Cunostinti din lumile invizibile (Versiunea
originala din 1939)
„Inchin aceasta carte tinerelor generatiuni, care vor sti prin ea, de unde vin,
pentru ce s-au născut si unde se vor duce dupa moartea trupului lor."
- Scarlat Demetrescu
Inchin aceasta carte celui ce fu inteleptul
khaladan, in casa caruia domnul nostru Isus lua cea din urma cina, in erusalim,
cu ucenicii sai, si care s-a incarnat si in neamul nostru, sub numele marelui
carturar si roman: Bogdan Petriceicu Hasdeu.
Inchin aceasta carte celui ce mi-a luminat calea vietei mele, celui ce de
atatea ori imbraca haina de om: arjunda, parsepal, razik, malkisedek, hermes,
moise, osimandias etc. Si totusi e stapanul suprem al acestui pamant.
M-am hotarit sa dau la iveala acest tratat pentru ca cititorul sa-si potoleasca
intrucatva „setea de cu noastere”, a marelor mistere care ne inconjoara.
Stiu de pe acum ca cititorul, pe la o vreme, are sa se opreasca din cetitul lui
si il va veni in minte intrebarea: dar de unde stie autorul acestei carti de
aceste mistere ale universului?
Intrebarea e fireasca si merita sa aiba un raspuns: prezenta lucrare nu este
decât fructul comunicarilor spiritelor superioare, lumini ale spatiilor
infinite, ce au fost date la cativa iubiti, frati ai lor de pe pamant.
La aceste comunicari am adaugat si din ceia ce s-a scris pana acum.
Prezenta lucrare, dar, este un manunchiu de cunostiinte adunate din diferiti
autori, din afirmarile marilor lucizi spirituali, pe care i-a avut pamantul
pana acum, dar mai ales din comunicarile ce le-am primit de la marile lumini
ceresti.
Desigur, cele ce vor fi descrise in acest tratat vor trece de intelegerea
multimei. Numai sufletele mai evoluate le vor intelege, aprecia, sorbi cu
nesatiu, pana la ultima pagina. Cei neajunsi la nivelul acestor destainuiri,
vor zambi, socotindu-le ca fantezii, ca rataciri ale unor minti bolnave.
Acestora le recomand cu insistenta sa inchida cartea, si sa nu-o mai citeasca,
caci, in adevar, le turbura mintea si mersul vietii lor.
Dee domnul ca lumina, ca adevarurile expuse in aceasta carte, sa se reverse in
sufletele semenilor mei si ca razele lor binefacatoare sa-i conduca pe calea
binelui si a iubirii.
Ce minte redusa avea omul mii si mii de ani indarat! Ce greu isi ducea el
traiul; prin cate suferinte nu a trecut omenirea, urcand treapta cu treapta
pana sa ajunga la libertatea de azi, la intelegerea lucrurilor, la cunostiinta
legilor fizice, chimice, mecanice, biologice, care domina si conduc lumile
fizice!
Cand compari viata omului primitiv cu a celor din tarile civilizate de astazi,
constati o prapastie imensa. In adevar, omul in primele timpuri, fu asa de
nestiutor ca isi ducea viata aproape ca un animal. Gol, flamand, gonit de
fiare, omul ratacea cand pe marginea marilor, ca sa culeaga ceea ce valurile ii
arunca — plante, sau animale — cand prin paduri ca sa culeaga fructele arborilor,
cand prin campii unde smulgea radacinile si tulpinele suculente ca sa-si astampere
foamea. Azi, se rasfata in locuinte comode, ba chiar sumptuoase. Azi isi
procura hrana chiar peste necesar. Azi se impodobeste cu haine scumpe si mintea
lui se inalta de la preocuparile animalice de alta data, la chestiuni subtile,
inventiuni minunate, descoperiri stiintifice, probleme ce merg pana la infinit...
|
Adevăr Divin
