Tămăduirea interioară

Interiorul nostru este o grădină minunat alcătuită din elemente ale pământului, apei și aerului. Avem în noi semințele care dau rod, apa care le udă și aerul care le dă viață și le sporește până la îngemănarea lor cu energia cerului. Pentru a fi sănătos, plin de vitalitate, omul trebuie să se îngrijească de această grădina lăsată de Dumnezeu în ființa sa pentru a da rod din belșug.

Din experiența proprie și din cea a pacienților mei am văzut că adevărata vindecare, singura durabilă, vine din interiorul ființei noastre. Atunci când avem grijă la cultivarea sentimentelor, la sporirea lor, grădina noastră devine plină de viață, iar roadele ei nu întârzie să apară. Unde sunt sentimente luminoase, voință și credință nu poate exista resentiment, dușmănie, invidie, judecată. Nu poate exista boală, ci doar răsplată, binecuvântare, iertare, iubire, vindecare.

În procesul vindecării este nevoie să-ți cunoști nu numai lumina, ci și întunericul. Umbra care însoțește ființa nu poate fi descifrată decât prin cunoașterea ei. De unde vine, cu ce se hrănește, care este rolul ei? Programele moștenite, conștient sau subconștient, din arborele nostru genealogic poartă asemenea umbre. De asemenea, suntem puși în fața umbrelor din evoluțiile precedente ale sufletelor noastre. Nimic nu este întâmplător în existența noastră, nici familia în care suntem, nici religia, nici partenerii, nici întâmplările de viață cu care ne confruntăm. Scenele pe care jucăm rolul vieții sunt menite să ne confrunte cu întunericul din trecut pentru a-l alchimiza în lumina divină.

În anii copilăriei, adolescenței, preluăm din “adevărurile” părinților, din felul în care ei se raportează la familie, societate, relațiile cu cei din jur, cu ei înșiși. La nivel inforenergetic preluăm anumite programe de viață ale lor și de multe ori ne identificăm cu ele și le considerăm adevăruri. Prin fire energetice invizibile, prin canale subtile preluăm informația vinilor, grijilor, neajunsurilor, fricilor din familie.

Preluăm stări de spirit, indispoziții, atitudini care ne pot îndepărta de la menirea noastră, aceea de a deveni ființe spirituale complete. Cu siguranță că părinții noștri nu ne transmit numai părți negative, ci și multă iubire, grijă, compasiune. Însă umbrele nu sunt alchimizate de iubirea obișnuită, inferioară, a celor mai mulți oameni, ci de acea iubire divină, accesibilă doar celui ce se predă Creatorului.

Pentru a tăia stringurile dăunătoare, acele legături malefice care nu ne lasă să fim liberi din punct de vedere spiritual, este bine să ne cunoaștem umbrele care vin din subconștientul colectiv și, într-o primă fază, să nu ne mai identificăm cu ele, să nu le mai considerăm ca fiind ale noastre. Atunci când se produce identificarea cu vinile, fricile, lipsurile, grijile înaintașilor, bunicilor, părinților noștri, preluăm practic programe ale evoluției rămase nerezolvate. Ne împotrivim nașterii noastre spirituale. Umbrele care pun stăpânire pe ființa omului și pe viața lui produc răni ale sufletului, care cu greu pot fi vindecate în lipsa cunoașterii și recunoașterii voii divine.

Când mi-am observat umbrele și rănile sufletului pentru prima dată am putut observa și efectele lor. Începusem să-mi controlez partenera de viață, așa cum o făcea și mama cu tatăl meu. Relația asupritor-victima este dăunătoare pentru ambele părți.