Cartea Povestea
vieții mele este o frescă subiectivă a epocii în care s-a realizat Marea Unire.
Autobiografia Reginei Maria a României prilejuiește o privire asupra vieții din culisele
unor vremuri frământate. Perspectiva autoarei este una privilegiată, a unei prințese străine care, căsătorită prea devreme prin jocul marilor familii regale, se trezește captivă într-un rol și într-o țară pentru care nu fusese pregătită.
Volumul 1
Născută dintr-o
Mare Ducesă a Rusiei, Maria Alexandrovna, și din Alfred, Duce de Edinburgh, fiu al ilustrei Regine Victoria a Marii
Britanii, Maria/Marie are parte de o copilărie feerică și de o adolescență neumbrită de griji, fără nicio legătură cu lumea realităților sociale,
politice și economice ale timpului. Această perioadă din viața sa formează miezul primului volum al cărții de față.
Volumul 2
În anii
premergători Marii Uniri din 1918, Principesa Maria ajunsese o femeie frumoasă și plină de viață, despre ale cărei farmec și dezinvoltură se vorbea în multe țări.
Amintirile așternute în paginile volumului de față ne redau o personalitate ce oscilează dureros între a-și face datoria față de țara de adopție, inclusiv prin a-i oferi „moștenitori”, și impulsurile specifice tinereții, de a trăi frumosul în toate manifestările sale. Aflăm, astfel, despre oameni și locuri,
despre jocuri politice și viața de familie de la Curțile regale din
Europa, precum și despre anevoioasa adaptare a
viitoarei regine la stranietatea vieții din România.
Personalitățile creionate în aceste pagini nu sunt redate ca „personaje”, ci ca ființe umane, cu greșeli și slăbiciuni. Ele sunt zugrăvite într-un
stil fermecător și puternic evocator, oferindu-i
astfel cititorului dimensiuni mai aproape de realitate ale unor personalități ce au căpătat în timp proporții mitice.
|
Adevăr Divin
