I. CE NU ESTE HIPNOZA?
înainte de a putea vorbi despre abordarea hipnotică, trebuie,
desigur, să înțelegem ce înseamnă hipnoza. Și, mai ales, să înțelegem ce NU
înseamnă hipnoza!
De ce așa?
Pentru că hipnoza este un fenomen al cărui mecanism a fost mai
puțin explicat; mai mult, este considerat un fenomen aparent inexplicabil și,
în legătură cu ea, au fost create diverse mituri, care de care mai departe de
adevăr.
Deci, ce NU este hipnoza?
în mod foarte clar și sigur nu este o abolire totală a conștiinței
și voinței, un abandon total sub magia unei forțe necunoscute, posedate de
hipnotizator, care poate face ce vrea el cu persoana hipnotizată, inducându-i
sugestii, cărora persoana să nu li se poată opune.
Un astfel de mit este cel mediatizat în producțiile
cinematografice și considerat ca adevărat, deoarece nu există o etalonare
corectă a ceea ce înseamnă hipnoza.
Surprinzător, poate pentru că nu este la fel de spectaculos ca în
filme, romanele nu abordează cu aceeași ușurință tema hipnozei, pentru că ar fi
necesară și o oarecare instruire și o cunoaștere a ceea ce înseamnă acest
fenomen, precum și manifestările sale specifice, înainte de a-l descrie într-o
carte.
Din experiență am constatat că hipnoza are o vrajă a ei; că
oamenii își doresc să fie hipnotizați, pur și simplu, nu neapărat cu un motiv
anume. Aceasta este o manifestare inconștientă a căutării stării de BINE.
Oamenii au fost setați, prin informațiile din ADN să caute starea
de BINE. Și o caută în maniere variate. înseși experiențele lor de viață, care
sunt lecții existențiale, le indică forme și căi, prin care se ajunge sau NU se
ajunge la starea de BINE, de confort fizic și psihic.
Ceea ce însă îi atrage la hipnoză, este concepția că ea ar rezolva
problemele asemenea unei baghete magice, a cărei simplă fluturare schimbă
realitatea. Inconștient, este fuga de travaliul pe care îl presupune orice
schimbare.
Mai mult, oamenii cred că este suficient să se lase hipnotizați o
dată, ca să renunțe la fumat, la consumul de alcool, droguri sau orice fel de
adicții fizice sau psihice ori, varianta opusă, prin hipnoză să reușească să
facă ceva ce altfel ei nu cred că ar reuși să facă, pentru că nu au încredere în
ei înșiși.
Din nefericire, prin educație, de cele mai multe ori, nu doar că
nu li s-a indus și cultivat încrederea în ei înșiși, ci a fost chiar
destabilizată.
în general, în astfel de situații, oamenii au tendința de a acorda
încredere - și, deci, putere, propria lor putere, cu care au fost dotați de la
concepție – celorlalți, considerând astfel că ceilalți ar trebui să le rezolve
problemele.
Aceasta este schema globală după care funcționează societatea
prezentului!
Tot în sprijinul apelării la rezolvarea rapidă prin hipnoză mai
este o informație existentă foarte clar la nivel inconștient, dar
neconștientizată: modalitățile noastre de manifestare, incluzând și temperament
și comportament, sunt generate de niște programe informaționale, înscrise în
structura noastră mentală și psihică, asemenea unor programe de lucru pentru
computer.
IX. c. SUBCONȘTIENTUL
Să ne amintim comparația pe care a făcut-o Freud, părintele
psihanalizei, cel care a structurat, în primă ipostază, psihicul în cele trei
instanțe: Inconștient, Subconștient și Conștient, comparând psihicul cu un
aisberg!
El a spus că partea vizibilă a aisbergului, cea aflată deasupra
apei, înseamnă 10% din aisberg; aceasta corespunde Conștientului, din structura
psihică. Partea invizibilă a aisbergului, în proporție de 90%, se află sub apă
și este greu de văzut, de cunoscut; această parte corespunde Inconștientului.
Unde rămâne Subconștientul??
El este o zonă virtuală, de interfață, de tranzit între
Inconștient și Conștient.
Aceasta presupune că nu are întotdeauna un conținut, ci doar
atunci când se tranzitează între instanțele limitrofe lui.
Cred că cel mai bine ni-i l-am putea imagina ca un secretariat,
unde se plimbă dosarele între cabinetul directorului (Conștientul) și
cabinetele tuturor angajaților care prestează toată munca mai puțin sau deloc
văzută (Inconștientul).
Cu toate că poate fi cea mai agitată și tulbure zonă, Subconștientul
este suportul nostru cel mai activ, refugiul nostru, dacă vreți.
Este zona care ne apără cel mai mult de stress.
Este zona în care ne putem refugia pentru relaxare, meditație,
odihna de scurtă durată, calmare.
Este spațiul discuțiilor cu noi înșine, chiar și al travaliului
transformator care ne duce spre evoluție.
Este spațiul de învățare rapidă, care se conectează la nivelul vibrațional al
informațiilor ce trebuiesc accesate cu viteză sporită, făcând transferul
informațional, ca și o copiere de pe un CD pe un hard (mentalul nostru, dar în
zona Subconștientului).
Dacă noi am fi familiarizați cu utilizarea directă și liberă a
informațiilor din Subconștient, nu ar mai fi necesară și accesarea conștientă a
informațiilor.
Dar, până vom reuși să ajungem la acel nivel, după accesarea
vibrațională, tot va trebui să mai și citim materialul de învățat. Însă se va
asimila cu mult mai mare viteză și mult mai multă ușurință.
Tot Subconștientul este și spațiul soluțiilor.
Atunci când avem neclarități, nelămuriri, suntem frământați de
câte o problemă și nu îi găsim soluția, cel mai indicat este să i-o dăm
Subconștientului să o rezolve. El și cunoaște foarte bine toate arhivele și va
ști unde să caute pentru a găsi soluția.
De regulă, cam întotdeauna, de fapt, soluția va veni în gând, ca
răspuns dat de Subconștient, atunci când nu ne mai gândim la ea, ci chiar
suntem relaxați.
Subconștientul funcționează cu unde cerebrale Alpha.
Cel mai specific atribut al lor este relaxarea.
Centrul energetic coordonator al Subconștientului este cel de
culoare galbenă, Manipura.
Câmpul energetic generat de chakra Manipura este cel emoțional.
în acest câmp s-au desfășurat lecțiile dimensiunii a treia, în
care am trăit cu toții, până acum. |
Adevăr Divin
