Un francez, Desjardins, călători atunci anume în Moldova pentru
a vedea cum e acea populație pe care Europa o consideră că pe niște maroniți
fără noroc, prigoniți de furia drusilor români. În cartea sa Les Juifs de
Moldavie, el descrie o populație asiatică, „străină țerii prin naștere, ca
și prin voință, moravuri, spirit și limbă“, "acaparând tot micul
negoț prin industria sa, tot banul prin dibăcia și economia sa, popor străin în
țara a cării sevă o storc”, alcătuind un „stat în stat“, în mare
parte fugari din Rusia, „calici conrupători, cari cumpărau o patrie provizorie
și cuceriau un adăpost“, în „Canaanul cametei“, Moldova, „unde intri totdeauna cu punga în mâna“. Nu vreau să fie soldați și,
cu toate că școlile și spitalele românești le erau deschise – cum, cu fireasca
favorizare a elementului indigen, le sunt și azi – se îndărătniciau a se păstra
și în această privință ca popor izolat. |