Adevăr Divin
Hipercivilizațiile și prezența extraterestră pe Pământ
| Prezenta carte este un eseu care analizează în detaliu cel mai probabil răspuns: ipoteza că, într-adevăr, au existat civilizații care au trecut prin stadiul în care suntem noi astăzi, au găsit și o cale să nu se autodistrugă, dar, după milioane de ani de evoluție pașnică, s-au transformat în altceva, în hipercivilizații. Acestea, stăpânind spațiul, timpul, dimensiunile, viața etc, puteau ajunge și rămâne în preajma Pământului încă de sute de milioane de ani. |
45.00 36.00 RON (Stoc 0)
• Adresa de e-Mail la care dorești să primești notificarea
Detalii:
Calculele arată că în Univers trebuie să fie multe locuri în care o civilizație asemănătoare cu a noastră putea să fi apărut, chiar și cu un miliard de ani în urmă. Reprezentanții lor vor fi avut suficient timp pentru a ajunge pe Pământ și pentru a se manifesta aici. De ce nu îi vedem? Prezenta carte este un eseu care analizează în detaliu cel mai probabil răspuns: ipoteza că, într-adevăr, au existat civilizații care au trecut prin stadiul în care suntem noi astăzi, au găsit și o cale să nu se autodistrugă, dar, după milioane de ani de evoluție pașnică, s-au transformat în altceva, în hipercivilizații. Acestea, stăpânind spațiul, timpul, dimensiunile, viața etc, puteau ajunge și rămâne în preajma Pământului încă de sute de milioane de ani. Hipercivilizațiile veghează asupra oricărei noi civilizații care se naște în Univers, dar intervențiile în evoluția acestora sunt minime, fără schimburi de tehnologii, ajutor, invazie etc, mai ales datorită imensei diferente între nivelurile de cunoaștere. Cartea se adresează atât scepticilor, cu o pregătire științifică, cât si celor care cred în realitatea misterelor care ne înconjoară; atât celor neinformați, cât și celor familiarizați cu problemele expuse; în mod foarte special, se adresează celor care simt că le pasă de viitorul civilizației pământene. |
Cuprins:
INTRODUCERE ... 9 PARADOXUL LUI FERMI ... 13 ȘANSA INTELIGENȚEI ... 39 HIPERCIVILIZAȚII ... 72 NU CUMVA SUNT AICI, DAR NU-I VEDEM? ... 110 SETI ... 129
Prejudecata drepturilor egale ... 133
Prejudecata invaziei ... 135 FENOMENUL OZN ... 143 RÃPIRI ... 194
Universitari nedumeriți ... 194 TRADIȚII ... 240 RELIGII ... 261
Apariții sfinte și OZN-uri ... 261 AKASHA ... 285
Supermemoria ... 285 CE PUTEM SPERA? ... 334 CE AR FI DE FÃCUT ... 376 REFERINȚE PRINCIPALE ... 405
|
Fragment:
La un moment dat, a avut loc chiar un impact atât de teribil, încât Pământul s-a rupt în bucăți și s-a refăcut apoi din nou, o parte smulsă din el formând Luna. Pe măsura trecerii milioanelor de ani, bombardamentele s-au rărit treptat, iar spațiul înconjurător „s-a mai curățat" de imenșii bolovani. Suprafața Lunii o vedem acoperită complet de cratere, urme ale loviturilor provocate de meteoriți. Le vedem clar, întrucât pe Lună ele pot supraviețui neschimbate chiar și miliarde de ani. Pe Pământ, deși a fost bombardat încă mult mai intens, urmele craterelor s-au șters, cu mici excepții, din cauza intemperiilor, a vegetației, a mișcărilor scoarței, a acțiunilor mării etc. Bombardamentul meteoric continuă de fapt și la ora actuală, deși incomparabil mai rar și mai puțin violent. Acum, cad pe Pământ, într-o zi, în medie, circa 230 de meteoriți mai grei de 10 grame, dintre care, din când în când, și unii mult mai mari. Nașterea vieții Pentru a estima câte civilizații s-ar fi putut
dezvolta în Cosmos, avem la îndemână deocamdată un singur exemplu: planeta
noastră și vecinii apropiați, pe care-i putem observa cu sonde spațiale. Ce am
aflat? În primul rând, că în Sistemul Solar, cel abia născut, a existat
neașteptat de multă apă. Și azi, cometele și o bună parte din meteoriți sunt
formați din gheață. Apa adunată din bombardamentul meteoric s-a acumulat mai
ales la suprafață și a acoperit, la un moment dat, Pământul, ca și planetele
vecine, Marte și Venus, cu vaste oceane și calote polare.
Grație apei lichide, după un timp, pe Pământ s-a dezvoltat
viata. Mai exact, o anumită formă de viață: cea bazată pe carbon, pe ADN și pe
proteine. Această formă este - după câte știm la ora actuală - singura capabilă
să asigure acea nesfârșită complexitate a biosferei care a produs, în cele din
urmă, specia umană. Unii cred că ar putea exista și alte forme de viață, de
pildă una bazată pe siliciu. Dar moleculele construite din lanțuri de siliciu
sunt mult mai scurte, iar reacțiile sale chimice sunt mult mai puțin eficiente
energetic, decât la compușii carbonului. Un argument important contra acestei
variante este că Pământul este, literalmente, o planetă a siliciului (carbon
avem mult mai puțin). În 4,5 miliarde de ani au existat aici toate condițiile
pentru ca o ipotetică viață bazată pe siliciu să înflorească; or nicăieri nu
s-au descoperit compuși ai siliciului care să fie cât de cât asemănători în
complexitate cu cei ai carbonului. În ipoteza că Pământul este monitorizat de o
hipercivilizație, pare firesc ca, în virtutea „principiului ecologic" (de
care am mai amintit), „administratorii" cosmici să facă o distincție netă
între oameni - ființe conștiente, creatoare de cultură, mlădițe potențiale ale
unei viitoare hipercivilizații - și celelalte creaturi vii. Dar, în același
timp, ei se vor abține să intervină în evoluția noastră.
În urmă cu câteva secole, „civilizarea" unor popoare
„primitive" de către europeni a dus la dispariția unor moduri omenești
alternative de a percepe realitatea, deci la îngustarea setului nostru de
instrumente ale cunoașterii. Acum facem eforturi să nu mai repetăm această
greșeală, ocrotind și valorificând viziunile gândirii „primitive", atâtea
câte au mai rămas. Există două ipoteze extraterestre Ipoteza originii extraterestre a multor eveni-mente inexplicabile – în particular a fenomenului OZN –, deși este foarte populară, a fost pe bună dreptate combătută, fiind dificil de acceptat, dacă luăm în considerare legile naturii, așa cum le cunoaștem în prezent. |