Uimitoarele amintiri ale unui medium faimos

Dată fiind calitatea mea de medium, eu nu acționez niciodată din proprie inițiativă, ci numai atunci când sunt impulsionată în mod subtil de către voința benefică a entităților prietene care mă îndrumă, fiindcă eu cred că mediumul în sine nu reprezintă nimic și că el nu ar trebui să aibă niciodată pretenția de a realiza o anumită acțiune fără a observa în prealabil dacă este cu adevărat influențat de niște forțe spirituale superioare autentice.
Iată ce mi-au spus Instructorii mei Spirituali, când așteptam noi ordine care să mă lămurească ce anume ar fi necesar să mai fac în domeniul mediumnității psihografice: „Vei relata ceea ce ai trăit ca medium de când te-ai născut și nimic mai mult. Vei fi asistată de superiorii din Lumea de dincolo în timp ce vei descrie trăirile alese de ei dintre amintirile tale personale, și vei scrie sub impulsul inspirației.“

INTRODUCERE ... 1

CAPITOLUL 1
FACULTÃȚILE STUDIATE ... 5

CAPITOLUL 2
FACULTÃȚILE ÎNNÃSCUTE ... 19

CAPITOLUL 3
AMINTIRI DIN VIEȚILE TRECUTE ... 31

CAPITOLUL 4
ARHIVELE SUFLETULUI ... 59

CAPITOLUL 5
MATERIALIZÃRI ... 85

CAPITOLUL 6
MÃRTURIE ... 103

CAPITOLUL 7
UN PRIETEN IGNORAT ... 121

CAPITOLUL 8
COMPLEXE PSIHICE ... 137

CAPITOLUL 9
PREMONIȚII ... 165

CAPITOLUL 10
COMPLEXUL OBSESIEI ... 193

GLOSAR ... 239

În anumite cazuri, un experimentator conștiincios poate evita producerea acestei manifestări sau îi poate elimina cauza, iar atunci pacientul revine la starea sa normală anterioară. Însă numai dezvoltarea totală a acestei facultăți îi va restitui individului echilibrul conștient al funcțiilor sale psihice și organice. De asemenea, este foarte important să se realizeze și un tratament naturist adecvat, care să acționeze la nivelul sistemului neurove-getativ și să fortifice sistemul nervos prin aplicarea unor tonice, regenerante etc, fiindcă diminuarea fluidelor vitale poate provoca fenomenul, dându-i aparența unei maladii. Să mai adăugăm faptul că aceste facultăți, relativ rare în zilele noastre, pentru că nu sunt cultivate, se manifestă de preferință în planul spiritual, mediumul încarnându-se sub îndrumarea unor ghizi spirituali. Lumea spirituală constituie terenul adecvat pentru astfel de acțiuni. Cel care are astfel de înzestrări devine atunci un colaborator prețios al lucrătorilor din lumea invizibilă în cele mai diverse situații, spre binele oamenilor încarnați și dezîncarnați. Printre ființele umane, acțiunile acestor mediumi vor fi mai reduse, dar dacă vor ști să dea curs intuițiilor care vor răsări în ființa lor, ei vor fi capabili de mari realizări și în lumea pământească.
Învățăturile cuprinse în lucrările spiritiste, recomandările Spiritelor superioare care le-au elaborat și practica Spiritismului demonstrează că niciun individ nu trebuie să provoace în mod forțat dezvoltarea facultăților sale mediumnice, căci un asemenea demers este contra-productiv și provoacă noi fenomene psihice, care nu sunt propriu-zis spiritiste, cum ar fi autosugestia sau sugestia exercitată de către anumite persoane prezente în sala în care se realizează experimentul, hipnoza, animismul sau personismul - cconform clasificării efectuate de înțeleptul dr. Alexandre Aksakof, atunci când face distincția între acestea și așa-zisele efecte fizice. Este necesar ca mediumnitatea să fie prin excelență spontană pentru a putea fi fructificată în siguranță și cu cel mai mare succes; ar fi zadarnic să vrem să ne sforțăm să o atragem înființa noastră înaintea momentului potrivit. Repetăm că o astfel de nerăbdare va da naștere în mod invariabil unor fenomene de autosugestie, sau acelor fenomene care sunt numite «animism» sau «personism», în cadrul cărora propriile gânduri ale mediumului sunt luate drept o comunicare cu spirite dezîncarnate. Unele înzestrări mediumnice se revelează încă de la nașterea celui care a venit în această lume înzestrat cu ele; acestea sunt cele mai sigure, fiindcă sunt cele mai benefice, constituind rodul unor lungi etape evolutive în decursul cărora cel care se bucură de o astfel de înzestrare a realizat activități însemnate, dezvoltându-și astfel forțele perispritului, care este sediul mediumnității, vibrând intens în anumite sectoare ale existenței și dobândind astfel aptitudini vibratorii în armonie cu fenomenul respectiv.

El era într-adevăr de o frumusețe cu totul aparte, aș putea spune celestă, tânără și angelică. S-a lăsat contemplat în haina lui de călugăr, iluminat într-un mod deosebit prin reflexii albastre luminescente. Intensitatea luminii care iradia din ființa lui era atât de mare, încât sala, care până atunci era în penumbră, s-a luminat, ca și cum un foc alb-strălucitor s-ar fi aprins (această lumină nu există pe Pământ), luminând și sala alăturată, prin geamurile ușii. Modelajul în ectoplasmă al entității a fost urmărit de toți cei prezenți, deoarece mediumul nu se ascundea nici măcar în spatele unei draperii. Atunci când a apărut complet, el s-a așezat într-o atitudine de rugăciune, după ce s-a deplasat prin sală în fața noastră, cu mâinile sale frumoase, cu degete lungi, deschise și cu brațele în jos, de-a lungul trupului, cu capul ușor ridicat către în sus, cu ochii imploratori. Detaliile feței, de exemplu, bărbia fină, nasul ascuțit și chipul delicat au fost percepute cu precizie de persoanele prezente, fapt care nu se petrece întotdeauna în cazul acestui tip de fenomene; pe lungul rozariu care atârna la gâtul lui se vedeau în mod distinct mărgelele și chiar spinii de pe coroana crucifixului care se găsea la cealaltă extremitate a sa, în timp ce în fața noastră, mediumul continua să se afle în transă, pe fotoliu. Rozariul era totuși diferit de cele care există în mod obișnuit pe Pământ. El părea alcătuit din fluide luminoase, fragil, diafan, scânteietor, imposibil de definit. Cei prezenți nu s-au putut abține și au început să plângă, căci materializarea era cu adevărat venerabilă și inspira respect. Entitatea nu a spus nimic, dar blândețea, tandrețea și farmecul din inimile noastre au fost dovada veridicității acestui fapt, deoarece adevărul se impune într-un mod unic. După câteva minute în care s-a lăsat contemplată, frumoasa fantomă s-a dizolvat și a dispărut din prezența noastră la fel cum apăruse. Și sala a redevenit atunci tristă și întunecată, la fel ca înainte.
Altă dată s-au prezentat niște spirite turbulente, obsesoare, care băteau în uși, în mese și în pereți și deplasau scaunele. Unul dintre ele s-a făcut vizibil prin materializare, purtând clasica robă neagră cu glugă, care este ținuta clasică a acestui tip de entități. Își ascundea fața în spatele unei măști impresionante, cu cap de mort, clănțănind din dinți și alungind picioarele și mâinile acestui schelet uman pentru ca noi să-l vedem cât mai clar, căci voia să ne sperie. Atmosfera spirituală era grea și apăsătoare, iar ședința era agitată. Spiritul doctorului Augusto Silva a încheiat ședința și ne-a ordonat să încetăm lucrul, avertizându-ne prudent cu privire la caracterul delicat al tentativelor de acest gen.
Și în sfârșit, în timpul uneia dintre ultimele ședințe realizate de această admirabilă femeie-medium la care am asistat, l-am putut contempla, încorporat chiar în femeia-medium (pe care n-o mai vedeam, deși era așezată ca întotdeauna în fața noastră), pe copilul Zeze, în vârstă de 14 ani, nepotul unei alte femei-medium din Lavras, doamna G.P. Acest copil murise înecat în laguna numită Angola din împrejurimile orașului, în timpul vacanței din anul 1924, pe care și-o petrecea la mătușa lui, el locuind în capitală, la Sao Paolo. El purta ținuta cu care fusese îmbrăcat la înmormântarea cadavrului său, adică un costum scurt, bleumarin și o cămașă albă de tip sport, cu gulerul ridicat peste gulerul costumului și cu manșetele la vedere, după cum cerea moda pentru copiii de vârsta lui. Era o ținută pe care acel tânăr o purta adeseori înainte de dezîncarnarea lui. În timpul aceleiași ședințe s-a materializat și spiritul familiar mediumului, indianul brazilian Emanuel, care vindecase mulți bolnavi și obsedați prin intermediul acestei femei-medium. Astfel umanizat, indianul Emanuel avea o înfățișare atât de frumoasă, încât părea a fi o statuie luminescentă de bronz. Pe jumătate gol, el purta drept unic veșmânt accesoriile tipice ale condiției lui de indigen. Iar cingătoarea, tolba cu săgeți, arcul, diadema și micile pene care îl împodobeau luceau în reflexe albe, albastre și galbene.