Eminescu, zeul tutelar al spiritualității noastre

Probabil că niciun nume nu se confundă mai mult cu profilul identitar al neamului nostru decât Mihai Eminescu. Desigur, mă refer la aspectele nobile ale acestui profil identitar, care sunt cheia supraviețuirii noastre într-o lume care se chinuie de două milenii să ne șteargă din istorie.

Ca în cazul tuturor geniilor, El, marele poet și jurnalist, românul absolut, a văzut cu mult peste puterea de înțelegere a generației sale și, din păcate, chiar cu mult peste puterea de înțelegere a majorității românilor de azi, pierduți în ideologia globalistă.

Ș;i cu toate că despre Eminescu s-au scris atâtea cărți, el încă este sursă de inspirație pentru noi studii, prilej de revelație și de cristalizare a noi idei, a noi perspective.

Este și cazul cărții profesorului Gheorghe Bucur care ne oferă un unghi inedit de înțelegere a operei și aspirațiilor sale.

Pornind de la o clarificare a „fizionomiei etnice” a lui Eminescu, analizând conexiunea profundă a acestuia cu „câmpul morfogenetic geto-dac”, autorul ne demonstrează că „dacismul” este o coordonată definitorie a creației și personalității marelui poet.

Mai mult decât atât, cartea ne convinge că toate lucrurile converg spre plasarea lui Mihai Eminescu în matricea identității naționale ca „mit cultural fundamental”. Iar de aici până la statutul de „zeu tutelar al spiritualității noastre” nu mai este decât un pas. Un pas pe care, însă, nu trebuie să îl facem noi. L-a făcut deja, în numele nostru, egregorul național. Și noi nu putem decât să acceptăm acest lucru cu smerenie. Așa cum a făcut-o și profesorul Gheorghe Bucur atunci când a scris și a dat nume acestui studiu.

• Daniel Roxin

Cuvânt-înainte de Daniel Roxin
Nota autorului
O analiză a fizionomiei etnice a lui Mihai Eminescu, realizată de criticul G. Călinescu
Eminescu și câmpul morfogenetic geto-dac
Motivul soarelui în lirica antumă a lui Mihai Eminescu
Motivul soarelui în poemul postum eminescian Memento mori
Paralelism între viziunea lui M. Eminescu și a lui G. Coșbuc privind mitul soarelui
Dacismul – coordonată definitorie a creației și personalității lui Mihai Eminescu
Rugăciunea unui dac - expresie a unei profunde drame existențiale
Valori stilistice ale folosirii verbului în Scrisoarea I
M. Eminescu – soare al poeziei românești
Unirea tuturor românilor – ideal patriotic fundamental al lui Mihai Eminescu
Mitul Eminescu – mit cultural fundamental al matricei identitare naționale

Bibliografie
Lista ilustrațiilor

Dacismul – coordonată definitorie a creației și personalității lui Mihai Eminescu
I. Preliminarii

Mihai Eminescu este un poet universal, ale cărui poezii au pătruns pe toate continentele lumii, fiind tradus în aproximativ 150 de limbi. George Călinescu afirma; „Orice poet universal este, ipso facto, și un poet național”. Adică, nu poți ajunge în universalitate fără a aduce un univers identitar național de gândire și viziune, de simțire și trăire de înaltă valoare umană.
Caracterul național al operei lui Eminescu rezultă din multiple și diverse aspecte. Creația sa se înscrie în „matricea stilistică a spiritualității românești” (în terminologia lui L. Blaga) atât prin orizontul spațial și temporal, cât și prin cel mitic, istoric, social, etic, estetic și conceptual-filosofic.
Ne propunem, în lucrarea de față, să prezentăm una dintre coordonatele fundamentale ale creației și personalității eminesciene, dacismul scriitorului (alături de mult citatul romantism eminescian), și să avansăm, pe cale de consecință, o nouă definire a „poetului nostru național” (cum l-a numit G. Călinescu), angajând ca bază și punct de referință civilizația dacică stăbună, atât de mult admirată de Eminescu.
După lucrările 48-iștilor (M. Kogălniceanu, Alecu Russo, D. Bolintineanu ș. a.)132, la un deceniu de la nașterea poetului, în 1860, în plin curent latinist, B. P. Hasdeu tipărea celebrul studiu Perit-au dacii? și aducea o viziune nouă, total diferită, privind originea limbii și poporului nostru, susținând că dacii nu au putut fi exterminați de romani