Cărțile lui Enoh

Prima carte a lui Enoh, Cartea etiopiană a lui Enoh, sau Enoh 1 este mai cunoscută sub denumirea Cartea lui Enoh. Deși această carte este considerată apocrifă pentru dogma occidentală, ea este conținută în Biblia Etiopiană. A fost considerată sacră de către unii dintre cei mai importanți adepți ai lui Hristos, dar a fost exclusă din Biblia Canonică și a dispărut timp de secole până când a fost redescoperită în 1773 în Etiopia. Acest manuscris a fost tradus mai întâi în engleză în anul 1820 și în germană în anul 1830. Potrivit majorității cărturarilor, o parte din carte a fost scrisă în secolul al III-lea î. Hr. și o parte, în secolul I d.Hr. (partea legată de Fiul Omului). Deși seria completă de copii ale Cărții lui Enoh sunt K 9 sau Kebran 9, sunt datate de la sfârșitul secolului al XlV-lea la începutul secolului al XV-lea în Biblioteca de microfilme monahale etiopiene (EMML 2080) fragmentele găsite în Qumran din anii ”50 au o vechime de peste 2 000 de ani. Alte manuscrise vechi importante sunt Abbadianus 55 (posibil în secolul al XV-lea) și Orient 485 de la British Museum (prima jumătate a secolului al XVI-lea). Cea de-a doua Carte a lui Enoh a fost găsită în manuscrise slavone și era prezentă în vechea Biblie Slavonă. De obicei, datează din primul secol d. Hr., deși Matei cel Negru în Ghidul Oxford al oamenilor și locurilor din Biblie, afirmă că nu există manuscris anterior secolului al XlV-lea î.Hr. Cartea a treia a lui Enoh, Enoh Ebraic, sau Enoh 3, este un text rabinic scris inițial în ebraică datat de obicei din secolul al V-lea d.Hr. Unii experți cred că a fost scris de rabinul Ismael (secolul al II-lea e.n.), familiarizat atât cu Enoh 1, cât și cu Enoh 2.

Introducere ... 5

Enoh 1: Cartea etiopiană a lui Enoh ... 41
Secțiunea 1 (capitolele 1-36) ... 43 Secțiunea 2 (capitolele 37-71) ... 75 Secțiunea 3 (capitolele 72-82) ... 127 Secțiunea 4 (capitolele 83-90) ... 147 Secțiunea 5 (capitolele 91-104) ... 167

Enoh 2: Cartea tainelor lui Enoh ... 199

Enoh 3: Cartea ebraică a lui Enoh ... 249

CAPITOLUL 24

Și de acolo m-am dus într-un alt tărâm de pe pământ, unde mi-a arătat un lanț muntos de foc ce ardea neîncetat. Și am mers dincolo de el și am văzut șapte munți minunați, deosebiți unul de celălalt, iar piatra (lor) era scânteietoare și plăcută, semeață în întregul ei, cu aspect mirific și întindere netedă: trei către răsărit, unul întemeiat pe celălalt și trei spre miazăzi, unul peste celălalt, și văi anevoioase și adânci, niciuna înlănțuită cu vreo alta. Și al șaptelea munte se afla în mijlocul lor și îi întrecea în înălțime, asemănându-se cu scaunul unui tron, iar pomi înmiresmați înconjurau tronul. Și printre ei se afla un pom al cărui miros nu îl mai întâlnisem vreodată, nemaifiind altul asemănător printre aceștia; avea o mireasmă cum alta nu era, iar frunzele, florile și lemnul lui nu se uscau niciodată 5și roadele lui erau minunate, iar fructele lui erau precum curmalele unui palmier. Apoi am zis: „Cât de frumos este acest pom și cât de înmiresmat, iar frunzele sale sunt netede și înflorește într-un chip încântător". Apoi răspunse Mihail, unul dintre îngerii cei sfinți și slăviți, care se afla cu mine și care era conducătorul lor.

CAPITOLUL 25

Și el a zis către mine: „Enoh, de ce mă întrebi despre mireasma acestui pom și de ce vrei tu să afli adevărul? " Atunci i-am răspuns, zicând: „Vreau să știu despre toate acestea, dar mai ales despre acest pom". Și el a răspuns, zicând: „Acest munte semeț pe care l-ai văzut, al cărui vârf este ca tronul lui Dumnezeu, este tronul Său, unde Cel Mare și Sfânt, Domnul Slavei, Împăratul cel veșnic, va ședea când va coborî să vadă pământul, în bunătatea Sa. Cât privește acest pom înmiresmat, niciunui muritor nu-i este îngăduit să-l atingă până la marea judecată, când El va face dreptate și va aduce (totul) la săvârșire 5pe vecie. Atunci, acesta va fi dăruit celor drepți și sfinți. Fructul său va fi hrană pentru cei aleși: va fi răsădit în locul cel sfânt, în templul Domnului, Împăratul veșnic.

Atunci ei vor sărbători cu mulțumire și se vor bucura, și vor intra în locul cel sfânt; Și mireasma lui le va pătrunde în oase și vor trăi viață lungă pe pământ, Așa cum au trăit și părinții lor. Și în zilele lor nu îi va atinge ni ci o întristare sau vreo năpastă, nici pătimire, ori grea încercare".

Atunci L-am binecuvântat pe Domnul slavei, Împăratul cel veșnic care a orânduit astfel de lucruri pentru cei drepți, cel care le-a zidit și le-a hărăzit lor acestea.

CAPITOLUL 87
Venirea celor șapte arhangheli

Și am văzut iarăși cum au început să se împungă și să se sfâșie unul pe celălalt, iar pământul a început să geamă cu putere. Și mi-am ridicat din nou ochii spre cer și am văzut o vedenie și, iată, veneau din cer făpturi ce semănau cu niște oameni albi: și au venit patru din acel loc și alți trei se aflau cu ei. Iar cei trei din urmă m-au prins de mână și m-au ridicat, departe de neamurile pământului și m-au dusîntr-un loc înalt și mi-au arătat un turn înălțat mult deasupra pământului și toate colinele erau joase. Și unul dintre ei a zis către mine: „Rămâi aici să vezi tot ce se va întâmpla cu acei elefanți, cămile și măgari, cu stelele, taurii și cu toți".

CAPITOLUL 88
Pedepsirea de către arhangheli a îngerilor căzuți

Și am văzut cum unul dintre aceia patru care ieșiseră mai întâi a apucat prima stea care căzuse din cer, a legat-o de mâini și de picioare și a aruncat-o într-o genune; genunea era îngustă, adâncă, înfricoșătoare și întunecată. Și unul dintre ei scoase o sabie și o dădu elefanților, cămilelor și măgarilor; atunci ei începură să se lovească între ei și tot pământul s-a cutremurat din pricina lor. Și, în timp ce aveam vedenia, iată, unul dintre cei patru care coborâseră i-a împietrit din cer și a adunat și a luat toate stelele cele mari, ale căror părți tainice erau precum cele ale cailor și le-au legat pe toate de mâini și de picioare și le-au aruncat într-o genune a pământului.

CAPITOLUL 89
(89: 1-9) Potopul și salvarea lui Noe

Și unul dintre cei patru s-a dus la acel taur cel alb și i-a dezvăluit o taină, fără ca acesta să se înspăimânte; și s-a născut taur și a devenit om și și-a meșterit o corabie mare și a viețuit pe aceasta; și cu el au mai viețuit pe corabie trei tauri și ei erau închiși înăuntru. Și din nou mi-am ridicat ochii spre cer și am zărit o boltire înaltă, cu șapte cascade de apă deasupra și cascadele acelea se revărsau într-o împrejmuire. Și iarăși am privit și iată, s-au deschis izvoare pe întinderea acelei mari împrejmuiri, iar apa a început să se umfle și să se ridice și am văzut acea împrejmuire până când toată întinderea ei a fost cuprinsă de apă. Și apa, întunericul și ceața au început să crească peste ea; și, în vreme ce mă uitam la cuprinsul acelei ape, ea se înălța peste acea împrejmuire și a început să se reverse peste ea și s-a pus peste pământ. Și toate cirezile din acea împrejmuire au fost adunate laolaltă, până când am văzut cum se lăsau la fund și au fost înghițite și au pierit în acea apă. Dar corabia plutea pe deasupra apei, în timp ce toți taurii, elefanții, cămilele și măgarii se duceau la fundul apei împreună cu toate animalele, până când nu le-am mai văzut și ele nu au mai putut să scape, (ci) au pierit și s-au scufundat în adâncuri.