În acei ani de început nu am găsit decât două femei în tot
Ierusalimul cu care rezonam energetic, împărtășind cu ele dorința de a avea
acces la învățăturile ascunse ale înțelepciunii. Am făcut așadar un pact cu
aceste surori ale sunetului meu nemuritor, angajându-ne să ne susținem reciproc
din toate punctele de vedere, atât cât ne vor permite circumstanțele
exterioare. Cele două femei extrem de curajoase, pe nume Rudi și Mariamne,
aveau să îmi însenineze viața de-a lungul multor ani. Din fericire, numărul
acestor femei a crescut în timp, căci din ce în ce mai multe sufletele de
dincolo de văl s-au întrupat pe pământ pentru a-și juca rolul sacru alături de
mine.
La vârsta de 16 ani, Auriana s-a măritat cu un bărbat pe
nume Iacov și a rămas imediat însărcinată cu primul meu nepot. De bună seamă,
am fost extrem de încântată să o pot pregăti pentru apropiata naștere. Eram o
moașă certificată, învățând această artă de la mama mea încă de la o vârstă
foarte fragedă, de-a lungul nașterilor fraților mei mai mici. De asemenea, mama
m-a luat cu ea să asist la nașterea altor copii, atunci când mamelor acestora
le venea sorocul. Datorită predispoziției materne pe care o aveam în mod
natural, am fost fericită să pot acumula înțelepciunea necesară pentru
facilitarea tranziției unui suflet în noul său trup pământesc, întâmpinându-l
cu iubire și cu bucurie în această lume.
Tehnica prin care asistam procesul de naștere includea
emiterea anumitor sunete sau combinații de sunete, în timp ce masam pântecul
uriaș al mamei, aflat în contracții. Simultan, priveam jocul energiilor cu
ajutorul vederii mele clarvăzătoare și felul în care se schimbau culorile și
formele-gânduri odată cu fiecare respirație a ei, sfătuind-o cum să respire și
repetând numele lui Dumnezeu cel Unic. Îi invocam de asemenea pe îngeri, pentru
a fi prezenți la procesul nașterii. Peste toate acestea, cunoșteam foarte multe
plante medicinale pentru eliminarea durerilor, a infecțiilor și inflamațiilor,
dar și pentru declanșarea lactației mamei. Împreună cu cele două prietene ale
mele (despre care am vorbit mai devreme), cultivam o grădină la Ierusalim
pentru a crește astfel de plante medicinale. De asemenea, ne plimbam împreună
pe câmpuri și pe pajiști în anotimpurile adecvate, pentru a ne împrospăta
rezervele de plante.
Așa se face că am asistat la nașterea primului din numeroșii
mei nepoți. Aurianna avea să aibă opt copii. Dată fiind prezența mea plină de
calm, la care se adăugau cunoștințele mele legate de moșit și de plantele
medicinale, eram extrem de căutată de oameni, în egală măsură de cei bogați și
de cei săraci. Faptul că puteam ura bun-venit pe pământ sufletelor care urmau
să participe la drama terestră mi-a încălzit întotdeauna sufletul. Prin urmare,
eram foarte bine angrenată în viața mea exterioară, la care se adăuga procesul
de învățare din timpul nopții, alaiuri de maeștrii secreți ai Frăției Luminii,
așa că viața mea dădea practic pe dinafară.
Acum că îmi puteam câștiga singură traiul, mi-am stabilit
reședința într-o cameră de la etajul unei case, chiar lângă căminul Auriannei
și al lui Jacov din Valea Kidronului, de lângă vechiul oraș al Iui David. Ce
bucurie să le pot fi aproape nepoților mei în timp ce aceștia creșteau! Penntru
cei care aveau potențialul și dorința de a avea acces la cunoașterea ezoterică,
am creat o școală la care să poată învăța pe genunchii mei. Și chiar au învățat
rapid ceea ce le-am predat, urmându-mă mai târziu în nisipurile Egiptului.
Ceilalți, interesați mai degrabă de alte aspecte ale vietii, s-au adunat în
jurul meu pentru a-i distra, dar și pentru a-i pregăti cât de cât pentru
diferite lecții de viață. Nepoților mei le plăceau poveștile Biele, dar și
plimbările noastre prin saloanele pline de înțelepciune și de frumusețe ale
Naturii.
Între timp, Ioan a căpătat o slujbă permanentă în cadrul
bibliotecii Templului, fără să mai piardă mult timp cu activitatea de zidărie.
Ori de câte ori era posibil, el mă ducea prin diferite încăperi ascunse, prin
care el și un grup de maeștri zidari care aparțineau unui ordin secret aveau
acces la anumite coridoare subterane ce duceau la catacombe și la arhive
străvechi. În lumea fizică, nu vizitam foarte des astfel de încăperi subterane,
dar o făceam suficient de frecvent pentru a mă convinge io mintea și în inima
mea că voi face tot ce va fi necesar pentru a învăța cum să citesc textele din
vechime, împărtășind apoi cu alții această cunoaștere ascunsă. Cu alte cuvinte,
dorința mea de a crea un izvor de iluminare pentru toți cei care doreau să își
stingă setea de cunoaștere spirituală era foarte mare.
Pe când mă întorceam la mănăstirea din Carmel, m-am
simțit subit inspirată să urc pe vârful muntelui, în punctul în care Hismariam
a fost ridicată la cer cu mai bine de un secol în urmă. Ca și cum as fi fost călăuzită
de o mână invizibilă, mi-am croit drum către vârf și m-am prosternat la pământ.
În doar câteva momente, am fost luată în duh și mi s-a arătat ceea ce urma să
vină.
Sublimă a fost exaltarea care mi-a cuprins sufletul atunci
când m-am trezit față în față cu Domnul Dumnezeul Ființei mele, căci la dreapta
Lui se afla Cel Plin de Lumină, al cărui timp era foarte aproape. M-am resorbit
în lumina alb-strălucitoare până când întreaga conștiință a identității mele
individuale s-a dizolvat complet. In acel moment, vălurile s-au ridicat și am
putut vedea un nou Cer și un nou Pământ. Am înțeles că înainte de apariția
acestora, Pământul va trece încă prin foarte multe suferințe, care vor tempera
prin foc însăși esența creaturilor sale.
Cel care avea să vină în curând prin intermediul Mariei Ana
m-a luat apoi lângă el. Am pășit împreună printr-o grădină de o frumusețe
uluitoare. Aici, el m-a luat în brațele sale, spunându-mi „Micuță Mamă".
Cu privirea sa pătrunzătoare, și-a fuzionat ființa cu a mea, până când am fost
conduși în fața Tronului Tatălui. Nu știu cât timp am petrecut astfel, în
Unitatea Divină. Când m-am întors la conștiința mea separată, el m-a anunțat că
timpul lui a sosit. În anul următor, avea să se facă o mare pregătire, în
vederea intrării sale în pântecul Mariei Ana.
Cel care i-a fost antemergător era deja pregătit să intre în
pântecul surorii mai mari a fratelui lui Ioachim, Iacov, pe nume Elisabeta.
Aceasta și-a încheiat pregătirea pe Muntele Carmel și s-a întors la Betleem,
așteptând să îi vină timpul. Mai erau și alte femei care aveau o chemare
similară. Fiecare avea să și-o îndeplinească în acord cu misiunea pe care și-a
asumat-o în lumea spirituală.
Maria Ana trebuia să treacă prin alte câteva niveluri de
inițiere. Abia după încheierea acestora și după ce corpul fizic și cele subtile
aveau să i se stabilizeze se putea produce impregnarea completă a frecvențelor
incredibil de ample și de înalte de lumină. În sfârșit, dar nu în cele din
urmă, vărul ei Iosif, cel mai mic dintre fiii fratelui lui Ioachim, Iacov, urma
să își unească destinul prin căsătorie cu Maria Ana, pentru a crea astfel
cadrul contextual necesar, pentru a activa codurile Concepției în Lumină și
pentru a le asigura un bastion puternic de protecție și de mângâiere
emoțională mamei și copilului.
În continuare, mi-a fost arătat în viziune rolul pe care
aveam să îl joc eu. El mi-a arătat cât de bine m-au pregătit inițierile pe care
le-am primit în marile temple din Egipt pentru Calea Maestrului Neprihănirii.
Această înțelepciune avea să îi fie predată în anii tinereții sale, contribuind
astfel la Marea Operă pe care urma să o desăvârșească. Am păstrat toate aceste
informații în inima mea.
Mai departe, el mi-a arătat crâmpeie din viața sa pe pământ
și din evenimentele care vor urma. Cel mai întunecat moment avea să fie
inclusiv cel mai luminos, căci, în urma crucificării, el avea să elimine spinul
morții. A adăugat că venirea lui avea ca scop împlinirea tuturor profețiilor și
ungerea umanității cu mirul iubirii mântuitoare a Tatălui-Mamei întregii vieți.
În continuare, discipolii lui aveau să le demonstreze celorlalți că ceea ce a
făcut el pot face toți oamenii, ba chiar mai mult. Planul Divin are o valoare
holografică. El a fost decretat în ceruri și toți actorii își ocupau deja
pozițiile pe scena pământului. Totul era pregătit.
Și-a apăsat cu blândețe degetele pe palmele mele și a suflat
Aerul Vieții în ele. Un vânt celest mi-a pătruns adânc în carne și în oase,
ajutându-mă să îmi aduc aminte de identitatea mea cu lumile eterne. Un balsam
vindecător mi-a învăluit atunci trupul micuț, până când întreaga tristețe mi-a
dispărut. Am înțeles atunci că totul este bine, deși drama școlii misterelor
care urma să fie pusă în scenă în scurt timp nu avea să fie înțeleasă corect
multe secole de acum înainte. Aceasta a fost perioada prestabilită pentru a
declanșa o evoluție mai rapidă a acestui sistem solar, a acestei galaxii și
chiar a acestui univers.
În final, el și-a deschis brațele și mi-a dus fiecare palmă
la buzele, șoptindu-mi: „În aceste mâini mă voi naște pentru a-L slăvi pe
Tatăl-Mama mea. Binecuvântată ești tu între femei. |