Să știi să tai nodul lăcomiei,
Iată ce poate fi binele esențial.
Trădat fiind de cei în care te încrezi,
Fie să-ți dăruiești inima celor Trei Nestemate fidele!
Disperat de pierderea unui copil adorat,
înțelege clar natura ultimă a tristeții tale,
Și rămâi, spiritul liber și deschis,
În spațiul indicibilei vacuități luminoase.
E absurd să întreții atașament și ură
Pentru ființele din cele șase lumi
De care ne leagă profunde înrudiri.
Să înțelegem că sunt toți egali,
Nu este în sine o eliberare, o mare fericire?
Toate situațiile fericite sau nefericite Sunt,
în esența spiritului în sine, libere de mirajele mentale,
Asemeni curcubeului care nu lasă urme pe cer.
Lasă orice lucru în vastul spațiu liber de atașament!
SCHECHEN GYALTSAP (1871-1926)
Când căldura, îngrășământul și umezeala sunt
întrunite, ne pregătim de semănat. Când descoperim un zăcământ de aur sau de
argint, ne pregătim să-l extragem. Când recoltele de toamnă sunt coapte, ne
pregătim să le culegem.
Când suntem însoțiți pe un drum periculos, simțim o îndoită putere. Când avem
lucrători și ajutoare, ducem la bun sfârșit lucrul. Acum, când aveți o
prețioasă existență omenească fără nicio piedică și sunteți dotați cu toate
condițiile favorabile, consacrați-vă fără oprire practicii spirituale!
Gândiți-vă bine: nu mai e timp să dormim, nici să ne oprim
ca să ne tragem sufletul, e timpul să facem un efort fără să ne rătăcim. Orice
am face - când mergem, mâncăm, stăm etc. -, să ignorăm lenea, indolența,
apatia, neglijența sau neatenția. Să stăpânim tendințele care ne fac refractari
la orice schimbare în trupul nostru, în cuvintele noastre, în spiritul nostru,
până și în activitățile cele mai mărunte. Odată angajați pe calea eliberării,
n-ar trebui să ne comportăm ca de obicei: să observăm constant spiritul cu
vigilență și cu luciditate. Dacă am făcut ceva rău, să regretăm și să promitem
că nu vom mai repeta. Dacă n-am făcut nimic rău, să știm să ne bucurăm.
NYENDRAK LUNGRIK NYIMA (sec. al XIX-lea)
Chiar dacă subiectul și obiectul nu sunt două,
Ne apar ca entități fundamental distincte.
Atașându-ne de ele, întărim și mai mult aceeași tendință:
Samsara nu este altceva decât aceasta.
Fie că sunt bune sau rele, actele sunt lipsite de realitate proprie.
Prin puterea intenției noastre au ca efect fericiri și nenorociri,
Așa cum semințele de plante dulci sau amare
Dau fructe cu gustul acestor semințe.
Tot astfel, lumea le apare asemănătoare
Celor care au karme comune,
Și diferită le apare celor ce n-au karma la fel.
De fapt, de „mergem" în infern sau aiurea,
Nu-i decât o schimbare a percepției noastre asupra lumii.
Ca în vise, în care imaginile apărute nu există,
Izvorul tuturor percepțiilor noastre iluzorii este spiritul.
Natura spiritului transcende noțiunile de existență
Și de nonexistență, de eternitate și de neant:
Acestei naturi îi dăm simplul nume de „spațiu absolut".
Acest spațiu, în sinea lui perfect pur,
Acest cer imaculat, vid și luminos, fără mijloc, nici mărginire,
Se află dintotdeauna în inima fiecărei ființe,
„Fața" sa e ascunsă de voalul efemer al imaginilor mentale.
E greu să punem capăt cu forța
Înlănțuirii neîncetate de gânduri,
Dar dacă, atunci când apar, le recunoaștem natura,
Gândurile nu au nimic altceva de ales
Decât să se elibereze în propria lor sferă.
Fără a urmări gândurile trecute,... |
Adevăr Divin
