corpului tău, indiferent dacă vorbim despre cel fizic, cel mental sau cel energetic. Muzica este analoagă impresiilor înregistrate de organismul tău. În momentul de față, muzica nu este altceva decât o impresie subtilă pe un compact disc, dar dacă pui discul într-un player și îi dai drumul, ceea ce experimentezi nu mai este discul, ci muzica. La fel se petrec lucrurile și cu karma. Tu nu experimentezi în mod activ corpul tău energetic, cel mental sau cel fizic, ci doar muzica, pe care nu o poți opri! Cu alte cuvinte, tu experimentezi în permanență propriile impresii / tipare karmice, pe care le porți în subconștientul tău, și ți se pare că nu le mai poți opri.

Epuizarea și tirania generate de karma

Nivelul pe care operează obsesiile compulsive karmice te-ar putea lua prin surprindere. Spre exemplu, locul pe care îl alegi într-o aulă sau într-o sală de conferințe ți s-ar putea părea o decizie liberă, dar cel mai adesea el revelează un anumit nivel compulsiv karmic. Dacă vei participa la același curs sau la aceeași conferință vreme de cinci zile, s-ar putea să descoperi că îți place să stai în fiecare zi pe același loc.

Cu mulți ani în urmă, pe când pregăteam instructori de yoga pentru a-mi transmite programul spiritual intitulat „Ingineria Interioară” în diferite locuri din țară, aceștia îmi puneau adeseori următoarea întrebare:

- Sadhguru, ce fel de întrebări pun cel mai frecvent cursanții? La ce mă pot aștepta și în ce fel trebuie să răspund la ele?

Prin urmare, le-am făcut o schiță cu aranjamentul clasei și le-am spus:

- Dacă cineva se așează aici, acesta este genul de întrebări pe care le va pune cel mai probabil. Dacă altcineva se așează acolo, acesta este genul de întrebări pe care le va pune cel mai probabil.

De bună seamă, există și excepții de la regulă. Spre exemplu, un cursant întârziat se poate așeza în singurul loc pe care îl mai găsește liber, dar în 90% dintre cazuri întrebările puse de cursanți sunt exact cele pe care le-am indicat eu atunci instructorilor pe care i-am pregătit. Atât de previzibilă este karma!

În concluzie, karma nu este un sistem extern de tip „crimă și pedeapsă”, ci un ciclu intern generat de noi înșine. Aceste tipare nu ne oprimă din exterior, ci din interiorul nostru. Privite dintr-o perspectivă exterioară, lucrurile pot arăta chiar bine. Poate că ți-ai găsit o slujbă nouă, poate că te-ai mutat într-o casă nouă, poate că ți-ai găsit un partener de cuplu nou sau poate că ai născut un copil. Poate chiar te-ai mutat într-o altă țară. Dar dintr-o perspectivă lăuntrică, tu vei continua să experimentezi aceleași cicluri – aceleași oscilații interne, aceleași tipare comportamentale, aceleași reacții mentale și aceleași tendințe psihologice.

Cu alte cuvinte, totul se schimbă în jurul tău, mai puțin experiențele tale! Oricât de insistent ai continua să îți modifici mediul exterior, nimic nu va da cu adevărat rezultate, pentru că singurul lucru pe care nu l-ai schimbat a fost karma ta. La fel ca până acum, alți factori par să apese pe aceleași butoane emoționale. Mașina vieții tale continuă să meargă înainte, dar nu tu ești cel care stă la volanul ei.

Pentru toate celelalte creaturi de pe această planetă, dificultățile par să fie exclusiv de natură fizică. Atât timp cât au ce mânca, ele se simt fericite. Lucrurile se petrec însă diferit în cazul oamenilor. Dacă aceștia au stomacul gol, acest lucru reprezintă doar o singură problemă pentru ei; dar dacă au stomacul plin, dintr-o dată apar din senin o sută de alte probleme! Oamenii vorbesc despre libertate, dar își plachează tot timpul cu aur limitările, fără să știe că fac acest lucru. Deși ridică în slăvi valorile independenței, tot ceea ce îi reprezintă – nu doar felul în care arată, în care simt sau gândesc, ci chiar felul în care stau așezați, în picioare sau în care merg – este determinat de tiparele pe care și le-au creat singuri în trecut.

Și nu uita un lucru: pe lângă faptul că este inconștientă și compulsivă, karma este inclusiv profund ciclică. Cu alte cuvinte, informațiile karmice din interiorul sistemului tău sunt codificate în funcție de diferite tipuri de cicluri. Cel mai mare ciclu este cel solar, căci tot ce există în cadrul sistemului nostru solar este influențat de soare, în egală măsură lucrurile animate și cele neanimate. Planeta pe care trăim noi nu face excepție de la această regulă. Ciclul solar este alcătuit din 4356 de zile (aproape 12 ani). Cei care trăiesc la unison cu ciclul solar duc o viață în care se bucură de sănătate, bunăstare, armonie și o fricțiune minimală (un număr redus de conflicte).

Pe măsură ce durata ciclului karmic descrește, viața devine din ce în ce mai dezechilibrată. Cei care trăiesc la unison cu unele cicluri foarte scurte, de trei sau de șase luni, se află într-o stare de dezechilibru psihologic foarte avansat, căci retrăiesc aceleași probleme sau situații de viață la fiecare câteva luni. Dacă viața unui om este determinată de un ciclu de 28 de zile – ciclul lunar, care este cel mai scurt între toate – el poate fi considerat ca având probleme psihice. Așa cum știi probabil, cuvântul lunatic derivă de la cuvântul lunar, iar acest lucru nu reprezintă o coincidență. Pe de altă parte, nu trebuie să uităm însă că ciclul karmic nu are nimic de-a face cu ciclurile reproducătoare ale corpului feminin.

Atât timp cât nu vom întrerupe aceste tipare interne și externe, nimic nou nu ni se va întâmpla vreodată. Probabil că ai observat că există oameni care au un succes din ce în ce mai mare, dar se simt din ce în ce mai frustrați, întrucât în sinea lor se simt de parcă s-ar învârti într-un cerc vicios, fără a ajunge vreodată undeva. Ei au învățat să călărească valul unui ciclu karmic, dar nu s-au eliberat totuși de el.

Practicanții de yoga își propun să își trăiască din ce în ce mai mult viața la unison cu ciclul solar, astfel încât să își asigure în acest fel starea de echilibru și de stabilitate. Chiar dacă nu reușesc întotdeauna să își modifice karma mentală și emoțională acumulată, întrucât nu își mai pot modifica acțiunile din trecut, ei nu mai cad totuși în capcana ciclurilor karmice pe termen scurt. Cu alte cuvinte, ei nu își mai poartă karma ca pe un veșmânt mulat pe corp, ci ca pe unul rezonabil de larg, care flutură pe ei, fără să îi incomodeze prea mult. Asta înseamnă să te distanțezi de karma ta.

Drama este că oamenii nu realizează cât de tenace poate fi karma. Chiar dacă te accidentezi și mori, karma ta nu este distrusă automat. Chiar dacă îți spargi capul și îți explodează creierul, karma ta nu este anihilată niciun moment – atât de rezistent, de tenace și de subtil este mecanismul karmic! Nu întâmplător, eliberarea de acest ciclu al karmei li se pare foarte multor oameni o posibilitate extrem de îndepărtată.

Tradiția yoghină ne învață că pe lângă corpul fizic (annamayakosha), ființa umană mai are un înveliș mental (manomayakosha) și unul energetic (pranamayakosha). Există de asemenea și corpuri mai subtile, cum ar fi învelișul eteric (vijnanamayakosha) și cel al beatitudinii (anandamayakosha). Acumularea karmei se produce însă preponderent pe nivelurile primelor trei învelișuri: corpul fizic, cel mental și cel energetic.

Prin urmare, chiar dacă îți rănești corpul fizic și cel mental, energia vieții tale continuă să conțină amprenta karmică, la fel ca hard discul unui calculator. Sistemele de backup ale acestuia sunt atât de eficiente încât chiar dacă te eliberezi complet de corpul fizic sau de mintea ta, karma ta tot nu dispare.

Indiferent ce volum de karma ți-a mai rămas însă de ars, atunci când pășești în dimensiunile mai subtile ale învelișului eteric și ale celui al beatitudinii, karma ta nu te mai poate atinge. Legea cauzei și efectului nu poate opera decât pe nivelul fizic, pe cel mental și pe cel energetic. Dincolo de aceste niveluri ea nu mai are niciun impact. Cum s-ar spune, începând din momentul în care ajungi să savurezi beatitudinea divină karma ta nu te mai poate afecta. (Vom explora acest lucru într-o mai mare măsură în partea a doua a cărții de față.)

A existat o vreme în care oamenii scriau pe tăblițe din piatră. Ei au trecut apoi la scrisul pe frunze, iar în final au creat hârtia și cărțile. Evoluția nu s-a oprit însă aici, ci a continuat cu casetele audio și cu CD-urile. La ora actuală am intrat în era microcipurilor. Informațiile care nu puteau fi stocate cândva decât pe un milion de tăblițe din piatră au ajuns să fie inscripționate astăzi într-un spațiu minuscul. Nu va mai dura mult și tehnologia va descoperi modalități de a înregistra informațiile direct la nivelul energiei pure. Chiar dacă deocamdată acest lucru nu a devenit încă manifest, mai devreme sau mai târziu el se va petrece cu siguranță. Nu fac această afirmație deoarece dețin o cunoaștere tehnologică secretă, ci pentru că știu cum funcționează mecanismul interior al omului, fiind conștient de faptul că nivelul atomic și cel cosmic, respectiv cel individual și cel universal – se oglindesc reciproc pe toate nivelurile.

Atunci când trece printr-un bec, electricitatea devie lumină. Atunci când trece printr-un aparat de aer condiționat, aceeași electricitate răcește aerul. Atunci când trece printr-un microfon, ea amplifică sunetul. Aceste efecte atât de diferite nu devin posibile deoarece electricitatea este inteligentă în sine, ci datorită mecanismului interior al aparatelor respective. Va veni însă o zi în care vom dispune de o „electricitate inteligentă”, în care ne vom putea încărca direct amintirile în energia electrică, astfel încât curentul electric să fie modelat de o intenție. Cu alte cuvinte, el va conține informația necesară pentru a se comporta într-un anumit fel și pentru a lua anumite decizii. Poate că va mai trece mult până atunci, dar personal nu am nici cea mai mică îndoială că aceasta este direcția în care ne îndreptăm.

Ori de câte ori îi inițiez pe oameni într-un proces spiritual, energiile lor reacționează extrem de diferit, în funcție de informațiile karmice ale fiecăruia. Deși eu le ofer tuturor același proces, răspunsul energetic al fiecărei persoane depinde de tipul de karma pe care o are aceasta. Altfel spus, învelișul energetic reacționează în funcție de programul soft imprimat în el. Așa se explică de ce nu există doi oameni care să aibă aceeași reacție la o inițiere spirituală.

Pe scurt, karma operează pe foarte multe planuri diferite. Ea nu poate fi dizolvată complet în urma unei boli sau a unui accident fizic, a unei demențe, a unei psihoze sau a morții. Așa cum este foarte ușor de remarcat, nici chiar cei bolnavi psihic nu se comportă identic. Structura lor karmică este haotică, dar continuă să le guverneze comportamentul. Prin urmare, atât timp cât nu vei slăbi puterea karmei asupra ta, tu nu te vei putea elibera de aceasta.

În asta constă tracasarea și tirania letală a mecanismului karmic. Tocmai de aceea, încă din cele mai vechi timpuri oamenii au căutat ceva diferit, fără să știe exact în ce ar putea consta acest lucru. Această condiție psihică a primit numeroase nume: de la nemulțumirea existențială sau plictiseală și până la simpla anxietate și angoasă. Ea te face să simți că nu îți trăiești viața la apogeu și că nu îi înțelegi scopul, începutul și sfârșitul, direcția și sursa forței (sau a combustibilului) care o propulsează înainte. Acest resentiment a fost cunoscut de oameni din toate timpurile, fiind generat de neputința sau de limitările lor.

Mirosul înlănțuirii

Așa cum am văzut, indiferent ce faci cu corpul, cu mintea și cu energia ta, aceste acțiuni lasă în urma lor anumite amprente. Aceste amprente se configurează în tendințe – descrise în mod tradițional în India printr-un cuvânt minunat de adecvat: vasana­-e. Sensul literal al cuvântului vasana este „miros”. Acest „miros” este generat de o vastă acumulare de impresii cauzate de acțiunile noastre fizice, mentale, emoționale și energetice. În funcție de tipul de miros pe care îl emitem, noi atragem în viața noastră diferite tipuri de situații și de circumstanțe.

Gândește-te la o floare. Aceasta are un anumit tip de vasana. Parfumul ei atrage însă un tip foarte precis de viață. Spre exemplu, ea nu se poate mișca și nu are o voință personală. Pe de altă parte, ea poate fi aleasă ca obiect de adorație în sanctuarul interior al unui templu. În acest fel, ea capătă acces – tocmai datorită vasana-ei sale – într-o zonă în care foarte puține ființe umane pot intra.

Lucrurile nu stau foarte diferit în cazul ființelor umane. Ce-i drept, în cazul lor cuvântul miros nu face referire la o simplă mireasmă. Mai mult decât atât, el nu are atașată de el nicio judecată de valoare, ci înseamnă pur și simplu că dacă cineva emană un tip particular de vasana, existența va avea grijă să îl ghideze către anumite locuri în anumite momente precise. Dacă altcineva emană un tip diferit de vasana, existența va avea grijă să îl ghideze către alte locuri și alte circumstanțe, în alte momente. Prin urmare, toate persoanele, evenimentele și circumstanțele care se apropie sau care se îndepărtează de tine sunt determinate de mirosul pe care îl emiți. Pe de altă parte, vasana ta depinde – de bună seamă – în întregime de tipul amintirilor reziduale sau de impulsurile karmice pe care le porți în subconștientul tău.

Acest mecanism este extrem de subtil. Cei mai mulți dintre oameni nu sunt conștienți de el, fapt care nu îi împiedică să acționeze la unison cu karma lor, pentru a o arde sau a o consuma, în egală măsură în timpul stării de veghe și în timpul somnului. Un simplu tipar mental este suficient pentru a te face să funcționezi sau să acționezi într-un anume fel, și nu în altul. Spre exemplu, dacă te gândești tot timpul la filme, sau poate la o vedetă de cinema, există o probabilitate foarte mare să descoperi în mulțime o altă persoană care îți împărtășește pasiunea, ignorându-le complet pe celelalte, care preferă cărțile, meditația, sau care au alte pasiuni. Chiar dacă vezi în față o mie de fețe străine, vasana ta te va călăuzi automat către persoana care are înclinațiile cele mai asemănătoare cu ale tale.

Îngăduie-mi să îți spun o poveste.

La un moment dat, pe când eram adolescent, am prins o cobră uriașă, un exemplar superb, cu o lungime de 3,5 metri. Aceasta s-a rătăcit printr-o fabrică de neoane din apropiere, iar eu am reușit să o capturez, spre marea ușurare a muncitorilor care lucrau acolo. Am ascuns cobra într-un container mare din sticlă, sub patul meu. Într-o bună zi, ea a reușit însă să evadeze!

Când tata a auzit un șuierat puternic venind din camera mea, a îngenuncheat și s-a uitat sub pat, pentru a vedea ce se întâmplă. Când a văzut cobra, a luat-o razna. A ieșit imediat din cameră, strigând: „Cobra, cobra!” Când am intrat în casă, i-am găsit pe toți ai mei stând cocoțați pe scaune sau pe canapele. În ceea ce mă privește, am alergat imediat în camera mea pentru a-mi proteja șarpele, speriat că acesta ar putea fi dat afară din casă! Vasana părinților mei genera o stare de aversiune, iar a mea o stare de atracție.

Am reușit să prind din nou șarpele, dar de această dată l-am ascuns pe acoperișul casei, într-o cușcă mare. Cobra a reușit însă să evadeze din nou. De această dată eram plecat în oraș. Când m-am întors acasă pe bicicleta mea, mi-am văzut părinții stând afară, absolut șocați. Școala de lângă noi își terminase cursurile de puțin timp, așa că în jurul șarpelui era adunată o mulțime uriașă. De bună seamă, toată lumea era îngrozită de el. De îndată ce m-am apropiat, mi-am dat seama ce se întâmpla. Cu această ocazie, am înțeles că nu mă mai pot întoarce acasă, întrucât aș fi avut parte de prea multă dramă. Prin urmare, am trecut pur și simplu pe lângă șarpe, l-am prins de mijloc cu o mână și am continuat să pedalez, îndepărtându-mă!

Această poveste exemplifică perfect modul de operare al vasana-elor. Ceea ce i-a terorizat pe părinții mei și pe ceilalți oameni a produs o reacție extrem de diferită în cazul meu. Personal, nu am simțit niciodată vreo aversiune față de șerpi. Rezonanța mea cu ei reprezintă o vasana veche pe care o port în subconștientul meu și care m-a făcut să mă simt întotdeauna confortabil în prezența acestor creaturi exotice. Încă din copilărie, am reușit să le descopăr intuitiv prezența în natură. Era suficient să îmi urmez simțul mirosului pentru a ști cu precizie sub ce piatră voi găsi un șarpe. Sincer să fiu, mi-am dezvoltat chiar o anumită reputație în zonă pentru capacitatea mea de a prinde șerpi.

Există foarte multe motive pentru atracția mea față de aceste creaturi. Conexiunea dintre yoghini și șerpi este foarte veche. Ambele categorii emană o vasana care le determină să se atragă reciproc. Șerpii sunt creaturi incredibil de perceptive, care sunt atrase într-o manieră instinctivă de nivelurile foarte înalte de energie. Așa se explică de ce Adiyogi (Shiva) – primul yoghin din lume – este ilustrat întotdeauna în iconografia tradițională cu un șarpe în jurul gâtului.

Șerpii joacă un rol decisiv în toate culturile în care oamenii au avut înclinații către percepția extrasenzorială. Venerarea tradițională a șerpilor, a vacilor și a ciorilor în India se bazează pe conștientizarea faptului că aceste creaturi reprezintă o etapă foarte avansată a evoluției existențiale.

Dat fiind că yoghinii aspiră în permanență către îmbunătățirea și rafinarea percepției lor, șerpii reprezintă o prezență extrem de importantă în tradiția yoghină. Cobra este venerată de ei, fiind considerată singura creatură care poate percepe dimensiunea eterică subtilă chiar și în timpul zilei. Deloc surprinzător, ea joacă un rol central în mai multe mituri ale creației, chiar dacă uneori a fost prezentată într-o lumină peiorativă de către cei care s-au temut de capacitățile sale.

O altă explicație pentru vasana mea este conexiunea dintre șerpi și kundalini, energia încolăcită care trăiește la baza coloanei vertebrale (și pe care yoga o cultivă în mod conștient, în vederea dezvoltării spirituale). Energia kundalini a fost descrisă prin sintagma „energia șarpelui”, întrucât se mișcă într-o manieră ondulatorie și se încolăcește atunci când se află în repaus.

În primele zile ale activității mele ca guru, mi-am propus să consacru o energie extrem de puternică numită Dhyanalinga (o structură unică ce le permite tuturor celor șapte chakra-e – sau centri energetici – să opereze la o capacitate optimă), scop în care m-am văzut nevoit să atrag în jurul meu o serie de discipoli plini de ardoare și de intensitate, pentru a mă asista de-a lungul acestui proiect. După încheierea acestei misiuni, vasana mea s-a schimbat dramatic. Dat fiind că nevoia de a realiza această lucrare energetică extrem de intensă s-a încheiat, am ajuns să atrag alt fel de oameni în jurul meu. Practic, cei care m-au cunoscut atunci nu m-ar mai recunoaște la ora actuală, căci sunt efectiv o altă persoană. În funcție de natura lucrărilor energetice pe care doresc să le pun în aplicare, eu îmi ajustez întotdeauna tonalitatea vasana­-ei mele. Din acest motiv, unii oameni care mă cunosc rămân adeseori nedumeriți, dar aceasta este maniera în care operează toți maeștrii spirituali.

Din fericire, capacitatea de a-și ajusta vasana personală nu este rezervată exclusiv adepților spirituali. Dimpotrivă, ea este o capacitate pe care o au toți oamenii din lume, care pot opta pentru a nu fi victima vasana-ei lor într-o măsură foarte mare. Singurul lucru care este necesar în acest scop este o anumită conștientizare. Prin amplificarea lucidității sale, orice om poate începe să își transforme obișnuințele în alegeri și obsesiile compulsive în conștientizare.

Este extrem de important să înțelegi faptul că toate marile tendințe din viața ta sunt determinate chiar de tine, deși într-o manieră inconștientă. Tu ești cel care și-a scris propriul program software. Acesta ți-a creat apoi modul de a gândi, de a simți și de a acționa (tiparele mentale, emoționale și comportamentale), determinând tot ce atragi în viața ta. În funcție de „mireasma” pe care o emani, tu atragi literalmente diferite situații și circumstanțe. Unii oameni par să atragă aproape tot timpul situații plăcute. Dimpotrivă, alții par să atragă aproape tot timpul situații neplăcute. În unele cazuri, viața pare să evolueze în etape diferite. Într-o anumită etapă oamenii par să atragă foarte frecvent lucruri minunate, iar într-o alta circumstanțe adverse. Practic, tot ce atragem în viața noastră depinde de rezervorul nostru karmic. Astăzi emanăm un miros de pește stricat, așa că atragem numai situații teribile, iar mâine emanăm un parfum de flori, așa că atragem situații mult mai plăcute. Unul dintre lucrurile pe care încercăm să îl schimbăm noi prin yoga (acesta fiind chiar obiectivul cărții de față) este exact tipul de miros pe care îl emanăm în această lume.

Foarte mulți oameni discută despre libertate, dar se tem de aceasta. Ei se simt mult mai în siguranță în lanțurile lor. Alți oameni optează pentru înlănțuire prin identificarea cu o ideologie, cu o religie, cu o relație sau chiar cu un gadget tehnologic, care le limitează identitatea de sine. Gândește-te de pildă la telefonul tău celular. Dacă îl folosești pentru activități cât mai variate, el îți poate îmbogăți experiența de viață, conferindu-ți astfel o putere personală mai mare. Dacă ajungi să te identifici însă într-o măsură prea mare cu el, acesta poate deveni o sursă de înlănțuire pentru tine. În acest fel, oamenii achiziționează vasana­-e într-o manieră inconștientă. Cu alte cuvinte, ei optează pentru starea de sclavie, chiar dacă sunt convinși că optează pentru libertate.

Îngăduie-mi să îți spun o poveste.

În urmă cu câțiva ani, pe când conduceam un program de yoga din sudul Indiei, am locuit într-un sat numit Velayudhampalayam. Casa în care eram cazat era situată la poalele unui deal. Sătenii mi-au spus că în urmă cu mai bine de 900 de ani, mai mulți călugări jainiști au locuit și au meditat în peșterile din acest deal. Această informație mi-a trezit imediat interesul, căci respectivii călugări au trăit la doar câteva secole de marele maestru și guru jainist Mahavira.

Așa se face că într-o după-amiază am urcat împreună cu câțiva voluntari până la o peșteră frumoasă, ce părea un cuib de pasăre plasat la mare înălțime printre stânci. De bună seamă, interiorul era murdar, fiind plin de sticle goale și de graffiti. În India, jumătate dintre monumentele din piatră poartă scrijelite pe ele inițialele turiștilor și ale îndrăgostiților locali. Peșterile din această zonă nu erau cu nimic diferite, fiind pline cu inscripții de gen „KPT o iubește pe SRM”. Prin urmare, ne-am apucat imediat să curățăm locul.

Cu această ocazie, am descoperit că în pardoseala peșterii existau o serie de goluri, săpate în mod evident de călugări pentru a le servi drept paturi. De îndată ce m-am întins pe un astfel de pat, am simțit imediat o pulsație extrem de puternică în corpul meu. Intrigat, m-am decis să îmi petrec întreaga noapte aici.

A fost o noapte marcată de mari revelații. Cu această ocazie, am realizat că învelișul energetic al călugărului care a dormit cu secole în urmă în această loc era încă incredibil de activ. Spre exemplu, mi-am dat seama că îi lipsea piciorul stâng, care îi fusese amputat chiar sub genunchi.

În mod evident, acești călugări au dus o viață liniștită și izolată, neproducând niciun efect notabil în lumea exterioară. Ei au lăsat însă în urma lor o amprentă extraordinar de puternică, ce mi-a permis să devin conștient de întreaga lor viață, și îndeosebi de practicile lor spirituale. Marii lideri ai acelei epoci au fost mai mult sau mai puțin uitați de umanitate. Cei mai bogați și mai învățați dintre oamenii acelor vremuri au fost șterși din memoria noastră, dar acești călugări simpli au lăsat în urma lor o amprentă energetică ce este la fel de vie în zilele noastre cum a fost în urmă cu 900 de ani! Poveștile lor de viață continuă să le stea la dispoziție celor suficient de receptivi, iar ei ne pot inspira inclusiv astăzi. Aceasta este natura lucrului corect cu energiile lăuntrice. Acestea sunt nepieritoare.

Energiile oricărui om emană o anumită mireasmă. După moarte, corpul fizic se întoarce în pământ, dar reziduurile gândurilor, acțiunilor, și mai ales ale energiilor sale continuă să dăinuiască o perioadă foarte lungă de timp (uneori mii de ani). Cu cât lucrul cu energiile este mai conștient, cu atât mai mult dăinuie efectele sale.

Depinde numai de noi ce amprentă dorim să lăsăm în urma noastră pe această planetă. Exact asta au făcut acei călugări jainiști anonimi din Velayudhampalayam. Conștienți că fiecare acțiune a omului are o consecință precisă, ei au optat pentru a-și trăi viața într-un mod conștient. În consecință, ei au ajuns la un anumit gen de nemurire, pe care foarte puțini oameni din istoria planetei noastre au reușit să o obțină.

Sadhana

O modalitate foarte simplă de a deveni conștient de vasana ta constă în a te feri o vreme de tot ceea ce îți place, ce iubești, ce preferi sau ce prețuiești cel mai mult în viață. Intensitatea trăirilor emoționale pe care le percepi atunci când ești nevoit să eviți ceea ce te atrage îți va spune foarte multe lucruri referitoare la natura și la profunzimea vasana­-ei tale.

Acum că ți-ai identificat vasana, tu poți începe în sfârșit să lucrezi pentru transformarea ei. Spre exemplu, dacă ai ajuns la concluzia că ești dependent de mâncare, așteaptă câteva momente înainte de a începe să mănânci. Dacă aștepți cu o nerăbdare prea mare sosirea unei persoanei dragi, așteaptă în mod deliberat câteva momente în plus înainte de a te întâlni cu ea. În funcție de gradul tău de înlănțuire, așteaptă întotdeauna câteva momente în plus, în mod conștient, înainte de a te angrena în activitatea sau în interacțiunea de care te simți exagerat de atașat. În acest fel, vei constata rapid că experiențele tale legate de mâncare, de iubire sau de viață în general vor tinde să devină rapid mult mai profunde. Încetul cu încetul, vei putea prelungi cele două minute de așteptare înaintea unei mese la două ore sau chiar la o întreagă zi. Acest exercițiu amăgitor de simplu poate marca începutul unei schimbări interioare de o mare profunzime.

Conștiința nu depinde de comportament, ci reprezintă însăși natura existenței. Pe de altă parte, obsesiile compulsive sunt într-adevăr niște tipare comportamentale. Atunci când aștepți câteva momente înainte de a te angrena într-o astfel de activitate compulsivă, tu te aliniezi automat cu însăși natura conștientă a existenței. În timp, acest mecanism te ajută să îți slăbești natura compulsivă a comportamentului tău.