Care este relația unui geniu cu puterea și
cu iubirea? Genialitatea omului de știință îl face
obiect sau subiect în luptele de toate felurile duse în tulburatul secol XX
rusesc? Acestea sunt întrebările pe care le ridică Femeile lui Lazăr.
Roman
dublu câștigător
al premiului literar Bolșaia Kniga
Eroii Marinei Stepnova sunt mereu intelectuali ai
orașelor – oameni de știință, medici –, a căror viață
este prezentată prin intermediul unor relații complicate cu femeile… Stilul
scriitoarei este extraordinar, fiind o elevă a lui Nabokov și Oleșa (după cum cred eu). Lucrează
frazele cu măiestrie, are un lexic deloc uzat și un simț foarte bun al ritmului.
– Pavel Basinski, Rossiiskaia gazeta
Unul dintre cele mai bune romane din ultimii
douăzeci de ani.
– Zahar Prilepin, Moskovski Komsomoleț
Romanul Marinei Stepnova acoperă aproape un secol
de istorie și îi oferă cititorului un tablou detaliat al
„marelui imperiu“, în tușe ferme și culori tari: precaritatea vieții
și a morții într-o așezare evreiască, traiul refugiaților
într-un oraș siberian în timpul celui de Al Doilea Război
Mondial, nomenclatura sovietică în epoca ei de aur, universul aproape concentraționar,
mutilant, al școlii ruse de balet.
Figura centrală a poveștii este Lazăr Lindt, geniu al științei sovietice și deținător jovial al unei origini
evreiești neasumate. Identitatea lui se construiește din perspectiva femeilor care
îi influențează destinul: marea lui iubire este Marusia, soția mentorului său,
de la care primește cea mai caldă, generoasă și durabilă afecțiune – cea
maternă; marea ne-iubire este Galina Petrovna, cea care îi devine soție
sacrificând visul modest al fericirii domestice, iar sacrificiul ei dă naștere unei forțe de nestăvilit –
cea a urii conjugale. Una singură, Lidocika, nepoata lui Lazăr Lindt, orfana
ajunsă în grija bunicii neiubitoare, primește șansa de a alege.
Marina Stepnova s-a născut în 1971 în orașul
Efremov din regiunea Tula. A crescut și a studiat la
Moscova, unde a absolvit Institutul de Literatură „Maxim Gorki“. De-a lungul
timpului, a publicat proză și poezie în
revistele Zvezda, Oktiabr, Novîi Mir și
altele. Este prima femeie din Rusia care a devenit redactor-șef
al unei reviste pentru bărbați, XXL, pe care a condus-o până în 2014. Pe
lângă activitatea publicistică, Marina Stepnova este și
traducătoare – folosindu-și cunoștințele
de limba română dobândite în cei zece ani petrecuți
la Chișinău, precum și
de-a lungul studiilor universitare, a tradus în limba rusă piesa lui Mihail
Sebastian Steaua fără nume, care se află pe afișele
a numeroase teatre din Rusia și din Ucraina.
Cartea care a consacrat-o, Femeile lui Lazăr (apărută în 2011 cu
titlul original Zhenshiny Lazarya) a primit de două ori
prestigiosul premiu național „Bolșaia
Kniga“ și a fost tradusă în peste douăzeci de țări.
|
Adevăr Divin
