Pericolul social al practicării ocultismului (magie, vrăjitorie, chiromanție)

Nu cu mult timp în urmă, Editura C.I.D. iniția colecția „Restituiri", prin reeditarea broșurii de propagandă „Nostradamus prezice viitorul Europei" (1941). În „Nostradamus...", astrologul elvețian Karl E. Krafft răstălmăcește catrenele vizionarului în folosul propagandei celui de-al Treilea Reich. A doua apariție din colecție, cărțulia de față, reproduce studiul medico-social al Prof. Dr. Nicolae Minovici, „Pericolul social al practicării ocultismului" (1938), o incursiune în lumea pestriță a pseudo-ocultiștilor care populau în perioada interbelică Capitala și presa vremii. Apropiate ca timp, cele două titluri nu au aparent nici o legătură între ele. Doar că la o privire mai atentă... Ce riscuri enunță Prof. Minovici? „Ocultismul, oricare i-ar fi forma de manifestațiune, pare, astăzi mai mult decât oricând, să stăpânească, printr-o condamnabilă modă sufletul colectiv – moda constituind, prin excelență, o origină psihogenetică pentru un însemnat număr de sindroame neuro-psihiatrice. Această „modă" este încurajată de presă".
„Pericolul cel mare constă, tocmai, în stabilirea acestui contact afectiv și în alimentarea continua, cu care practicanții ocultismul desvoltă, în massa colectivă, o psihoză dintre cele mai periculoase pentru vieața socială". „Este vorba de o slăbire a controlului critic, de o stare de insuficiență funcțională a corticalității, care facilitează o stare de sugestibilitate cu totul caracteristică". Adică exact tipul de vulnerabilități pe care încearcă să le exploateze broșura nostradamică în folosul mașinii de război naziste. Utilizarea eficientă a profețiilor în scop de propagandă necesită un mediu social propice – cel care îl îngrijora pe savantul român.

Văzând că avem de a face cu un „Profesor Indian" venit numai pentru scurt timp în Capitală, că este „grafolog" autorizat de Onor. Ministerul de Interne, și pentru că are înalte studii și experiențe practice în grafologie, ne-am permis să-i facem o vizită, pentru documentarea acestui studiu. După ce am așteptat câteva momente, până când Profesorul indian s-a îmbrăcat... în prestigiu - o haină lungă neagră, ruptă, murdară, soioasă, o capelină de clown cu niște inscripțiuni cabalistice, un lanț de mărgele și o cruce în mână – „Fenomenalul Medium clayer-voyant" ne-a poftit înăuntru, începând să ne sondeze viitorul, fără ca măcar să bănuiască intențiunile noastre. Ne-am legitimat, declinând scopul oficial al acestei vizite. Dezolat, a început să se desbrace de prestigiul lui mistic: și-a scos capelina, după ce a pus crucea pe masă, și-a scos șirul lung de mărgele de pe gât, asvârlindu-le lângă un telescop fără lentile, s-a descheiat la haină lăsând să i se vadă cămașa și a început – domnul P. originar din Brăila – să discute într-o limbă românească plină de greșeli de gramatică, „problema luptei pentru existență". Ne-a spus de boala lui - a avut în două rânduri ictus apoplectic, pentru care a fost internat și tratat fără act de „piopertate" într-un spital din Ploești – ne-a spus de sărăcia lui și în special de nenorocirea retragerii autorizațiunii de către Ministerul de Interne în urma unor dispozițiuni luate în ultimul timp. Mizeria sub toate raporturile și în special mizeria sufletească încadra toată personalitatea Profesorului indian Sady Faim (a cărei mamă spălătoreasă și cărturăreasă din Brăila l-a inițiat în mister, iar al cărui nume l-a împrumutat dela un turc, pe care l-a cunoscut la Constanța!). Situațiunea lui inspiră multă compătimire, întrucât era conștient de nimicnicia unei asemenea profesiuni, deși bolnav, bătrân, muncea așteptând de dimineață până seara pentru „o bucată de pâni"; sunt totuși alții, cari nu vor să cedeze și pe cari, o asemenea profesiune, i-a adus la un fel de transformare a personalității.

Intervențiunea spiritelor rele constituind „magia neagră", iar comunicarea cu inteligențele superioare, prin intermediul atâtor ceremonii rituale, constituind „magia teurgică", ne fac ușor să înțelegem, în ce stare de tensiune psihologică sau de sbucium sufletesc, trebue să se găsească practicanții ocultismului, pentru ca, la un moment dat, dezordinea lor interioară să îmbrace una din formele grave ale nevrozei sau psihozei. Dacă altă dată ocultismul a trebuit să se pre-zinte, în mod forțat „în haina instinctului științific al umanității" (chimia nu s-a ridicat decât de pe ruinele alchimiei, iar astronomia de pe acelea ale astrologiei), nu este însă mai puțin adevărat, că astăzi mintea omenească nu se mai extaziază în fața naturii, întrucât ea a descoperit metodele cele mai pozitive de a-i studia fenomenele. Ocultiștii, însă - ai căror adepți, în ciuda progreselor științifice, se perpetuiază de-a-lungul veacurilor - în loc să studieze fenomenele naturale, pentru a putea să vadă, care ar putea să fie mecanismul intim al legilor firii socotesc, în baza primitivismului lor, că pot, prin anumite formule sacramentale, să supună voinței... legile universului. În aceasta constă adevărata lor nebunie. În decursul timpurilor, practicanții mai abili ai variantelor ocultismului s-au refugiat într-un domeniu pur psihologic și ca niște adevărați speculanți ai credulității omenești, ei au căutat pe această cale - în fața celor slabi - să lărgească limitele strâmte ale posibilului, recurgând la toate mijloacele, pe care le putea oferi șarlataniei, știința lor misterioasă. În felul acesta, massele atât de ignorante, pe care ni le oferă atât popoarele din antichitate, la care sclavia, în toată accepțiunea cuvântului, constituia elementul de bază al vieții lor psihosociale, cât și mentalitatea, ce caracterizează într-o largă măsură indivizii colectivității noastre, formează terenul, pe care se vor putea desvolta superstițiunile cele mai ridicole.