Mă pot așeza pe un scaun pentru a ușura exercițiul.
Acum mă așez în poziția de a începe exercițiul, ținându-mi mâinile în față, cu
degetele lipite împreună, cu palmele întoarse în sus. Îmi imaginez că o sferă
de Lumină se găsește în vârful degetelor mele energetice, la 10 sau 15
centimetri în fața degetelor mele fizice (fig. 3, 4). Pentru a începe, îmi pot
lăsa mâinile lipite împreună. Le mișc ca și cum aș ridica sfera de Lumină și,
odată ce aceasta ajunge la nivelul frunții mele, îmi imaginez că vârful
degetelor mele energetice poartă sfera de Lumină până deasupra capului meu
(fig. 5).
Vârful degetelor mele fizice revine astfel pe fruntea mea,
pe care ar fi bine să o ating (fig. 6). Degetele mele fizice trebuie să se
sprijine de fruntea mea în maniera în care prelungirile degetelor mele fizice,
care sunt degetele mele energetice, să fie orientate către centrul capului meu
împreună cu sfera de Lumină, aceasta găsindu-se mereu pe vârful degetelor mele
energetice. Având grijă tot timpul să țin degetele fiecărei mâini lipite
împreună, cobor degetele mele fizice de-a lungul corpului meu, conștient mereu
de faptul că degetele mele energetice, care sunt prelungirea degetelor mele
fizice, continuă să coboare în interiorul corpului meu fizic împreună cu sfera
de Lumină (fig- 7).
Ajunse față în față cu bărbia sau gâtul, nu-mi mai pot
păstra degetele cu latura lor exterioară palmelor în sus și nici palmele
îndreptate spre mine, pentru că brațele mi s-au lipit de corp (fig 8). Pentru a
continua, trebuie să îmi răsucesc degetele în modul în care să ajungă să fie
spate în spate, ținând în același timp vârful lor în direcția interiorului
centrului corpului meu pentru a urmări degetele energetice din interiorul
corpului meu (fig. 9). De preferință, îmi ating corpul fizic și îmi cobor
mâinile de-a lungul toracelui (fig. 10), a plexului solar, a abdomenului (fig.
11), păstrându-mi vârful degetelor îndreptate înspre interiorul corpului.
Ajunse la nivelul abdomenului inferior (fig.12), mâinile se pot separa și
fiecare poate continua de-a lungul coapselor (fig. 13), apoi de-a lungul
fiecărui picior (fig. 14, 15) până la genunchi (fig. 16). Ajunse la genunchi,
mai degrabă decât să mă aplec pentru a ajunge la labele picioarelor, nu voi
face decât să îmi vizualizez mâinile fizice și mâinile energetice care țin
sfera de Lumină, coborând de-a lungul gambelor, a gleznelor, a labelor, apoi în
sol și mai departe până în centrul Pământului.
Mai apoi, vizualizez sfera de Lumină care revine din centrul
Pământului și urcă până când o voi prinde din nou cu degetele mele energetice
(fig. 17). Reîncep în acest fel procesul făcând sfera de Lumină să treacă prin
vârful capului meu, prin interiorul corpului meu, întorcându-se din nou în
Pământ.
Fiecare linie reprezintă atașamentul, conștient sau
inconștient, care există la nivelul fiecărui centru de energie între cele două
persoane, fiecare dintre acești centri corespunzând unei stări de conștiință.
Așadar, mă desenez pe mine ca și cum aș fi o altă persoană,
așa cum am făcut-o în figura precedentă. Trasez, apoi, linile de atașament, pe
care le avem, conștient sau inconștient, dintre mine și cealaltă persoană, care
leagă fiecare centru de energie al meu de cele ale celeilalte persoane.
ETAPA 7 Tai liniile de atașament
conștiente sau inconștiente între cele două persoane. Spun: „Mulțumesc,
s-a rezolvat.“
Încă o dată, aceste linii reprezintă
legăturile de atașament pe care le-am avut sau pe care le-aș putea avea cu
cealaltă persoană. Odată ce aceste linii sunt trasate, iau o foarfecă și
decupez imaginea în două. Sau aș putea rupe hârtia în două, este valabil dacă
nu am la îndemână o foarfecă. Câteodată, ezitarea de a decupa hârtia vine din
faptul că aș putea avea impresia că mă separ de acea persoană, ceea ce nu este
cazul.
Secționez doar liniile de atașament, NU ȘI IUBIREA.În acest
caz, atașamentul nu este Iubire. Atașamentul (sau dependența) este legat de
rănile mele emoționale.
Se poate, de asemenea, să mă tem să fac
acest exercițiu pentru că în acest fel mă voi elibera și mai mult de persoana
în cauză, ceea ce va avea ca efect să mă determine să fiu și mai responsabil
pentru viața mea. Însă, este important să-mi amintesc faptul că mă voi alege în
final cu mai multă Iubire, cu mai multă Înțelepciune și mai multă Libertate.
Cu ajutorul acestui exercițiu mă eliberez din închisoarea
mea interioară în care trăiam și pe care mi-am fabricat-o singur.
Mi se întâmplă uneori, totuși, să mi se
facă teamă din cauza faptului că mă îndrept spre o fericire mai mare, fiindcă
nu am mai cunoscut asta până acum.
Ființa umană se simte adesea mai în siguranță în fața a ceea
ce cunoaște, închisoarea sa, decât în fața necunoscutului, libertatea sa.
Într-o zi, în timpul unui atelier, am
demonstrat acest exercițiu celor 30 de participanți prezenți. Mai întâi le-am
cerut să se deseneze ca omuleți din bețe de chibrit și să-l deseneze pe
animator, în cazul acela eu, ca cealaltă persoană din desenul lor, să traseze
liniile de atașament conștient sau inconștient între cele 7 centri de energie
iar apoi să ia o foarfecă și să taie legăturile.
E bine de știut atunci când ești animator, că persoanele
efectuează foarte ușor un transfer cu animatorul, el reprezentând soluția
pentru durerea lor, pentru disperarea lor sau pentru ameliorarea stării lor de
bine, iar asta le poate dezvolta un sentiment de atașament sau de dependență,
în diferite procentaje.
După ce toți și-au făcut exercițiul, unii vor constata că au
simțit curenți de energie manifestându-se la nivelul capului sau în restul
corpului, curenți de căldură în diferite regiuni ale corpului sau amețeli și
stări de rău momentane. Toate aceste reacții fac în așa fel încât energia lor
personală să se rearmonizeze ca urmare a exercițiului pe care tocmai l-au
efectuat, iar ei să aibă o legătură și mai strânsă cu propria lor energie, în
libertate și armonie.
În ultimul an de ateliere active și de dezvoltare personală,
am făcut sistematic acest exercițiu cu toți participanții pentru a fi cât mai
detașat posibil de așteptările lor față de mine.
Aceasta pune, de asemenea, în evidență un lucru, faptul că
exercițiul mă ajută în raport cu o persoană cu care trăiesc dificultăți, însă
și cu persoanele cu care mă simt în plină armonie sau plin de Iubire față de
ele, fie că este vorba de partenerul sau de partenera mea de viață, de copii
mei, de părinții mei sau de amici, și vă sfătuiesc să faceți exercițiul mai
ales cu ei. pentru că adesea pot crede că sunt complet detașat de o persoană cu
care sunt în armonie când de fapt există zone de atașament inconștiente care
riscă să se manifeste în momentele în care mă aștept cel mai puțin. |
Adevăr Divin
