Teama constituie o emoție fundamentală a omului. Ea ocupă un
loc important în registrul emoțiilor, la fel ca bucuria, tristețea sau furia.
Emoțiile îi conferă vieții culoare, complexitate și diversitate; în cazul
fricii, ea asigură chiar supraviețuirea! Faptul de a simți o ușoară teamă când
te confrunți cu o situație nouă sau cu un animal necunoscut îți permite să fii
atent și să evaluezi situația înainte de a concluziona că ești în siguranță și
de a renunța la vigilență. Însă anumiți factori pot influența semnificativ
felul în care îți evaluezi teama. Nu toate situațiile sunt comparabile, iar
contextele ce induc frica te pot convinge să o iubești sau să sfârșești prin a
fi îngrozit de ea.
Să vorbim mai întâi despre plăcerea de a simți frica.
Gândește-te la copiii care se distrează speriați în roller-coaster ori la
adulții care caută tensiunea extremă indusă de filme de suspans sau de groază.
Le place să le fie frică, iar emoția în aceste cazuri nu e nici utilă, nici
necesară: ei o caută și o experimentează ca pe o plăcere, ca pe o emoție, deci frica
nu e percepută ca fiind negativă sau insuportabilă. Oamenii o aleg, nu se tem
de ea și chiar o apreciază. Adesea, persoanele care suferă de tulburări de
panică sau agorafobie au practicat deja cu plăcere sporturi ce declanșează
frica, înainte de a se dezvolta această tulburare. De exemplu, mai multe
persoane pe care le-am tratat făcuseră parașutism. Așadar, deja savurau frica.
Din cauza debutului tulburării de panică sau agorafobiei,
acești oameni devin îngroziți de frică. Ei ajung să se teamă de a le fi teamă.
Pe parcursul cărții, vom discuta motivele care au dus la acest tip de reacție
și vom prezenta strategiile ce permit reeducarea relației cu frica, precum și
reducerea ei. Pentru a atinge acest obiectiv, acum vom descrie rolul fricii și
ceea ce o face atât de necesară pentru supraviețuirea umană. Dacă nu te simți
pregătit să o apreciezi din start, cel puțin îi vei înțelege necesitatea.
După cum știi, există momente în care simțim cu toții o
ușoară teamă într-o situație nouă. Însă frica intensă se dezvăluie mai
tulburător și mai neplăcut, dar ea reprezintă o reacție perfect normală și
vitală, pentru că îi ajută pe oameni să se protejeze. A nu o recunoaște
echivalează cu a fi într-un pericol cumplit. Această emoție îți mobilizează
sistemul de apărare și îți permite să-ți asiguri supraviețuirea. Ea constă în
conștientizarea unui pericol, a unei amenințări.
Frica este legată de o situație bine definită, în care e
perceput un pericol. Deci un individ care se întâlnește față în față cu un urs
în mijlocul pădurii se teme la fel ca o persoană care primește amenințări cu
moartea. Frica se definește ca reacție la percepția pericolului; ea este, prin
urmare, necesară și adecvată. Apariția acestui sentiment este legată de
activarea mecanismului nostru de apărare, care ne mobilizează reacțiile
fiziologice și psihologice și ne modifică astfel comportamentul, ca să ne
confruntăm cu pericolul perceput cât mai eficient posibil.
Se observă trei forme de reacție la teamă: groaza, lupta și fuga,
ultima fiind de departe cea mai frecventă. În cazul reacției de groază, oamenii
se blochează și rămân muți și nemișcați. Acest comportament seamănă cu cel al
unui animal care se oprește din alergare. Victimele atacului spun adesea că au
fost prea îngrozite ca să strige. Și s-au simțit în general vinovate să rămână
așa încremenite, astfel încât n-au avut de ales: sistemul lor nervos a
reacționat în acest fel, corect sau greșit, pentru a le asigura supraviețuirea.
Al doilea tip de reacție este lupta. Să luăm exemplul unui
rac: dacă poate fugi de noi, va face acest lucru fără ezitare. |
Adevăr Divin
